Roxana
In multe sate din Romania, nunta nu incepea doar cu muzica, gatirea miresei si sosirea alaiului. Unul dintre cele mai importante momente era mersul cu bradul la apa, un ritual pastrat diferit de la o regiune la alta.
Pentru cei care il vad astazi, obiceiul poate parea doar un prilej de joc si voie buna. In realitate, bradul si apa aveau roluri simbolice clare. Impreuna, ele reprezentau formarea noului cuplu, fertilitatea, continuitatea familiei si trecerea miresei de la casa parinteasca la viata de femeie casatorita.
Bradul era simbolul tineretii si al vietii trainice
Bradul ocupa un loc important in ceremonialul traditional al nuntii deoarece ramane verde tot timpul anului. Din acest motiv, era asociat cu tineretea, vigoarea, sanatatea si continuitatea vietii.
In unele interpretari etnografice, bradul il reprezenta simbolic pe mire. Era ales drept, inalt si sanatos, apoi era impodobit cu panglici, batiste, flori din hartie, mere, colaci sau alte daruri. Prin aspectul sau, trebuia sa sugereze puterea si trainicia barbatului care urma sa intemeieze o familie.
Bradul nu era doar un ornament. Era purtat in fata alaiului, jucat in hora si asezat la loc de cinste. Dupa nunta, in unele zone era prins la poarta sau la casa mirilor si lasat acolo pana se usca singur.
Credinta era ca, asa cum cetina ramane verde, tot asa sa ramana si legatura dintre cei doi soti.
De ce era dus bradul la apa
Apa avea propria semnificatie. In ceremonialul traditional, ea era asociata cu viata, curatirea, fertilitatea si inceputul unui nou drum.
In unele sate din Muntenia si din sudul tarii, mireasa sau tinerele din alai aduceau o galeata cu apa de la fantana ori de la izvor. Bradul impodobit era pus in acea galeata, iar nuntasii jucau hora in jurul lui.
Unirea bradului cu apa simboliza unirea mirelui cu mireasa. Bradul era considerat elementul masculin, iar apa si vasul in care era asezat erau legate de principiul feminin. Hora din jurul lor marca, simbolic, formarea noii familii.
De aici vine, in multe comunitati, expresia „mersul cu bradul la apa”. Ritualul nu avea insa aceeasi forma peste tot. Uneori, alaiul mergea efectiv la fantana. Alteori, apa era adusa in curtea miresei sau a mirelui, iar bradul era asezat direct in galeata.
Ultima hora a miresei inainte sa plece de acasa
Momentul avea si o semnificatie emotionala.
Hora jucata in jurul bradului si al galetii cu apa putea reprezenta ultima petrecere a miresei in casa parinteasca. Dupa acel moment, tanara pleca spre biserica si apoi spre casa sotului.
Astfel, ritualul marca trecerea dintre doua etape ale vietii:
- fiica din casa parintilor;
- sotia care isi intemeiaza propria gospodarie.
Apa sugera curatirea si inceputul, iar bradul promitea rezistenta si continuitate.
In unele zone, dupa cununia religioasa, bradul era fixat la poarta casei mirelui. Mireasa era astfel primita in noua familie, iar bradul devenea semnul vizibil ca in acea gospodarie se formase un cuplu nou.
Obiceiul avea si rol de protectie
Traditia populara ii atribuia bradului si o functie de aparare.
Se credea ca arborele putea proteja noua familie de rau, de invidie si de influentele nefaste ale celor din jur. In anumite comunitati, bradul era pazit si nu trebuia luat sau mutat de persoane straine.
O credinta consemnata in traditia populara spunea ca, daca cineva lua bradul si il ducea la o raspantie, casnicia putea fi tulburata sau chiar destramata. Din acest motiv, dupa nunta, bradul era asezat la casa mirilor si pastrat cu grija.
Aceste interpretari tin de credinta populara, nu de invatatura religioasa oficiala. Bradul de nunta este un obicei folcloric, transmis din generatie in generatie si adaptat de fiecare comunitate.
Cum era impodobit bradul de nunta
Pregatirea bradului se facea, de regula, inaintea nuntii, intr-o atmosfera de sarbatoare.
La impodobire participau flacaii si fetele tinere, rudele sau prietenii mirilor. Bradul putea fi decorat cu:
- panglici colorate;
- batiste si stergare;
- flori din hartie;
- mere;
- colaci;
- turte dulci;
- nuci sau alte daruri.
Ornamentele nu erau alese doar pentru frumusete. Merele, colacii si celelalte alimente sugerau belsugul, rodnicia si dorinta ca noua familie sa nu duca lipsa de nimic.
Traditia nu este identica in toate regiunile
Bradul de nunta apare in forme diferite in spatiul romanesc.
In Oltenia, Muntenia, Dobrogea si sudul Moldovei este intalnit mai des bradul impodobit. In Transilvania si Banat, functia lui putea fi preluata de steagul de nunta, iar in Bucovina si nordul Moldovei apare si sub forma batului inflorat.
De aceea, nu exista o singura explicatie valabila pentru toate satele. In unele locuri, mersul la apa este esential. In altele, bradul este doar impodobit, purtat in alai si prins la poarta.
Sensul central ramane insa apropiat: viata noua, sanatate, fertilitate, protectie si o casnicie cat mai trainica.
Ce a ramas astazi din acest obicei
In prezent, traditia este pastrata mai ales in anumite comunitati rurale sau la nuntile organizate cu specific popular.
Uneori, ritualul este respectat aproape in forma veche. Alteori, bradul a devenit un element decorativ, iar mersul la fantana este organizat mai ales pentru atmosfera, fotografii si participarea nuntasilor.
Chiar si atunci cand semnificatiile vechi nu mai sunt cunoscute in detaliu, obiceiul continua sa transmita aceeasi urare: mirii sa ramana uniti, sanatosi si puternici, asemenea bradului care isi pastreaza cetina verde in toate anotimpurile.
