Georgescu Dragos
Furnicăturile din mâini și picioare sunt senzații foarte frecvente. Aproape fiecare persoană le-a simțit măcar o dată după ce a dormit într-o poziție incomodă, a stat cu picioarele încrucișate sau și-a sprijinit mult timp greutatea pe un braț.
De ce simți furnicături în mâini și picioare. Cauze banale și semnale de alarmă
Senzația poate fi descrisă diferit de la o persoană la alta. Unii simt înțepături fine, ca și când sute de ace mici ar atinge pielea. Alții vorbesc despre amorțeală, arsură, curent electric, pierderea sensibilității sau impresia că o mână ori un picior „a adormit”.
De cele mai multe ori, furnicăturile care apar după comprimarea temporară a unui nerv dispar în câteva minute, odată cu schimbarea poziției. Există însă și situații în care aceste manifestări persistă, se repetă frecvent sau sunt însoțite de slăbiciune, tulburări de echilibru ori dificultăți de vorbire.
În asemenea cazuri, furnicăturile nu mai trebuie privite doar ca un disconfort banal. Ele pot reprezenta modul prin care organismul semnalează o problemă a nervilor, a coloanei vertebrale, a circulației sau a metabolismului.
În limbaj medical, senzațiile anormale precum furnicăturile, înțepăturile sau arsurile pot fi numite parestezii. Ele apar atunci când semnalele transmise de nervi sunt perturbate temporar sau pe termen mai lung.
Nervii funcționează asemenea unor cabluri care transportă informații între creier, măduva spinării și restul organismului. Ei ne permit să simțim atingerea, presiunea, temperatura și durerea. Tot nervii controlează mișcările și anumite funcții involuntare.
Când un nerv este presat, iritat sau afectat, mesajele nu mai circulă normal. Creierul poate interpreta această perturbare sub forma unor furnicături, amorțeli, arsuri sau șocuri electrice.
Furnicăturile trecătoare apar frecvent când o persoană stă sau doarme într-o poziție care comprimă un nerv. După eliberarea presiunii, senzația dispare de obicei în câteva minute. Dacă manifestarea persistă sau revine constant, este recomandată evaluarea medicală pentru identificarea cauzei.
Este importantă și diferența dintre furnicături și amorțeală. Furnicăturile reprezintă senzații neobișnuite, în timp ce amorțeala presupune reducerea sau pierderea sensibilității.
Cele două pot apărea împreună, dar nu înseamnă întotdeauna același lucru.
Poziția incorectă este una dintre cauzele banale
Una dintre cele mai simple explicații este menținerea unei poziții incomode.
Dacă dormi cu brațul sub cap, stai mult timp cu cotul sprijinit de birou sau ții picioarele încrucișate, poți comprima temporar un nerv.
Furnicăturile apărute în această situație sunt, în general, localizate. Ele afectează o anumită parte a mâinii, câteva degete, talpa sau o porțiune a piciorului.
Manifestarea începe să se reducă după ce schimbi poziția și miști membrul afectat.
În unele cazuri, persoana simte inițial amorțeală. Apoi, pe măsură ce sensibilitatea revine, apar înțepăturile caracteristice.
Statul îndelungat pe scaun, mai ales într-o poziție incorectă, poate favoriza astfel de episoade.
La fel se poate întâmpla după o călătorie lungă, după folosirea unor pantofi foarte strâmți sau după purtarea unui ceas ori a unei brățări care apasă excesiv.
Dacă furnicăturile dispar complet și nu se repetă fără o explicație clară, de regulă nu reprezintă un motiv de îngrijorare.
Furnicăturile pot apărea și în timpul unui episod de anxietate sau de panică.
Atunci când o persoană respiră foarte repede, poate elimina prea mult dioxid de carbon. Această schimbare temporară poate provoca amețeală, senzație de lipsă de aer, strângere în piept și furnicături în jurul gurii, în mâini sau în picioare.
Degetele pot deveni rigide, iar mâinile pot părea încordate.
Simptomele sunt reale și pot fi foarte neplăcute. Totuși, ele nu înseamnă automat că problema este exclusiv psihologică.
Un prim episod sever, mai ales dacă include durere în piept, leșin, dificultăți de respirație sau slăbiciune, trebuie evaluat medical.
Anxietatea poate explica furnicăturile doar după ce medicul ține cont de context și exclude alte cauze importante.
Persoanele care au episoade repetate pot observa că furnicăturile apar în perioade cu stres intens, teamă, oboseală sau respirație accelerată.
Nervii care ajung în brațe și picioare pornesc din zona măduvei spinării. De aceea, o problemă la nivelul coloanei cervicale sau lombare poate provoca furnicături la distanță de locul durerii.
O rădăcină nervoasă comprimată în zona gâtului poate determina durere, amorțeală sau furnicături care coboară spre umăr, braț și degete.
În zona lombară, iritarea unui nerv poate provoca simptome care pornesc din spate sau fesă și se extind către coapsă, gambă ori talpă.
O hernie de disc, modificările degenerative ale coloanei, inflamația sau postura incorectă pot contribui la apariția acestor manifestări.
Distribuția furnicăturilor oferă medicului indicii importante.
Dacă simptomele apar doar în anumite degete, problema poate afecta un anumit nerv. Dacă sunt asociate cu durere care coboară pe braț sau picior, trebuie evaluată și coloana.
Furnicăturile provocate de compresia nervilor nu se tratează doar prin masarea zonei amorțite. Este necesară identificarea exactă a locului în care nervul este iritat.
Sindromul de tunel carpian afectează mâinile
Furnicăturile care apar mai ales noaptea în degetul mare, arătător, mijlociu și o parte din inelar pot avea legătură cu sindromul de tunel carpian.
Afecțiunea este produsă de presiunea exercitată asupra nervului median la nivelul încheieturii mâinii. Poate determina amorțeală, furnicături, durere și, în formele mai avansate, slăbiciune a mâinii.
Unele persoane se trezesc noaptea și simt nevoia să scuture mâna pentru ca senzația să dispară.
Altele observă că scapă obiectele din mână, că nu mai pot deschide ușor un borcan sau că le este greu să execute mișcări fine.
Folosirea repetată a mâinii, anumite activități profesionale, sarcina și unele boli pot favoriza apariția sindromului.
Totuși, furnicăturile din mâini nu trebuie puse automat pe seama tunelului carpian. Medicul trebuie să stabilească dacă nervul este comprimat la nivelul încheieturii, cotului sau coloanei cervicale.
Diabetul poate afecta nervii periferici
Una dintre cauzele importante ale furnicăturilor persistente este neuropatia periferică.
Aceasta apare când nervii din afara creierului și măduvei spinării sunt deteriorați. Simptomele încep adesea la nivelul degetelor de la picioare și al tălpilor, apoi se pot extinde treptat către gambe.
Persoana poate simți furnicături, amorțeală, arsură, durere ascuțită sau sensibilitate exagerată la atingere.
Diabetul este una dintre cele mai frecvente cauze ale neuropatiei periferice. Valorile crescute ale glicemiei, menținute mult timp, pot afecta nervii și vasele mici care îi hrănesc.
Problema poate evolua lent și poate fi ignorată în fazele timpurii.
Pierderea sensibilității din tălpi este deosebit de importantă. Persoana poate să nu observe o rană, o bășică sau o arsură. Din acest motiv, leziunile se pot agrava înainte de a fi descoperite.
Durerea, furnicăturile, pierderea sensibilității la nivelul picioarelor, slăbiciunea și tulburările de echilibru sunt motive pentru o consultație medicală.
Lipsa vitaminelor poate provoca amorțeli
Deficitul de vitamina B12 poate afecta sistemul nervos și poate provoca furnicături, amorțeală, slăbiciune, oboseală și probleme de echilibru.
Vitamina B12 este importantă pentru formarea globulelor roșii și pentru funcționarea normală a nervilor.
Deficitul poate apărea din cauza unei alimentații insuficiente, a problemelor de absorbție, a unor boli digestive sau a anumitor medicamente.
Și alte dezechilibre nutriționale pot influența nervii.
Un aspect mai puțin cunoscut este că suplimentele nu sunt întotdeauna lipsite de riscuri. Excesul de vitamina B6, de exemplu, poate contribui la afectarea nervilor și la apariția furnicăturilor.
Institutul Național pentru Afecțiuni Neurologice și Accident Vascular Cerebral din Statele Unite menționează atât deficitul de vitamina B12, cât și excesul de vitamina B6 printre cauzele nutriționale cunoscute ale neuropatiei.
De aceea, nu este indicată administrarea la întâmplare a dozelor mari de vitamine.
Analizele și recomandarea medicului sunt mai utile decât tratamentul început doar pe baza simptomelor.
Medicamentele și alcoolul pot afecta nervii
Anumite tratamente pot avea neuropatia printre reacțiile adverse.
Printre acestea se pot afla unele medicamente folosite în tratamentul cancerului, infecțiilor, bolilor autoimune sau altor afecțiuni cronice.
Asta nu înseamnă că tratamentul trebuie întrerupt din proprie inițiativă.
Oprirea bruscă a unui medicament poate fi periculoasă. Dacă furnicăturile au apărut după începerea sau modificarea unui tratament, pacientul trebuie să discute cu medicul care l-a prescris.
Consumul excesiv și îndelungat de alcool poate afecta, de asemenea, nervii periferici.
Problema poate fi agravată de alimentația dezechilibrată și de deficiențele vitaminice asociate.
Expunerea la anumite toxine și metale grele poate reprezenta o altă cauză, însă aceasta este mai rară și trebuie analizată în funcție de istoricul profesional și personal.
Bolile tiroidei și afecțiunile autoimune
Hipotiroidismul poate fi asociat uneori cu furnicături și amorțeală, mai ales dacă boala este severă sau netratată.
Afecțiunile autoimune pot provoca, la rândul lor, inflamație și leziuni ale nervilor.
În această categorie intră mai multe boli, fiecare având manifestări diferite. Furnicăturile nu sunt suficiente pentru stabilirea unui diagnostic.
Medicul va ține cont de simptomele asociate, de examenul clinic și de analize.
Uneori, furnicăturile apar împreună cu dureri articulare, uscăciunea ochilor și a gurii, erupții cutanate, slăbiciune sau oboseală accentuată.
Aceste asocieri trebuie comunicate medicului, deoarece pot orienta investigațiile.
Când furnicăturile pot reprezenta o urgență
Furnicăturile sau amorțeala apărute brusc pe o parte a corpului pot indica o urgență neurologică.
Este necesară apelarea numărului 112 atunci când simptomul debutează brusc și este însoțit de slăbiciunea unui braț sau picior, asimetria feței, dificultăți de vorbire, confuzie, tulburări de vedere, amețeală severă sau pierderea echilibrului.
O durere de cap foarte puternică, apărută brusc, reprezintă un alt semnal de alarmă.
Ajutorul medical de urgență este recomandat și când amorțeala apare după un traumatism la cap, gât sau coloană ori când afectează brusc un membru întreg.
Nu trebuie așteptat ca simptomele să dispară.
Chiar dacă manifestările se remit în câteva minute, ele pot indica un accident ischemic tranzitoriu, care necesită evaluare imediată.
Un alt scenariu urgent este apariția furnicăturilor în picioare, urmată de slăbiciune care urcă spre partea superioară a corpului.
Mai ales după o infecție recentă, această evoluție poate necesita investigații rapide. Sindromul Guillain-Barré poate începe cu furnicături și slăbiciune la nivelul picioarelor, simptomele extinzându-se ulterior către partea superioară a corpului.
Dificultățile de respirație, înghițire sau mers impun asistență medicală urgentă.
Semnele care justifică o consultație programată
Nu toate furnicăturile persistente reprezintă urgențe, dar unele trebuie investigate fără a fi amânate luni întregi.
Programează o consultație dacă furnicăturile apar zilnic, durează mult, se intensifică sau se extind către alte zone.
Este importantă evaluarea și când simptomele te trezesc frecvent din somn, afectează mersul ori îți reduc capacitatea de a folosi mâinile.
Pierderea echilibrului, slăbiciunea musculară, scăparea obiectelor din mână și împiedicarea repetată sunt detalii relevante.
La fel sunt rănile de la nivelul picioarelor care nu se vindecă, mai ales în cazul persoanelor cu diabet.
Furnicăturile însoțite de durere de spate, probleme urinare, pierderea controlului vezicii sau amorțeală în zona dintre picioare necesită evaluare medicală rapidă.
Aceste manifestări pot indica o compresie importantă a nervilor din partea inferioară a coloanei.
Cum poate fi identificată cauza
Investigația începe cu o discuție detaliată despre simptome.
Medicul va dori să știe când au început furnicăturile, unde apar, cât durează și dacă sunt prezente pe o singură parte sau bilateral.
Contează dacă manifestările sunt continue ori vin în episoade.
Sunt importante și simptomele asociate: durere, slăbiciune, tulburări de echilibru, vedere dublă, oboseală, pierdere în greutate sau probleme digestive.
Examenul neurologic poate include verificarea reflexelor, a forței musculare, a sensibilității și a coordonării.
În funcție de situație, medicul poate recomanda analize pentru glicemie, vitamine, funcția tiroidei, ficat, rinichi sau inflamație.
Electromiografia și studiile de conducere nervoasă pot fi folosite pentru evaluarea nervilor și mușchilor atunci când există amorțeală, furnicături, slăbiciune, crampe sau spasme.
Uneori sunt necesare investigații imagistice, mai ales dacă se suspectează o problemă a coloanei, creierului sau măduvei spinării.
## Ce poți face până ajungi la medic
În cazul furnicăturilor trecătoare provocate de poziție, schimbarea posturii și mișcarea ușoară a membrului pot ajuta.
Evită să menții mult timp coatele, încheieturile sau genunchii într-o poziție forțată.
La birou, schimbă periodic poziția și fă pauze scurte de mișcare.
Pantofii trebuie să fie comozi și să nu comprime degetele sau partea superioară a piciorului.
Nu masa agresiv o zonă complet amorțită și nu aplica obiecte foarte fierbinți. Dacă sensibilitatea este redusă, există riscul să nu simți o arsură sau o leziune.
Notează momentele în care apar simptomele, durata lor și activitățile care le preced. Aceste informații pot ajuta medicul să identifice un tipar.
Nu lua doze mari de vitamine, minerale sau alte suplimente fără recomandare. De asemenea, nu opri medicamentele prescrise doar pentru că suspectezi o legătură cu furnicăturile.
Cel mai important este modul în care evoluează simptomele. O senzație care apare după o poziție incomodă și dispare repede este diferită de furnicăturile zilnice, progresive sau asociate cu slăbiciune.
Organismul transmite adesea semnale discrete înainte ca o problemă să devină evidentă. Furnicăturile nu trebuie să provoace panică, dar nici să fie ignorate atunci când persistă, se extind sau apar împreună cu simptome neurologice importante.
