Vanatoru Andreea
În fiecare an, la data de 24 mai, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat, unul dintre marii nevoitori ai creștinătății răsăritene, cunoscut pentru viața sa ascetică, rugăciunile neîncetate și numeroasele minuni atribuite lui.
Calendar ortodox 24 mai 2026. E prăznuit Sfântul Cuvios Simeon
Sfântul Simeon s-a născut în anul 522, în Antiohia Siriei. Încă din copilărie a ales drumul vieții monahale, iar la numai șase ani a ajuns în pustie, sub îndrumarea unui călugăr pe nume Ioan. Acolo a fost crescut în spiritul rugăciunii, al postului sever și al renunțării totale la confortul lumesc.
Potrivit tradiției creștine, Sfântul Simeon a dus o viață de o asprime rar întâlnită. A petrecut ani întregi pe un stâlp, în rugăciune și meditație, urmând modelul marilor pustnici ai vremii. Mai târziu, călăuzit de credință, s-a retras pe un munte numit „Minunat”, loc de la care i s-a tras și numele sub care a rămas cunoscut în calendarul ortodox.
Cine a fost Sfântul Cuvios Simeon? Tămăduia orice boală şi îmblânzea animalele sălbatice
Despre el se spune că avea darul vindecării și că putea vedea lucruri aflate la mari distanțe. Credincioșii veneau la el pentru sfat, alinare și rugăciune, iar tradiția vorbește despre numeroase minuni săvârșite de sfânt: tămăduiri de boli grave, îmblânzirea animalelor sălbatice și cunoașterea gândurilor oamenilor. În unele perioade, ar fi stat fără somn zeci de zile și ar fi postit îndelung, hrănindu-se doar prin puterea rugăciunii.
Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat a trecut la cele veșnice la vârsta de 75 de ani, fiind cinstit până astăzi pentru viața sa dedicată în întregime credinței.
Tot pe 24 mai, Biserica îi mai pomenește și pe:
- Sfântul Vincențiu de Lerin;
- Sfântul Meletie Stratilatul;
- Sfântul Ioan;
- Sfântul Ștefan;
- Sfântul Serapion Egipteanul;
- Sfântul Calinic Magul.
Tradiții și obiceiuri respectate duminica, 24 mai 2026
În credința populară românească, duminica este considerată cea mai importantă zi a săptămânii, fiind dedicată Învierii Domnului. Din acest motiv, oamenii obișnuiau să respecte numeroase tradiții și interdicții transmise din generație în generație.
Se spune că duminica trebuie începută devreme, cu rugăciune și curățenie sufletească. În multe sate exista credința că nu este bine să dormi în timpul slujbei de la biserică, deoarece ziua trebuie dedicată reculegerii și liniștii spirituale.
Totodată, bătrânii spuneau că în această zi nu este bine să se facă treburi grele în gospodărie. Tăiatul lemnelor, folosirea cuțitului, cusutul sau alte activități considerate obositoare erau evitate, fiind văzute drept semne de lipsă de respect față de sărbătoare.
În tradiția populară, duminica era și o zi a întâlnirilor și a bucuriei. Oamenii mergeau în vizită, participau la hore, nunți sau petreceri, iar tinerii se întâlneau după slujbă. De asemenea, exista obiceiul ca oamenii să îmbrace haine curate și să se pregătească încă din ajun pentru ziua sfântă.
În unele regiuni ale țării s-au păstrat și credințe legate de noroc și bunăstare. Se spunea că prima duminică din timpul lunii noi este importantă pentru mersul întregii luni, iar certurile sau supărările din acea zi puteau aduce neînțelegeri și necazuri pentru perioada următoare.
De-a lungul timpului, aceste tradiții au rămas parte din cultura populară românească, fiind păstrate mai ales în mediul rural, unde respectarea zilelor de sărbătoare continuă să aibă o puternică semnificație spirituală și comunitară.
