Grigore Madalina
Mecanismul coasigurării în sistemul public de sănătate a suferit o schimbare majoră. Începând cu 2026, acest beneficiu nu mai este gratuit. Persoanele care doresc să ia în întreținere un soț, o soție sau un părinte fără venituri trebuie să achite o contribuție anuală la sănătate.
Modificarea a fost introdusă prin Legea nr. 141/2025, care a adus schimbări atât Codului fiscal, cât și Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Practic, coasigurarea a trecut de la un drept automat la un drept condiționat de plata contribuției.
Cât costă coasigurarea în 2026
Pentru a asigura o persoană fără venituri, contribuabilul trebuie să plătească contribuția la sănătate (CASS), calculată în funcție de salariul minim brut pe țară.
Contribuția anuală reprezintă 10% aplicat la valoarea a șase salarii minime brute stabilite la 1 ianuarie din anul în care se depune declarația unică. Nu contează tipul veniturilor obținute de persoana care ia în întreținere ruda – baza de calcul rămâne aceeași.
Pentru anul 2026, suma de plată este de 2.430 de lei.
Plata se face în două tranșe:
25% din sumă se achită la momentul depunerii declarației unice;
restul de 75% trebuie plătit până cel târziu la 25 mai inclusiv din anul următor.
Te-ar putea interesa și:
Cât timp este valabilă asigurarea
Calitatea de asigurat pentru persoana luată în întreținere este valabilă 12 luni de la data depunerii declarației unice.
Dacă, la expirarea acestei perioade, nu se depune o nouă declarație și nu se achită contribuția pentru anul următor, asigurarea încetează automat.
De exemplu, dacă declarația unică este depusă în septembrie 2026:
contribuabilul va plăti atunci 25% din suma calculată pe baza salariului minim stabilit la 1 ianuarie 2026;
din acel moment, persoana fără venituri devine asigurată;
restul de 75% trebuie achitat până la 25 mai 2027;
asigurarea rămâne valabilă până în septembrie 2027.
Cine poate lua persoane în întreținere
Pot coasigura persoane fără venituri cei care obțin venituri pentru care se datorează contribuția la sănătate în România. Este vorba, în principal, despre:
venituri din salarii;
venituri din activități independente;
drepturi de proprietate intelectuală;
chirii;
investiții;
activități agricole;
alte surse pentru care legea prevede plata CASS.
De asemenea, pot coasigura și persoanele care primesc indemnizații pentru care se plătește contribuția la sănătate, cum ar fi indemnizația pentru creșterea copilului sau indemnizația de acomodare.
Totuși, în practică, există încă neclarități privind anumite tipuri de venituri exclusiv non-salariale, iar autoritățile nu au oferit până în prezent clarificări complete, ceea ce a dus la interpretări diferite.
Ce se întâmplă în situații speciale
Dacă persoana luată în întreținere decedează înainte de expirarea celor 12 luni, contribuția este datorată doar până în luna în care a avut loc decesul.
În cazul în care persoana fără venituri începe ulterior să obțină venituri pentru care devine obligatorie plata CASS, situația trebuie regularizată prin depunerea declarației unice. Contribuția va fi recalculată proporțional cu perioada în care aceasta nu a avut venituri.
Ce drepturi au coasigurații
Persoanele coasigurate beneficiază de aceleași servicii medicale incluse în pachetul de bază al sistemului public de sănătate, la fel ca persoana care le are în întreținere. Asta înseamnă acces la consultații, investigații, tratamente și spitalizare în condițiile prevăzute de lege.
Alternativa: asigurarea în nume propriu
Cei care nu pot fi luați în întreținere sau nu îndeplinesc condițiile pentru coasigurare pot opta pentru asigurarea în nume propriu.
Procedura este similară: se depune declarația unică și se plătește aceeași contribuție – 10% din valoarea a șase salarii minime brute. Diferența este că, în acest caz, fiecare persoană își achită contribuția pentru sine.
Prin aceste modificări legislative, coasigurarea nu mai este un beneficiu gratuit acordat automat membrilor de familie fără venituri, ci un drept obținut doar în schimbul plății unei contribuții anuale consistente. Pentru multe familii, schimbarea înseamnă un cost suplimentar de peste 2.400 de lei pe an pentru fiecare persoană luată în întreținere.
