Și-a chemat părinții ca să-i dea o lecție soției. Numai că, atunci când au văzut ce se întâmplă în casă, l-au pus chiar pe el la punct

Mă numesc Andreea, am 38 de ani și locuiesc în Slatina împreună cu soțul meu, Mihai.

Citește și

Momente de coșmar pentru Ilinca Simion. Ce a pățit soția lui George Simion. Femeia este...

În ziua în care Mihai și-a adus părinții în apartamentul nostru ca să mă „învețe cum trebuie să se comporte o soție”, eram atât de obosită încât abia mă țineam pe picioare.

Lucram la o clinică veterinară și avusesem o zi cumplită. Ajunsesem acasă, făcusem un duș și mă întinsesem pentru câteva minute pe canapea.

În jurul meu era dezordine.

Numai că dezordinea nu era a mea.

Cu câteva zile înainte, după o ceartă legată de treburile casei, Mihai îmi spusese răspicat:

— De azi înainte eu nu mai spăl nicio farfurie și nu-mi mai pun nicio haină la spălat. Să vedem cât reziști!

Nu m-am certat cu el.

— Bine.

Din acel moment am spălat doar ceea ce foloseam eu. Mi-am spălat hainele, mi-am strâns lucrurile și mi-am făcut mâncare.

Mihai, în schimb, a continuat să arunce șosetele lângă canapea, să lase cănile pe masă și farfuriile în chiuvetă.

Credea că voi ceda.

N-am făcut-o.

După câteva zile, apartamentul începuse să arate exact ca stilul lui de viață.

Atunci a hotărât să-și cheme părinții.

Le spusese că eu nu mai gătesc, nu mai fac curățenie și îl las să meargă la serviciu cu hainele șifonate.

În seara aceea, ușa s-a deschis.

Mihai a intrat primul, urmat de mama lui, Mariana, și de tatăl său, Vasile.

Cum m-a văzut întinsă pe canapea, a arătat imediat spre mine.

— Intrați, mamă, tată! Uitați-o pe leneșa asta! Stă întinsă după serviciu. Cina nu este gata, iar casa este un dezastru!

Am deschis ochii.

Mariana s-a uitat spre mine.

Vasile și-a îndreptat umerii și s-a apropiat.

Mihai aproape că zâmbea.

Era convins că urma să fiu certată.

— Andreea, a spus Vasile, ai fost azi la muncă?

— Da. Am rămas și peste program. Am avut două urgențe.

A dat din cap.

Apoi s-a uitat spre fiul lui.

— Tu la cât ai terminat?

— La patru.

— Și la cât ai ajuns acasă?

— Pe la cinci.

Vasile s-a uitat la ceas.

Era aproape opt seara.

— Deci ai stat trei ore și ai așteptat să vină ea de la serviciu să-ți strângă ție mizeria?

Mihai a clipit.

— Tată, nu despre asta este vorba…

— Ba exact despre asta este vorba.

Mariana intrase deja în bucătărie.

După câteva secunde s-a întors ținând în mână o farfurie murdară.

— Asta a cui este?

— A mea, a răspuns Mihai.

— Cana de lângă televizor?

— Tot a mea.

— Cămășile de pe scaun?

Mihai a început să se enerveze.

— Mamă, nu înțelegi! Ea face asta intenționat!

Mariana a pus farfuria jos.

— Ce face intenționat? Nu-ți spală farfuria?

— Exact!

Femeia și-a pus mâinile în șold.

— Și tu nu ai mâini?

Am întors capul ca să nu mă vadă zâmbind.

Lecția pregătită pentru mine s-a întors împotriva lui

Mihai încerca încă să-i convingă.

— Într-o familie, femeia trebuie să se ocupe și de casă.

Atunci Vasile și-a pierdut răbdarea.

— Cine ți-a spus prostia asta?

— Păi…

— Eu?

Mihai a tăcut.

— Ai văzut-o vreodată pe maică-ta venind ruptă de oboseală de la serviciu și eu stând cu picioarele pe masă, așteptând să-mi aducă farfuria?

— Nu.

— Atunci de unde ai învățat?

Nu avea răspuns.

Mariana s-a așezat lângă mine.

— Andreea, tu ai mâncat astăzi?

— Doar ceva la clinică.

S-a ridicat imediat.

— Atunci stai aici.

Mihai a prins din nou curaj.

Probabil credea că mama lui urma să intre în bucătărie și să-i gătească.

Numai că Mariana s-a întors către el.

— Tu vii cu mine.

— Unde?

— În bucătărie.

— De ce?

— Pentru că facem mâncare.

— Mamă…

— Mihai, ai aproape 40 de ani. Nu ai cinci. Curăță cartofii.

Vasile a început să râdă.

Eu nu m-am mai putut abține.

În următoarea jumătate de oră, imaginea era aproape imposibil de crezut.

Mihai spăla vasele.

Mariana pregătea ceva de mâncare.

Vasile strângea lucrurile fiului său de prin sufragerie și le arunca într-un coș de rufe.

La un moment dat a ridicat o pereche de șosete dintre fotoliu și perete.

— Mihai!

— Ce?

— Dacă mai găsesc una, ți-o pun în buzunar.

Pentru prima dată în acea seară am râs cu toții.

Inclusiv Mihai.

Dar Vasile mai avea ceva de spus.

„Nevasta nu este mama ta”

După cină, ne-am așezat la masă.

Vasile s-a uitat serios la fiul lui.

— Ascultă-mă bine. Andreea este nevasta ta, nu mama ta și nici femeia ta de serviciu.

Mihai și-a coborât privirea.

— Știu.

— Nu cred că știai. Dar sper să știi de acum.

Mariana a continuat:

— Dacă amândoi munciți, amândoi aveți grijă de casă. Dacă ea gătește, tu poți spăla vasele. Dacă ea pune rufele la spălat, tu poți da cu aspiratorul. Nu-ți cade rangul.

Mihai nu mai protesta.

După plecarea părinților lui, am rămas singuri în sufragerie.

Pentru câteva minute nu a spus nimic.

Apoi s-a așezat lângă mine.

— Îmi pare rău.

L-am privit.

— Pentru ce anume?

— Pentru toate. Dar mai ales pentru că i-am chemat pe ai mei ca să te fac de râs.

Asta mă duruse cel mai tare.

— Dacă vrem să continuăm împreună, lucrurile trebuie să se schimbe.

— Se schimbă.

Nu l-am crezut imediat.

Am așteptat să văd faptele.

Și, surprinzător, au venit.

În dimineața următoare, Mihai și-a strâns singur hainele.

Seara a spălat vasele fără să-i spun nimic.

În weekend am făcut curățenie împreună.

Nu a devenit soțul perfect într-o singură noapte, dar ceva se schimbase.

Înțelesese că problema nu fusese niciodată cine gătește sau cine spală o farfurie.

Problema fusese lipsa de respect.

Câteva săptămâni mai târziu, părinții lui au venit din nou în vizită.

De data aceasta, când Mariana a intrat în bucătărie, Mihai era la aragaz.

— Ce faci acolo? l-a întrebat.

— Tocăniță.

Vasile a privit spre mine.

— Și Andreea?

Mihai a arătat spre canapea.

— Se odihnește. A avut o zi grea.

Vasile și-a ascuns un zâmbet.

— Așa, măi băiete. Începi să semeni și tu a bărbat însurat.

Mihai a râs.

Eu m-am uitat la cei trei și mi-am amintit de seara în care veniseră să mă pună pe mine la punct.

Până la urmă, lecția chiar avusese loc.

Doar că nu eu fusesem cea care avea nevoie de ea.