Grigore Madalina
Viorica Dăncilă, fost prim-ministru al României, a vorbit deschis despre una dintre cele mai importante decizii din viața ei: adopția fiului său, Victor, și alegerea de a nu avea copii biologici. O hotărâre luată într-un moment-limită, care i-a schimbat definitiv destinul și i-a redefinit sensul familiei.
În ianuarie 1990, într-o perioadă marcată de nesiguranță și începuturi fragile, Viorica Dăncilă a ajuns într-un spital unde avea să întâlnească un copil abandonat. Imaginea acelui nou-născut i-a rămas întipărită în minte și a declanșat o reacție pe care nu o anticipase nici ea. Nu era o decizie planificată și nu fusese niciodată un subiect discutat în familie. Totuși, acel moment a cântărit mai mult decât orice calcul rațional.
„Un membru mic, născut pe 1 ianuarie 1990. De aceea are și numele Victor, de la victorie. Atunci viața mi s-a schimbat. Și trebuie să mărturisesc că, dacă ar fi să o iau de la început, aș face același lucru. Viața noastră s-a schimbat neașteptat. Noi nu ne-am gândit că vom înfia un copil. Niciodată nu am luat în calcul acest lucru!”, a povestit Viorica Dăncilă.
Fostul premier a explicat că decizia a fost una instinctivă, născută dintr-o emoție puternică și din imposibilitatea de a ignora suferința copilului.
„Dar, văzând un copil mic, părăsit în spital, care parcă striga neputința, mi-am dat seama că nu pot să-l las. Din momentul acela, eu mi-am dat seama că nu pot pleca acasă fără Victor. M-am internat în spital. Am stat o perioadă ca să mă învăț, să am grijă de el, să văd cum evoluează.”
La acel moment, ea și soțul ei, Cristinel, se aflau la început de drum profesional. Nu aveau o situație materială stabilă și locuiau într-un apartament modest, cu puține lucruri.
„Eram tineri stagiari, eram la început de drum. Nu aveam decât dormitorul mobilat. Eram inginer stagiar și, fiind unitate cu flux continuu, trebuia să strâng toate datele din schela de petrol, le sintetizam și le dădeam mai departe la Minister.”
Întâlnirea cu Victor nu fusese una întâmplătoare. O colegă de muncă i-a propus să meargă la spital pentru a duce câteva lucruri unui copil abandonat, iar acel gest aparent banal a dus la o schimbare radicală de viață.
„Aveam o centralistă la schela de producție și ea mi-a spus: «Nu mergeți cu noi? Un copil a fost abandonat în spital și ne ducem să-l vedem, îi ducem niște scutece». Am zis DA. Restul știți.”
Reacția soțului ei a fost una de surprindere, dar nu de respingere. După un moment de ezitare, a acceptat decizia, iar legătura dintre el și copil s-a dovedit a fi extrem de puternică.
„Când am ajuns acasă, i-am spus soțului meu: «Eu voi lua acest copil». Prima dată, soțul meu s-a uitat la mine un pic nedumerit. Până la urmă, a acceptat. Pe urmă cred că a fost mai atașat de Victor decât de mine. Nu mergea nicăieri fără el”, a relatat Viorica Dăncilă în podcastul găzduit de Alex Dobreanu.
În timp, a apărut o întrebare firească: de ce nu a avut și copii biologici. Răspunsul nu are legătură cu frica sau cu imposibilitatea, ci cu o responsabilitate emoțională profundă față de copilul adoptat.
Înainte de a lua o decizie definitivă, Viorica Dăncilă a discutat cu mama ei, care i-a oferit un sfat ce avea să cântărească enorm.
„Eram la început de drum, aveam alte priorități. Am avut o discuție cu mama mea și mi-a spus: «Ai grijă. Dacă apar alți copii, să nu faci diferența între Victor și ei».”
Acest avertisment a determinat-o să reflecteze serios asupra viitorului familiei sale și asupra echilibrului emoțional al copilului.
„Acest lucru m-a determinat să rămân doar la Victor. Nu că mi-ar fi fost frică că fac diferența. Mi-a fost frică ca Victor să nu trăiască cu această frică”, a explicat fostul premier.
