Georgescu Dragos
Există în calendarul popular românesc câteva zile în care masa nu este doar un loc unde mănânci, ci un altar domestic, un spațiu ritualic în care fiecare fel de mâncare, fiecare obiect așezat cu grijă, fiecare gest al gospodinei poartă o semnificație care depășește cu mult simplul act al hrănirii. Înălțarea Domnului — sărbătorită în 2026 pe 21 mai — este una dintre aceste zile.
Ce se pune pe masă de Înălțare pentru a avea noroc tot anul
În tradiția populară românească, ceea ce pui pe masă de Înălțare nu este o simplă alegere culinară. Este un act simbolic cu ecouri directe asupra norocului, sănătății, belșugului și armoniei familiei pentru tot restul anului. Bunicile știau acest lucru și îl respectau cu o seriozitate pe care generațiile moderne o privesc uneori cu zâmbetul pe buze — dar pe care, în adâncul lor, nu o ignoră complet.
Hai să vedem ce spune tradiția că trebuie să pui pe masă de Înălțarea Domnului ca să ai noroc tot anul.
Pâinea — regele mesei de Înălțare
Nicio masă rituală din tradiția românească nu este completă fără pâine, iar masa de Înălțare nu face excepție. Dar nu orice pâine — tradiția spune că pâinea pusă pe masă de Înălțare trebuie să fie frământată și coaptă chiar în dimineața zilei, de mâna gospodinei casei.
Pâinea proaspătă, caldă, coaptă în ziua de Înălțare, are în credința populară o putere aparte. Se spune că aduce belșug în casă, că alungă lipsa și că asigură hrana din abundență pe tot parcursul anului care urmează. A pune pe masă pâine cumpărată din comerț în această zi era, pentru bunicile noastre, de neconceput — nu din snobism culinar, ci din convingerea că pâinea frământată cu mâinile tale poartă energia și intenția ta, că este o ofrandă vie adusă casei și familiei.
Pâinea de Înălțare se face rotundă — forma cercului simbolizând completitudinea, ciclul neîntrerupt al vieții, soarele și prosperitatea. Unele gospodine încrustează pe ea o cruce sau un spic de grâu, semne ale binecuvântării divine și ale roadelor pământului.
Colacul — pentru cei vii și pentru cei adormiți
Alături de pâinea obișnuită, pe masa de Înălțare trebuie să se afle și colaci — acele pâini împletite, rotunde sau în formă de cunună, pe care tradiția românească le asociază cu momentele de trecere, cu sărbătorile mari și cu pomenirea morților.
Înălțarea Domnului este, în credința populară, o zi în care sufletele celor adormiți se înalță definitiv la cer. De aceea, colacii de pe masa de Înălțare au o dublă destinație — unii rămân pe masă pentru familia vie, alții se duc la biserică sau se împart vecinilor și săracilor, ca pomană pentru cei plecați dintre noi.
Se spune că familia care pune colaci pe masă de Înălțare și îi împarte cu generozitate va fi ferită de nenorociri, că cei adormiți vor mijloci pentru ei în fața lui Dumnezeu și că belșugul va intra în casă pe ușa pe care a ieșit darul.
Peștele — mâncarea sfântă a Înălțării
Dacă există un aliment pe care tradiția îl asociază în mod special cu Înălțarea Domnului, acela este peștele. Spre deosebire de alte sărbători mari din calendarul ortodox — Paștele cu mielul, Crăciunul cu porcul — Înălțarea are peștele ca protagonist culinar principal, și nu întâmplător.
Legătura dintre pește și creștinism este una arhetipală — peștele este unul dintre cele mai vechi simboluri creștine, asociat cu Iisus și cu apostolii Săi, mulți dintre ei foști pescari. A mânca pește de Înălțare este, în tradiția populară, un act cu semnificație spirituală: îți aliniezi masa cu simbolistica sacră a zilei.
Dar tradiția merge mai departe de simpla alegere a peștelui ca fel principal. Se spune că peștele mâncat de Înălțare îți aduce sănătate pentru tot anul — mai ales sănătate pentru ochi și pentru vedere. Există o credință veche că cei care mănâncă pește în această zi vor fi feriți de bolile ochilor, că privirea le va rămâne ascuțită și că vor vedea clar, în sens atât literal cât și metaforic.
Pe masa de Înălțare, peștele se prepară simplu — fript, fiert sau la cuptor, cu minim de adaosuri, pentru a-i păstra gustul natural și, simbolic, puritatea. Gospodinele bătrâne spuneau că peștele de Înălțare nu se prăjește în untură — se preferă uleiul sau grătarul.
Ouăle roșii — dacă au mai rămas de la Paște
În unele zone ale țării, în special în Moldova și în Bucovina, tradiția spune că pe masa de Înălțare trebuie să se afle și ouă roșii — dacă mai rămăseseră din cele vopsite de Paște. Înălțarea marchează, în tradiția ortodoxă, sfârșitul perioadei pascale, ultimele zile în care ouăle roșii mai au putere simbolică.
Se spune că oul roșu pus pe masa de Înălțare și mâncat în această zi aduce sănătate și putere, că energia Paștelui — cea mai mare sărbătoare creștină — se transferă prin el în corpul și sufletul celui care îl mănâncă, ca un ultim dar al ciclului pascal înainte de încheierea sa.
Dacă nu mai există ouă roșii rămase de la Paște, unele gospodine vopseau ouă proaspete în dimineața de Înălțare — un gest considerat binevenit, dar nu la fel de puternic simbolic ca cele originare din noaptea Învierii.
Vinul — băutura binecuvântării
Pe masa de Înălțare nu poate lipsi vinul — în special vinul roșu, asociat în tradiția creștină cu sângele lui Hristos și cu Euharistia. Vinul nu se bea în exces de Înălțare — se bea ritual, cu semnificație, ca parte a mesei cu caracter sacru.
Tradiția spune că vinul pus pe masă de Înălțare trebuie să fie binecuvântat — fie că a trecut pe la preot, fie că gospodina rosteşte o scurtă rugăciune înainte de a-l turna în pahare. Un pahar de vin roșu, ridicat în cinstea celor vii și a celor adormiți, în dimineața de Înălțare, este considerat un act de comuniune cu tot ce este sacru în această zi.
Se spune că familia care bea vin sfințit de Înălțare va fi ferită de boli, că relațiile dintre membrii ei vor fi armonioase și că belșugul nu le va ocoli casa pe tot parcursul anului.
Mâncarea verde — legătura cu natura înnoită
Înălțarea cade în plin mai — perioada în care natura este la apogeul primăverii, când totul este verde, proaspăt și plin de viață. Tradiția populară reflectă această realitate prin recomandarea de a pune pe masa de Înălțare mâncăruri verzi — preparate din verdețuri proaspete, din legume de sezon, din plante culese în dimineața zilei.
Leușteanul, mărarul, pătrunjelul, urzicile, spanacul, loboda — toate acestea au un loc de cinste pe masa de Înălțare. Se spune că plantele culese în dimineața de Înălțare, înainte de răsăritul soarelui, au puteri vindecătoare speciale, că sunt încărcate cu o energie aparte pe care această zi o conferă întregii naturi.
O ciorbă de urzici sau de lobodă, un preparat cu leuștean proaspăt, o salată din verdețuri culese de mână — toate acestea nu sunt doar alegeri culinare sănătoase, ci gesturi ritualice care conectează masa familiei cu ciclul naturii și cu binecuvântarea divină a zilei.
Mierea — pentru dulceața vieții
Un alt element pe care tradiția îl recomandă pe masa de Înălțare este mierea — în special mierea de albine produsă local, preferabil din stupi proprii sau cumpărată de la un apicultor cunoscut, nu din comerț industrial.
Mierea simbolizează în tradiția populară românească dulceața vieții, prosperitatea și sănătatea. A pune miere pe masă de Înălțare și a o mânca — fie simplă, fie pe pâinea proaspătă coaptă în dimineața zilei — este un gest cu o semnificație profundă: dorința ca viața anului care urmează să fie dulce, că greutățile să fie mai puține, că bucuriile să fie mai mari.
Se spune că copiii care mănâncă miere de Înălțare vor fi sănătoși și veseli tot anul, că bătrânii care o consumă vor fi feriți de dureri și de boli, și că familia care are miere pe masă în această zi va cunoaște prosperitatea și armonia.
Apa sfințită — nu mâncare, dar esențială
Deși nu este un aliment în sensul strict al cuvântului, apa sfințită are un loc indispensabil pe masa de Înălțare sau în apropierea ei. Adusă de la biserica în care s-a oficiat slujba de Înălțare, apa sfințită se folosește pentru a stropi masa, colțurile casei și chiar membrii familiei — un gest de purificare și de protecție.
Se crede că apa sfințită de Înălțare are putere vindecătoare specială, că alungă relele din casă și că atrage binecuvântarea divină asupra celor care o folosesc cu credință.
Cum se așează masa — gesturi care contează
Dincolo de ce se pune pe masă, tradiția acordă importanță și felului în care se așează totul. Masa de Înălțare se pregătește cu grijă și cu curățenie — fața de masă trebuie să fie curată, de preferință albă sau brodată. Florile proaspete — de preferință culese din grădină sau din câmp în dimineața zilei — se pun în mijlocul mesei.
Nimeni nu mănâncă înainte de a fi rostită o rugăciune sau o mulțumire. Masa începe cu pâine și vin, în semn de comuniune, și abia apoi urmează celelalte preparate.
De ce merită să păstrăm aceste tradiții
Într-o lume în care totul se mișcă repede și în care masa de prânz este adesea un sendviș mâncat în fața calculatorului, ritualurile culinare ale marilor sărbători sunt mai mult decât superstiții — sunt momente de ancorare, de conștientizare a faptului că facem parte dintr-un șir lung de oameni care au trăit, au iubit și au pus masă înainte de noi.
De Înălțarea Domnului 2026, pe 21 mai, pune pe masă pâine proaspătă, pește, colaci, vin și verdețuri. Nu neapărat pentru că ești sigur că îți va aduce noroc — ci pentru că gestul în sine, repetat după tiparul lăsat de bunici, conectează prezentul cu trecutul și îți amintește că există lucruri mai mari decât agenda zilei de mâine.
