Georgescu Dragos
Laura Ungureanu, fost director adjunct al Serviciul Român de Informații Gorj, a murit în seara zilei de marți, pe patul unei clinici din Brașov, după o luptă lungă și dificilă cu o boală gravă. Vestea dispariției sale a produs un profund impact emoțional atât în rândul foștilor colegi din cadrul SRI, cât și în comunitatea locală din Gorj, unde Laura Ungureanu a fost cunoscută ca un profesionist dedicat și un om discret, dar extrem de respectat.
Doliu în SRI. A murit un fost șef din Serviciul Român de Informații
Retrasă din activitate în anul 2016, Laura Ungureanu și-a petrecut întreaga carieră profesională în cadrul Serviciului Român de Informații. A ales încă de la început drumul unei instituții în care rigoarea, discreția și loialitatea față de stat sunt principii fundamentale. Ani la rând, activitatea sa s-a desfășurat exclusiv în interiorul SRI, fără pauze sau schimbări de domeniu, o opțiune profesională care a definit-o și care a contribuit la construirea reputației sale solide în sistem.
În momentul pensionării, Laura Ungureanu ocupa funcția de director adjunct al SRI Gorj, una dintre cele mai importante poziții de conducere la nivel județean. Era o perioadă în care experiența acumulată de-a lungul anilor o transforma într-un reper pentru colegii mai tineri, dar și într-un punct de sprijin pentru conducerea instituției. Retragerea din activitate a venit după o carieră completă, însă anii de pensie nu aveau să fie cei liniștiți pe care și-i imaginase.
După ieșirea la pensie, viața Laurei Ungureanu a fost marcată de o încercare dureroasă. Atât ea, cât și soțul său, Aurel Ungureanu, fost șef al Serviciului de Investigații Criminale Gorj, s-au confruntat cu o boală gravă. Cei doi au dus, timp de mai mulți ani, o luptă grea, caracterizată de tratamente, speranțe și momente dificile, pe care le-au traversat împreună, departe de ochii publicului, conform gorjonline.ro.
Aurel Ungureanu a murit în urmă cu doi ani și jumătate, la doar 59 de ani, lăsând în urmă o familie profund marcată de pierdere. Dispariția sa a fost un moment extrem de dureros pentru Laura Ungureanu, care, în ciuda propriei suferințe, a continuat să lupte cu boala, animată de dorința de a rămâne alături de familie. Cei care au cunoscut-o spun că nu și-a pierdut niciodată speranța și că a crezut până în ultima clipă că se va face bine.
Dorința de a trăi pentru familie
În ultimii ani, Laura Ungureanu și-a concentrat toate resursele emoționale asupra familiei. Își dorea cu ardoare să trăiască pentru fiicele sale și pentru nepoți, care reprezentau pentru ea principala motivație în lupta cu boala. Apropierea de cei dragi a fost constantă, iar legătura cu familia a devenit și mai puternică după pierderea soțului.
Surse apropiate familiei spun că Laura Ungureanu a dat dovadă de o forță interioară impresionantă, chiar și în cele mai dificile momente. A urmat tratamentele recomandate de medici și a acceptat fiecare etapă cu demnitate, fără să își exteriorizeze suferința. A ales să fie discretă, așa cum fusese și în viața profesională, evitând expunerea publică și preferând sprijinul cercului restrâns de familie și prieteni apropiați.
Vestea morții Laurei Ungureanu a fost primită cu profundă tristețe în rândul foștilor colegi din cadrul SRI Gorj. Cei care au lucrat alături de ea o descriu drept un profesionist desăvârșit, riguros și dedicat misiunii instituției. De-a lungul carierei, s-a remarcat prin seriozitate, echilibru și capacitatea de a lua decizii într-un mediu în care presiunea și responsabilitatea sunt constante.
Pentru mulți dintre colegi, Laura Ungureanu a fost mai mult decât un superior ierarhic. A fost un model de conduită profesională, o persoană care știa să asculte, să îndrume și să sprijine. Dispariția sa lasă un gol greu de umplut, nu doar la nivel instituțional, ci și uman. Prietenii, rudele și apropiații au transmis mesaje de condoleanțe familiei, subliniind discreția și demnitatea cu care Laura Ungureanu și-a trăit atât cariera, cât și lupta cu boala.
Un ultim omagiu cu onoruri militare
Potrivit informațiilor transmise de familie, fosta directoare adjunctă a SRI Gorj va fi înmormântată cu onoruri militare, un gest care reflectă respectul instituției pentru activitatea sa profesională și pentru anii dedicați serviciului public. Ceremonia funerară va avea loc joi, la Târgu Jiu, la Cimitirul Militar (Eroilor) din municipiu.
Corpul neînsuflețit al Laurei Ungureanu va fi adus în cursul zilei de astăzi, după ora 16.00, la Capela Eden din Târgu Jiu, unde cei care au cunoscut-o și au apreciat-o îi vor putea aduce un ultim omagiu. Ceremonia se anunță una sobră, în ton cu personalitatea sa, marcată de respect și reculegere.
Cariera Laurei Ungureanu în cadrul Serviciului Român de Informații a fost una lipsită de expunere publică, așa cum este firesc pentru un ofițer de informații. A preferat să rămână în umbră, concentrată pe îndeplinirea atribuțiilor și pe respectarea valorilor instituției. Aceeași discreție a caracterizat-o și în viața personală, inclusiv în perioada dificilă a bolii.
Cei care au cunoscut-o spun că nu se plângea și nu căuta compasiune. A continuat să fie demnă, chiar și atunci când situația medicală devenea tot mai complicată. Această atitudine a fost apreciată de toți cei din jur, fiind considerată o dovadă a caracterului său puternic.
Moștenirea lăsată în urmă
Dispariția Laurei Ungureanu reprezintă nu doar pierderea unui fost cadru de conducere din SRI Gorj, ci și a unui om care a trăit conform unor principii clare. Profesionalismul, loialitatea și responsabilitatea au definit atât cariera sa, cât și modul în care a înfruntat cele mai grele încercări personale.
Pentru familie, rămâne amintirea unei mame și bunici dedicate, care și-a găsit puterea de a merge mai departe chiar și după pierderea soțului. Pentru colegi, rămâne exemplul unui ofițer care a servit instituția până la capăt, cu seriozitate și respect față de misiunea asumată.
Înmormântarea cu onoruri militare va marca, simbolic, finalul unui parcurs profesional construit cu discreție și devotament. Laura Ungureanu va fi condusă pe ultimul drum de familie, prieteni și foști colegi, într-un cadru solemn, care reflectă viața pe care a ales să o trăiască: una dedicată serviciului public și valorilor pe care le-a respectat până la final.
