Georgescu Dragos
În foarte multe cazuri, familiile se confruntă cu întrebarea ce se întâmplă cu bunurile unui părinte decedat atunci când nu există testament. Deși există convingerea că averea poate fi împărțită „după cum se înțeleg copiii”, legea română prevede reguli clare privind transmiterea patrimoniului în lipsa unei voințe scrise.
Cine moștenește dacă părinții nu au făcut testament. Ce spune legea despre împărțirea averii
Atunci când o persoană moare fără să fi lăsat testament, se aplică moștenirea legală. Aceasta stabilește, fără echivoc, cine are dreptul să moștenească și în ce ordine intră rudele la succesiune.
În primul rând, dreptul la moștenire revine copiilor și soțului supraviețuitor. Aceștia sunt considerați moștenitori direcți și nu pot fi excluși de la succesiune în lipsa unui testament. Bunurile nu trec automat doar către copii, așa cum se crede frecvent, ci sunt împărțite între aceștia și soțul rămas în viață.
În practică, acest lucru înseamnă că soțul are drept la o parte din avere, iar restul se împarte între copii, în mod egal. Nu contează cine a locuit în casa părintească sau cine a contribuit financiar la întreținerea acesteia. Legea tratează toți copiii în mod egal, indiferent de situația lor personală.
De asemenea, copiii din afara căsătoriei au aceleași drepturi la moștenire ca și cei dintr-o căsătorie legală, atât timp cât filiația este recunoscută oficial.
Situația se schimbă atunci când persoana decedată nu are copii. În acest caz, moștenirea nu rămâne fără titular, ci trece către alte rude apropiate. Părinții persoanei decedate și frații sau surorile pot deveni moștenitori, împreună cu soțul supraviețuitor, dacă acesta există.
Legea stabilește o ordine clară a rudelor care pot moșteni. În lipsa copiilor, urmează părinții și frații. Dacă nici aceștia nu există, dreptul poate trece către bunici, iar ulterior către rude mai îndepărtate, precum unchi sau veri.
Doar în situația extremă în care nu există niciun moștenitor legal, bunurile pot reveni statului.
Un punct sensibil îl reprezintă locuința. În absența unui testament, casa devine proprietate comună a moștenitorilor. Soțul supraviețuitor poate avea dreptul de a locui în continuare acolo, însă copiii devin coproprietari. Vânzarea locuinței nu poate fi realizată fără acordul tuturor.
Este important de știut că moștenirea nu include doar bunuri, ci și eventuale datorii. Creditele sau alte obligații financiare ale persoanei decedate se transmit moștenitorilor, care răspund însă doar în limita cotei primite.
Pentru ca aceste drepturi să devină oficiale, este necesară deschiderea succesiunii. Procedura stabilește cine sunt moștenitorii și ce parte din avere le revine. Fără finalizarea acesteia, bunurile nu pot fi vândute sau împărțite legal.
Lipsa testamentului generează adesea conflicte între membri ai familiei, în special atunci când este vorba despre locuință. Tocmai de aceea, legea intervine pentru a stabili o împărțire clară și echitabilă.
În concluzie, atunci când părinții nu au lăsat testament, moștenirea se transmite conform regulilor stabilite de lege. Copiii și soțul supraviețuitor au prioritate, iar în lipsa lor, dreptul trece către alte rude apropiate. Succesiunea este procedura esențială prin care aceste drepturi sunt recunoscute oficial.
