Ana Sasu
Bolile cardiovasculare pot avea un impact major asupra vieții de zi cu zi, însă simpla existență a unui diagnostic cardiac nu înseamnă automat că o persoană va primi certificat de handicap. În procesul de evaluare contează în special severitatea afecțiunii, limitările funcționale pe care aceasta le produce și măsura în care persoana își mai poate desfășura activitățile obișnuite.
Astfel, două persoane diagnosticate cu aceeași boală pot avea situații diferite în urma evaluării. Important nu este doar diagnosticul trecut în fișa medicală, ci și efectele concrete ale bolii asupra capacității de efort, deplasării, autonomiei și activităților cotidiene.
Ce boli cardiovasculare pot conta la evaluare
Printre afecțiunile cardiace severe care pot determina solicitarea unei evaluări se numără insuficiența cardiacă avansată, cardiopatia ischemică severă, cardiomiopatiile grave și bolile valvulare care produc o afectare funcțională importantă.
De asemenea, pot fi luate în calcul tulburările severe de ritm cardiac, hipertensiunea pulmonară severă, anumite malformații cardiace și sechelele importante rămase după un infarct miocardic.
În aceeași categorie pot intra și situațiile în care pacientul a trecut prin intervenții cardiovasculare complexe, dar, în ciuda tratamentului și procedurilor efectuate, au rămas limitări semnificative.
Prezența unui asemenea diagnostic nu garantează însă obținerea certificatului. Evaluarea se face individual, în funcție de starea concretă a persoanei și de documentele medicale prezentate.
Hipertensiunea arterială duce automat la certificat de handicap?
În cazul hipertensiunii arteriale, situația trebuie analizată cu atenție.
O hipertensiune controlată prin tratament și care nu a produs complicații majore nu este, în general, suficientă singură pentru încadrarea într-un grad de handicap.
Lucrurile se pot schimba atunci când hipertensiunea a determinat complicații severe.
Poate fi vorba despre insuficiență cardiacă, afectare renală importantă, accident vascular cerebral sau alte leziuni majore produse la nivelul organelor și vaselor de sânge.
Prin urmare, nu simpla valoare crescută a tensiunii este elementul decisiv, ci consecințele pe care boala le-a produs asupra organismului și autonomiei pacientului.
Ce se întâmplă în cazul persoanelor care au suferit un infarct
Nici antecedentul de infarct miocardic nu înseamnă automat acordarea unui certificat de handicap.
După un infarct, medicii vor urmări starea în care a rămas pacientul, funcția cardiacă și capacitatea acestuia de a face efort.
Pot deveni relevante simptome precum oboseala severă apărută la eforturi mici, dificultățile de respirație la mers sau în repaus, durerile toracice repetate, episoadele de pierdere a cunoștinței ori edemele persistente ale membrelor inferioare.
Pot conta și internările frecvente sau situațiile în care persoana are nevoie de ajutor pentru activitățile obișnuite.
Cu cât consecințele bolii sunt mai severe și mai bine documentate medical, cu atât acestea devin mai importante în procesul de evaluare.
Ce documente și investigații pot fi analizate
Evaluarea nu se bazează exclusiv pe declarațiile pacientului. Documentele medicale și investigațiile recente sunt esențiale pentru stabilirea situației reale.
Printre acestea se pot regăsi scrisoarea medicală eliberată de cardiolog, ecocardiografia și datele privind fracția de ejecție, electrocardiograma, monitorizarea Holter și, atunci când starea pacientului permite, testarea capacității de efort.
De asemenea, pot fi importante biletele de externare, istoricul spitalizărilor, documentele privind tratamentul urmat și actele referitoare la intervenții chirurgicale sau dispozitive cardiace implantate.
Un element important îl reprezintă și evaluarea autonomiei. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit în ce măsură persoana se poate deplasa, îngriji și poate efectua activitățile cotidiene fără sprijinul altcuiva.
Ce reprezintă clasificarea NYHA
În cazul insuficienței cardiace, unul dintre instrumentele utilizate pentru descrierea limitării funcționale este clasificarea NYHA.
Aceasta arată, în esență, cât de mult este afectată capacitatea pacientului de a desfășura activități fizice.
În formele mai ușoare, simptome precum oboseala, palpitațiile sau dificultățile de respirație pot apărea doar la eforturi mai intense.
Pe măsură ce afecțiunea devine mai severă, manifestările pot apărea la activități din ce în ce mai mici. În cazurile grave, pacientul poate avea simptome inclusiv în repaus.
Tocmai de aceea, gradul real de limitare funcțională și documentarea medicală a acestuia sunt extrem de importante.
Unde trebuie depus dosarul
Persoanele care doresc evaluarea în vederea încadrării într-un grad de handicap trebuie să se adreseze Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului – DGASPC competentă pentru domiciliul lor.
Documentele necesare pot include cererea de evaluare, actele de identitate, documentele medicale de la cardiolog, investigațiile recente, biletele de externare și alte acte solicitate în cadrul procedurii.
Lista documentelor trebuie verificată direct la DGASPC-ul competent, deoarece dosarul trebuie întocmit potrivit procedurii aplicabile la momentul solicitării.
În final, criteriul important nu este doar denumirea bolii cardiace, ci impactul acesteia asupra vieții persoanei. O afecțiune cardiovasculară severă, persistentă și documentată, care reduce semnificativ capacitatea de efort și autonomia, poate justifica solicitarea unei evaluări.
Decizia privind încadrarea și gradul acordat aparține însă autorităților competente, în urma analizării documentelor și a evaluării individuale. Persoanele aflate într-o asemenea situație ar trebui să discute atât cu medicul cardiolog, cât și cu DGASPC pentru a afla ce documente sunt necesare în cazul lor.
Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc evaluarea medicală sau decizia autorităților competente.
