Mirela Loșniță
Andreea Marin a trăit un moment intens emoțional la Parlamentul European. Vedeta a vorbit deschis despre depresia și anxietatea prin care a trecut. Discursul a atins și amintirea morții mamei sale, petrecută când avea doar nouă ani. Cunoscută publicului drept Zâna Surprizelor, Andreea Marin a renunțat pentru câteva momente la imaginea de femeie puternică. Vedeta a vorbit deschis despre depresie, anxietate și pierderea care i-a marcat copilăria.
Andreea Marin a izbucnit în lacrimi la Parlamentul European
Evenimentul, intitulat „Nu ești singur afară!”, a fost organizat la Parlamentul European. Inițiativa a avut susținerea echipei vicepreședintelui Parlamentului European, Nicu Ștefănuță.
Vizibil emoționată, Andreea Marin a transmis că a plânge nu înseamnă slăbiciune. Ea a spus că plânsul poate fi și terapeutic, considerând firesc să lăcrimezi în fața unei suferințe reale.
„Plânsul poate fi și terapeutic, e omenește să lăcrimezi, nu o rușine. Acest eveniment, „Nu ești singur afară!” a fost organizat aici, la Parlamentul European, prin bunăvoința echipei Vicepreședintelui Parlamentului European – Nicu Ștefănuță și îi mulțumesc.
Vedeta a mai transmis, după eveniment, că oamenii nu trebuie să-și neglijeze sănătatea mentală. Ea a subliniat că fricile și deznădejdile fac parte din experiența comună a celor aflați departe de casă sau acasă, în România.
Este o oportunitate să putem vorbi într-un astfel de cadru despre sănătatea noastră mentală, durerile noastre interioare, deznădejdile, fricile care ne încearcă uneori, fie că suntem în diaspora, departe de casă, sau români care locuim acasă. Eu cred că sănătatea noastră mentală merită grija de care avem nevoie. Nu putem lăsa lucrurile neocrotite! Trebuie să ne ocrotim sănătatea pe toate palierele ei”, a declarat Andreea Marin după încheierea evenimentului.
Mărturisirea despre depresie și anxietate
În cadrul discursului, Andreea Marin a povestit despre o perioadă grea din viața sa. A trecut prin depresie atunci când fiica ei, Violeta, avea mai puțin de doi ani.
Vedeta a mărturisit că moartea cântăreței Mădălina Manole, survenită tot în urma unei depresii, a fost momentul care a determinat-o să caute ajutor. S-a regăsit în simptomele discutate atunci la televizor și a decis să apeleze la un specialist.
Cu timpul, Andreea Marin a reușit să depășească acea perioadă. Anul trecut însă, o anxietate puternică i-a marcat din nou viața, după ce fiica ei a plecat la studii în străinătate.
Vedeta a explicat că anxietatea a fost o experiență complet diferită de depresie. A descris nopți în care se trezea cu senzația că nu mai poate respira, alături de o frică greu de explicat.
„Copila mea avea sub doi ani pe atunci când am căzut în depresie. A fost cea mai bună motivație să lupt și să caut soluție. Artista Mădălina Manole, mama tânără și ea, s-a stins atunci în urma unei depresii adânci și pentru prima dată s-a vorbit mult la TV despre asta. M-am recunoscut în fiecare simptom adus în discuție.
A fost momentul decisiv pentru mine. Am hotărât să bat la ușa unui specialist, am ascultat, am făcut ce am fost sfătuită, am ieșit la lumină, în timp. După mulți ani, adică anul trecut chiar, când credeam că le știu deja pe toate, o anxietate puternică și-a făcut loc în mintea mea.
Nu e același lucru, experiența de a te trezi pierzându-ți respirația noapte de noapte încă nu-mi era cunoscută. Nici frica inexplicabilă trăită într-un fel greu de acceptat ca realitate”, a mărturisit Andreea Marin.
N-a trecut peste pierderea mamei sale
Cel mai dificil moment al intervenției a fost cel legat de moartea mamei sale. Cu vocea tremurândă, Andreea Marin a povestit despre vinovăția pe care o poartă din copilărie.
Ea a ținut să sublinieze că, dincolo de imaginea publică, este un om cu bucurii și temeri, la fel ca oricine altcineva. A vorbit despre fetița de altădată, ale cărei răni nu s-au vindecat complet nici astăzi.
La nouă ani, într-un accident grav în care a fost implicată întreaga familie, mama ei, în vârstă de 36 de ani, a murit în brațele ei, în drum spre spital. Vedeta nu a intrat în detalii despre circumstanțele exacte ale tragediei.
Andreea Marin și-a reproșat mult timp că nu a reușit să o ajute pe mama ei să ajungă la timp la medici. A simțit, ca și copil, că nu a fost suficient de cuminte pentru a merita acea pierdere.
„Eu sunt Andreea, cea de la televizor pentru mulți dintre voi. Numele meu a fost legat mult timp de știrile aduse cu optimism, de surprizele plăcute ale vieții, de povești de viață extraordinare și inspirație, de campanii și salvări de vieți omenești, de speranță. Ce șansă și ce binecuvântare să poți fi omul care aduce lumină în casele și în inimile altora, îmi continui misiunea în alte forme și azi și sunt primită în suflete cu drag, simt asta și știu, sunt tare recunoscătoare pentru atâta omenie! Și totuși, uneori nu a fost de ajuns să fiu cu totul bine, așa cum s-ar putea bănui…
Dar azi nu vreau să vă vorbesc despre imaginea publică a unui om ca mine, care pare puternic în lumina reflectoarelor. Ci despre omul ca oricare altul din spatele ei, pentru că dincolo de ceea ce vede camera de luat vederi, sunt un om cu plusuri și minusuri, cu bucurii și tristeți și temeri și deznădejdi, ca noi toți.
Mult înainte ca identitatea mea de azi din ochii voștri să existe, fetița Andreea trăia ceea ce încă nu s-a vindecat deplin: la 9 ani, în urma unui accident grav cu întreaga familie, cu toții am fost afectați, însă mama mea, în vârstă de 36 de ani, se stingea în brațele mele, în drum spre spital, în condiții pe care nu o să vi le descriu…
Mi-am reproșat mult timp că brațele mele erau prea mici și poate nu am ținut-o eu cum se cuvine să ajungă la medici, la timp, în siguranță. Că nu am meritat poate un înger de om ca ea. Că nu am fost copilul cel mai cuminte…
Sunt multe povești care încearcă să îți explice de ce un om drag pleacă prea devreme de lângă tine, nu doar la cer, ci poate viața face să fie mult prea departe decât poți suporta, dar pentru copilul din mine de atunci a fost imposibil de înțeles. De integrat. A rămas doar de… luptat. Am devenit, brusc, un om mare, ca să-i protejez pe cei dragi. Eu, o mână de om, credeam că pot să salvez… ce mai era de salvat.
Psihologi pe atunci, pe timpul regimului comunist, care să mă ajute?! Nu am auzit multă vreme, până la maturitate, nici măcar cuvântul acesta…”, a citit vedeta din scrisoarea pregătită pentru eveniment, potrivit Click.
