Grigore Madalina
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis miercuri, 4 martie 2026, că dosarul lui Mario Iorgulescu se întoarce la Curtea de Apel București, pentru rejudecare. Hotărârea vine după ce procurorii au contestat prin recurs decizia prin care Iorgulescu jr scăpa de opt luni de închisoare, pe motiv că fapta de conducere sub influența alcoolului sau a drogurilor ar fi intervenit între timp sub incidența prescripției.
În practică, ÎCCJ a admis recursul în casație al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a decis că soluția de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de conducere sub influență trebuie reanalizată. Dosarul se întoarce la Curtea de Apel București strict pe componenta de individualizare a pedepsei pentru această infracțiune, în timp ce restul dispozițiilor rămân neschimbate.
Iată minuta ÎCCJ, așa cum a fost consemnată în documentul instanței:
„1890/1/2025 – Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 949/A din 12 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bucureşti – Secția I penală, în dosarul nr. 1549/2/2025 (917/2025). Casează, în parte, decizia atacată numai în ceea ce priveşte soluția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatului Iorgulescu Gino Mario pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) şi (2) C.pen., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.
Trimite cauza spre rejudecarea apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul Iorgulescu Gino Mario numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei pentru săvârşirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) şi (2) C.pen. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Conform art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în şedință publică, astăzi, 04 martie 2026.”
Revenirea dosarului la Curtea de Apel București are loc pe fondul unei istorii judiciare complicate, care a dus, în timp, la diminuarea pedepsei aplicate lui Mario Iorgulescu după accidentul mortal din 2019.
În 2019, Mario Iorgulescu a produs un accident rutier în urma căruia Daniel Vicol, în vârstă de 24 de ani, a murit pe loc. Potrivit datelor din dosar, mașina condusă de Iorgulescu jr circula cu viteză mare și a intrat pe contrasens, izbind frontal autoturismul victimei, pe șoseaua Chitilei, la intrarea în București. Ancheta a reținut că în momentul impactului bolidul avea 143 km/h, iar „pedala de accelerație era apăsată 100%”.
Din actele dosarului rezultă că Mario Iorgulescu avea o alcoolemie ridicată, de 1,96 g/l, iar în mostrele biologice ar fi fost identificate mai multe substanțe. În rechizitoriu se menționează: „cocaină și metabolit; diclofenac (metaboliți); fentanil”. Totodată, potrivit analizelor toxicologice, și victima Daniel Vicol era sub influența cocainei.
După accident, Iorgulescu jr a fost transportat la Spitalul Elias, unde a fost internat și operat. În proces, o martoră a descris comportamentul lui imediat după impact, într-o declarație care a rămas în dosar: „Era cooperant, spunea că îl doare burta și întreba repetat dacă a murit cineva”.
Aceeași martoră a mai arătat că, în acele momente, tânărul ar fi cerut să fie contactat tatăl său: „Toți încercau să îl liniştească, iar atunci ne-a rugat să îl sunăm pe tatăl lui și ne-a dat numărul, îl știa pe de rost.”
La două săptămâni de la accident, pe 23 septembrie 2019, Gino Iorgulescu și-a externat fiul pe propria răspundere și l-a transportat la Aeroportul Băneasa, de unde a plecat cu el în Italia, într-o aeronavă închiriată. În documentele medicale din dosar se consemnează că, după internarea la Policlinica San Donato Milanese, Mario Iorgulescu a fost externat cu mențiunea „autonomie completă motorie și alimentară/nutritivă, conștient, cu tulburări importante de somn și fluctuații ale stării de spirit”.
În instanță, apărătorii lui Mario Iorgulescu au susținut, în timp, că acesta nu ar fi avut discernământ, invocând probleme de sănătate psihică. Judecătorii au reținut însă că nu există dovezi care să confirme această teză, punctând că „nu există nicio probă din care să rezulte acest aspect. Deşi s-a invocat existența unor boli psihice care ar data încă din copilărie, apărarea nu a făcut dovada afecţiunilor respective prin înscrisuri medicale.”
În hotărârea Curții de Apel București din decembrie 2024, instanța a consemnat și o serie de concluzii rezultate din rapoartele medicale efectuate în Italia. În aceste documente, medicii au notat că Mario Iorgulescu „se manifestă întotdeauna lucid, orientat în parametrii spațio-temporali și asupra propriei persoane. Discursul său este informativ, dar cu necesitate de stimulare: se exprimă fluent în limba italiană, nu prezintă anomalii de formă și conținut. În limite normale este și înțelegerea orală, dar au fost identificate deficite mnezice (de memorie – n.r.), precum dificultatea în reevocarea anumitor fapte, dificultăți de concentrare și dificultăți în a duce la bun sfârșit anumite sarcini.”
În aceeași linie, rapoartele mai menționează că Mario Iorgulescu „dă dovadă de o gândire foarte concretă (…). Persistă o frivolitate care își are originea într-o lipsă de participare și capacități evidente de a atribui prioritate sau importanță lucrurilor. Pare a fi conștient de propria situație juridică și de acuzațiile care i se aduc, dar fără o participare emotivă reală. (…) Se observă o carență de empatie față de celălalt, care îl face să măsoare fiecare lucru numai și exclusiv în raport cu propria dorință, inclusiv într-un mod care ar putea fi definit ca perseverent.”
Judecătorii au considerat că aceste constatări nu susțin ideea lipsei discernământului. În motivarea hotărârii s-a arătat că „Toate aceste constatări (…) contrazic susținerile apărării, care invocă actele medicale întocmite în Italia ca semnalând probleme psihice serioase ce pot indica un discernământ abolit la momentul săvârșirii faptei și care ar atesta imposibilitatea în prezent a inculpatului de a-și da seama de realitatea sa juridică și de a sta în proces”.
Pe parcursul anilor, dosarul a trecut prin mai multe etape și a avut efecte directe asupra încadrării juridice și a cuantumului pedepsei. În februarie 2023, Tribunalul București a pronunțat o pedeapsă de 15 ani și 8 luni, iar Curtea de Apel București a redus-o ulterior la 13 ani și 8 luni. În iunie 2024, ÎCCJ a anulat decizia de condamnare și a reținut, în motivare, că fapta nu trebuia încadrată la omor, ci ca accident rutier.
În motivarea invocată în dosar, două dintre judecătoarele din complet au arătat că „situaţia de fapt relevă un accident rutier”, iar argumentarea a fost detaliată astfel:
„În cazul de faţă, instanţele de fond şi apel au reţinut infracţiunea de omor. Infracţiunea prevăzută de art. 188 C. pen. se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă (…) un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment.” Decizia ÎCCJ 410/RC/2024
În același complet, judecătorul care a formulat opinie separată a arătat contrariul: „se impunea respingerea, ca nefondat, a recursului în casație”, pentru că „instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis”.
După rejudecare, Curtea de Apel București l-a condamnat, în decembrie 2024, la 8 ani și 8 luni pentru ucidere din culpă, iar ulterior pedeapsa a fost redusă cu încă 8 luni în urma unei contestații în anulare, pe motivul prescripției pentru infracțiunea de conducere sub influență. Procurorii au contestat această ultimă soluție, iar acum ÎCCJ a decis rejudecarea pe componenta pedepsei pentru conducerea sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În motivarea unei hotărâri din 2024, Curtea de Apel București a arătat că a aplicat maximul prevăzut de lege pentru ucidere din culpă, având în vedere circumstanțele concrete ale accidentului, menționând „nivelul foarte ridicat al alcoolemiei (1,96 g/l)”, consumul de droguri, viteza, intrarea în intersecție pe roșu, lipsa frânării și consecința ireversibilă, decesul victimei. În același document, instanța a consemnat:
„Inculpatul Iorgulescu Gino Mario reprezintă un real pericol pentru societate care nu poate fi înlăturat decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate și dozarea corespunzătoare a acesteia într-un cuantum care să-l împiedice să-și reia activitatea infracțională și care, în egală măsură, să fie aptă să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea inculpatului, și în contextul în care inculpatul a dovedit o lipsă de asumare a faptelor comise, relevată de conduita procesuală necorespunzătoare a inculpatului Iorgulescu Gino Mario, care după ce a părăsit teritoriul României a refuzat să se prezinte în fața organelor judiciare.” Hotărârea 1665/2024 a Curții de Apel București
În paralel, cazul a rămas și într-o zonă de blocaj procedural, din cauza faptului că Mario Iorgulescu se află în Italia, iar instanțele de acolo au respins cererile de extrădare. Potrivit datelor prezentate în dosar, Curtea de Apel din Milano a respins, în octombrie 2024, pentru a patra oară solicitarea de extrădare.
În spațiul public, Mario Iorgulescu a apărut în ultimele luni printr-un interviu și prin intervenții online, în care a vorbit despre situația sa medicală și despre condamnare. În cadrul unui interviu, el a afirmat: „Au trecut ăștia 6 ani, băi, măcar acum să se facă dreptate, să se ia în calcul actul meu medical, că am o leziune pe lobul frontal al creierului și e 100% ireversibilă.”
Într-o altă intervenție, referindu-se la posibilitatea executării pedepsei, a spus: „Nu sunt apt de pușcărie, că eu o iau razna. Eu ori sunt normal, ori nu sunt normal, de la un moment la altul. (…) Eu, dacă mă duc în puşcărie, omor oameni. (…) Eu sunt nebun!”
Tot el a vorbit despre varianta unei pedepse mai mici și despre reacția sa într-un anumit scenariu: „Băiatul asta (victima Daniel Vicol – n.r.) avea droguri mai multe în el decât mine. Trebuia să fie culpă comună. Şi, şi dacă nu era culpă comună, maxim pentru un omor din culpă trebuia să-mi dea 3 ani cu suspendare.”
În același registru, Mario Iorgulescu a afirmat că ar fi dispus să revină în România dacă pedeapsa ar fi mai mică: „În februarie (azi – n.r.), dacă-mi dau 4 ani de făcut, eu vin la pârnaie, mă predau singur. Dacă-mi dau 4 ani de executat, eu vin în România, la pârnaie! (…) Nu ascult de maică-mea, nu ascult de taică-miu, de avocați.” Mario Iorgulescu, în emisiunea „Dan Capatos Show”
Tot în declarațiile publice, el a făcut referire și la consumul de substanțe: „am băut şi m-am drogat de mi-au sărit capacele. Am băut şi m-am drogat de toți banii”.
Într-o altă afirmație, a susținut că încă mai consumă, dar mai rar: „nu trag pe nas doar de dragul de a trage pe nas; trag o dată la nu știu cât timp, când mă îmbăt rău de tot şi sunt în anturaj bun sau frumos. Nu sunt vreun drogat dăla ordinar. Nu sunt dependent de droguri. M-am lăsat, rar mai consum. Uite, acum mi-am găsit niște prieteni cu care lucrez în imobiliare și nu se droghează nimeni din anturaj. Când nu se droghează nimeni din anturaj, nu-ți vine nici ție să te droghezi”, explică fiul lui Gino Iorgulescu.
În acest moment, decizia ÎCCJ este definitivă și are ca efect întoarcerea dosarului la Curtea de Apel București, strict pe componenta de stabilire a pedepsei pentru infracțiunea de conducere sub influența alcoolului sau a altor substanțe. Restul soluțiilor rămân în vigoare, iar rejudecarea va clarifica dacă și cum va fi individualizată această parte a condamnării, în raport cu ceea ce instanța supremă a stabilit prin admiterea recursului procurorilor.
