Mirela Loșniță
Italia va introduce, începând cu 1 ianuarie 2026, unele dintre cele mai dure reforme ale sistemului de pensii din ultimele decenii. Noile reguli vor elimina aproape complet posibilitatea pensionării anticipate și vor ridica pragurile de vârstă și de contribuție, afectând peste un milion de lucrători, inclusiv foarte mulți români care muncesc în peninsulă.
Măsurile sunt incluse în bugetul de stat pentru 2026 și fac parte dintr-un plan de reducere a cheltuielilor publice și de adaptare a sistemului de pensii la realitățile demografice.
Guvernul italian a decis să elimine definitiv cele mai utilizate forme de pensionare anticipată. Printre acestea se află „Cota 103”, care permitea pensionarea la 62 de ani cu 41 de ani de contribuții, și „Opzione Donna”, mecanismul care oferea femeilor posibilitatea de a ieși mai devreme la pensie în anumite condiții.
Schimbări majore la pensii în 2026
„Opzione Donna” le permitea femeilor să se pensioneze de la 61 de ani dacă aveau cel puțin 35 de ani de contribuții și îndeplineau criterii speciale, precum îngrijirea unui membru de familie cu handicap, muncă într-o companie aflată în dificultate sau un grad de dizabilitate de minimum 74%. Această opțiune a fost limitată constant în ultimii ani, iar din 2026 va fi complet eliminată.
„Cota 103”, la rândul ei, va dispărea de la 1 ianuarie 2026. Deși presupunea o reducere a pensiei, această formulă era extrem de folosită de angajații care doreau să se retragă mai devreme din activitate. Planul politic inițial al partidului condus de Matteo Salvini, care promitea pensionare pentru toată lumea după 41 de ani de muncă, indiferent de vârstă, a fost abandonat ca fiind nesustenabil financiar.
Italia a experimentat, în ultimul deceniu, mai multe „cote” de pensionare anticipată, precum „Cota 100” și „Cota 102”, care au permis ieșiri timpurii din câmpul muncii. Aceste măsuri au fost însă extrem de costisitoare pentru bugetul de stat și au fost eliminate treptat.
Începând cu 2026, sistemul italian va rămâne practic fără instrumente de pensionare anticipată pentru majoritatea populației. De la 1 ianuarie 2027, vârsta legală de pensionare va începe să crească progresiv. În 2027, aceasta va ajunge la 67 de ani și o lună. Pentru pensionarea anticipată vor fi necesari 42 de ani și 11 luni de contribuții pentru bărbați și 41 de ani și 11 luni pentru femei.
În 2028, pragurile vor crește din nou. Vârsta standard de pensionare va ajunge la 67 de ani și 3 luni. Pentru pensionarea anticipată vor fi necesari 43 de ani și o lună de muncă pentru bărbați și 42 de ani și o lună pentru femei. Pentru a primi pensia la limită de vârstă, fiecare contribuabil va trebui să aibă cel puțin 20 de ani de contribuții.
Există însă și excepții. Lucrătorii din domenii considerate extrem de grele sau periculoase vor beneficia în continuare de regimuri speciale. Este vorba despre mineri, muncitori în tuneluri, lucrători expuși la temperaturi extreme, muncitori de noapte, personal din servicii de urgență, constructori și educatori. Aceștia reprezintă aproximativ două procente din totalul pensionărilor anuale din Italia.
În plus, două mecanisme rămân active. „Ape Sociale” va continua să ofere sprijin celor care au lucrat în condiții dificile sau se află în situații sociale speciale. „Bonusul Marroni” va recompensa financiar persoanele care aleg să rămână în activitate, deși îndeplinesc deja condițiile de pensionare.
Pentru cei peste un milion de români care trăiesc și muncesc în Italia, aceste schimbări vor avea un impact direct. Mulți dintre ei își bazaseră planurile de pensionare pe vechile reguli. Odată cu noile praguri, vor fi nevoiți să lucreze mai mulți ani pentru a-și putea încasa pensia.
Reforma este aplicată treptat, dar eliminarea pensionării anticipate intră în vigoare imediat, de la 1 ianuarie 2026. Creșterea vârstei de pensionare va fi legată de evoluția speranței de viață și va fi implementată progresiv în următorii ani.
În paralel, românii care au lucrat în mai multe țări europene trebuie să știe că fiecare stat plătește separat pensia pentru perioada lucrată pe teritoriul său. Anii de muncă din străinătate sunt recunoscuți doar pentru stabilirea dreptului la pensie, nu pentru calcularea unei pensii unice. De exemplu, cine a lucrat 13 ani în România și 20 de ani în Germania va primi două pensii distincte, una de la România și una de la Germania, fiecare calculată în funcție de contribuțiile plătite.
În România, cei care nu au stagiul complet pot cumpăra ani de vechime, dar doar pentru perioade din trecut, nu pentru anii viitori. Din 2026, Casa Națională de Pensii Publice va schimba modul de calcul al vechimii, transformând zilele lucrate în zile calendaristice, pentru o raportare mai corectă.
Noua formulă de calcul a pensiei rămâne:
VPR (valoarea punctului de referință) x numărul total de puncte, unde VPR este stabilită la 81 de lei, iar punctele includ contributivitatea, stabilitatea și perioadele asimilate.
Chiar dacă nu există o pensie europeană unică, sistemele naționale sunt coordonate astfel încât munca prestată în diferite țări să fie luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensionare.
