Grigore Madalina
Pe 11 august, Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, unul dintre sfinții care au avut o legătură profundă cu istoria Bisericii din Țara Românească. Ziua sa de prăznuire este una importantă pentru credincioși, iar numele Sfântului Nifon este legat de domnitorii Radu cel Mare și Neagoe Basarab, dar și de reorganizarea vieții bisericești de la începutul secolului al XVI-lea.
În calendarul ortodox, unele sărbători sunt marcate cu cruce roșie, iar altele cu cruce neagră. Diferența dintre ele provoacă adesea confuzie, mai ales în privința muncii în gospodărie. Mulți credincioși se întreabă dacă în zilele cu cruce neagră se spală, se face curățenie, se lucrează în grădină sau există aceleași restricții precum la marile sărbători.
Potrivit explicațiilor publicate de Doxologia, sărbătorile cu cruce neagră sunt zile în care credincioșii îi cinstesc pe sfinții pomeniți prin rugăciune, însă munca obișnuită nu este interzisă, spre deosebire de marile sărbători cu cruce roșie, pentru care există o rânduială mai strictă privind lucrul care poate fi amânat.
Cine a fost Sfântul Nifon, sărbătorit pe 11 august
Sfântul Ierarh Nifon s-a născut în Peloponez, în sudul Greciei, în prima jumătate a secolului al XV-lea. La botez a primit numele Nicolae, iar mai târziu, odată cu intrarea în viața monahală, a primit numele Nifon.
Viața sa avea să fie strâns legată de Biserica Ortodoxă din perioada dificilă de după căderea Constantinopolului.
După ani de viață monahală, Sfântul Nifon a fost chemat la o slujire mult mai înaltă.
În anul 1483 a devenit Mitropolit al Tesalonicului, iar câțiva ani mai târziu a fost ales Patriarh al Constantinopolului.
Mandatul său nu a fost însă unul liniștit.
Contextul politic al vremii era extrem de complicat, iar Sfântul Nifon avea să fie îndepărtat de mai multe ori din scaunul patriarhal.
Sursele bisericești îl prezintă drept un ierarh care a rămas ferm în apărarea credinței și a principiilor morale chiar și atunci când această atitudine i-a adus conflicte cu conducătorii vremii. Patriarhia Română îl include între sfinții români și străromâni pomeniți de Biserica Ortodoxă Română, ziua sa de prăznuire fiind 11 august.
Cum a ajuns Sfântul Nifon în Țara Românească
Unul dintre cele mai importante capitole ale vieții sale începe după întâlnirea cu Radu cel Mare, domnitorul Țării Românești.
Acesta l-a chemat pe Sfântul Nifon pentru a contribui la reorganizarea Bisericii din Țara Românească.
Venirea ierarhului avea să aibă o influență importantă asupra vieții religioase de aici.
Sfântul Nifon s-a implicat în întărirea structurii bisericești și în formarea clerului, iar tradiția îl leagă inclusiv de reorganizarea administrativă a Bisericii.
Relația cu Radu cel Mare avea însă să se deterioreze.
Potrivit relatărilor bisericești, conflictul a izbucnit după ce Sfântul Nifon a condamnat o căsătorie pe care o considera necanonică, legată de sora domnitorului și de un boier moldovean care avea deja familie.
Sfântul Nifon a refuzat să accepte situația, chiar dacă acest lucru însemna să intre în conflict cu domnitorul.
În cele din urmă, a părăsit Țara Românească și s-a retras la Muntele Athos. Basilica amintește că și-a petrecut ultimii ani la Mănăstirile Vatoped și Dionisiu, unde a trecut la cele veșnice la 11 august 1508.
Legătura specială dintre Sfântul Nifon și Neagoe Basarab
Un personaj esențial în cinstirea Sfântului Nifon în spațiul românesc a fost Neagoe Basarab.
După ce a ajuns domnitor, Neagoe Basarab a dorit să repare nedreptatea făcută ierarhului în vremea lui Radu cel Mare.
Moaștele Sfântului Nifon au fost aduse în Țara Românească, iar tradiția bisericească păstrează o relatare impresionantă despre momentul în care acestea au fost așezate deasupra mormântului lui Radu cel Mare.
Gavriil Protul descrie în scrierea dedicată vieții Sfântului Nifon o minune legată de iertarea fostului domnitor.
Potrivit acestei relatări, Neagoe Basarab s-ar fi rugat pentru iertarea lui Radu cel Mare, iar printr-o descoperire minunată i s-ar fi arătat împăcarea dintre cei doi.
Pentru Neagoe Basarab, acest episod avea o însemnătate aparte, iar cinstirea Sfântului Nifon a devenit una importantă în Țara Românească.
Sfântul Nifon, unul dintre primii sfinți canonizați pe pământ românesc
Sfântul Ierarh Nifon ocupă un loc special și în istoria canonizărilor.
Canonizarea sa a avut loc în anul 1517, în timpul domniei lui Neagoe Basarab.
Basilica îl prezintă între primii sfinți canonizați pe pământ românesc, fiind cinstit pentru apărarea credinței și pentru activitatea sa pastorală.
După aducerea moaștelor sale în Țara Românească, acestea au fost cinstite cu mare evlavie.
O parte dintre sfintele moaște au rămas aici.
Capul și mâna dreaptă ale Sfântului Nifon au fost oferite lui Neagoe Basarab de monahii Mănăstirii Dionisiu, ca semn de recunoștință.
Cinstirea sa s-a păstrat de-a lungul secolelor, iar în fiecare an, la 11 august, au loc slujbe speciale în mai multe biserici și mănăstiri.
În 2026, de exemplu, la Târgoviște sunt programate în ziua de 11 august Utrenia și Sfânta Liturghie dedicate prăznuirii sale.
Ce înseamnă crucea neagră în calendarul ortodox
Crucea neagră din calendar nu trebuie confundată cu o zi „rea” sau cu un semn de doliu.
Este o marcă liturgică prin care sunt evidențiate anumite sărbători și sfinți care au o slujbă mai importantă decât cea obișnuită.
Doxologia explică faptul că în zilele cu cruce neagră credincioșii sunt chemați să cinstească sfântul sau evenimentul prăznuit prin rugăciune, dar își pot continua activitățile obișnuite.
Aceasta este diferența esențială față de sărbătorile cu cruce roșie.
În cazul marilor sărbători marcate cu cruce roșie, credincioșii sunt îndemnați, atunci când este posibil, să lase deoparte muncile care nu sunt urgente și să acorde mai mult timp participării la slujbe, rugăciunii și vieții duhovnicești.
Prin urmare, ideea potrivit căreia orice sărbătoare cu cruce neagră presupune automat interdicția de a spăla, de a găti sau de a lucra nu corespunde rânduielii prezentate de sursele bisericești.
Ce nu este bine să faci de sărbătorile cu cruce neagră
Chiar dacă munca obișnuită este permisă, asta nu înseamnă că ziua trebuie tratată exact ca una fără nicio semnificație religioasă.
În primul rând, nu este bine să ignori complet sărbătoarea, mai ales dacă ai evlavie la sfântul pomenit.
Poți rosti o rugăciune dimineața sau seara, poți aprinde o candelă și poți afla câteva lucruri despre viața sfântului.
Nu este necesar să transformi ziua într-o serie de interdicții.
Sensul unei sărbători creștine nu stă în frica de a face o activitate casnică, ci în apropierea de Dumnezeu și în cinstirea sfântului.
Nu transforma crucea neagră într-o superstiție
Una dintre cele mai frecvente greșeli este asocierea acestor zile cu tot felul de superstiții.
Se spune uneori că „nu ai voie să pui mâna pe apă”, că „nu trebuie să folosești foarfeca”, că „nu ai voie să speli haine”, că „nu trebuie să mături” sau că orice muncă făcută în acea zi ar aduce ghinion.
Asemenea afirmații trebuie privite cu prudență.
Sursele ortodoxe recomandă credincioșilor să urmeze rânduiala Bisericii și să nu transforme obiceiurile populare în reguli religioase. Doxologia subliniază explicit că sărbătorile cu cruce neagră nu presupun obligația de a evita munca așa cum se recomandă pentru marile sărbători cu cruce roșie.
Așadar, crucea neagră nu înseamnă că orice activitate casnică devine păcat.
Se spală rufe într-o zi cu cruce neagră?
Aceasta este probabil una dintre cele mai frecvente întrebări.
Din perspectiva explicațiilor bisericești referitoare la semnificația crucii negre, nu există o interdicție generală privind spălatul rufelor într-o astfel de zi.
Dacă ai nevoie să pui mașina de spălat, să faci ordine în casă sau să gătești, aceste activități pot fi făcute.
Crucea neagră nu transformă ziua într-una în care activitățile gospodărești sunt interzise.
Totuși, dacă o persoană are evlavie deosebită față de sfântul sărbătorit și dorește să petreacă ziua într-un mod asemănător unei sărbători mari, poate renunța voluntar la anumite munci și poate dedica mai mult timp rugăciunii.
Este însă o alegere personală, nu o regulă generală.
Nu este bine să uiți de rugăciune
Dacă există un lucru important într-o zi dedicată unui sfânt, acesta este tocmai rugăciunea.
În cazul Sfântului Nifon, credincioșii se pot ruga pentru iertare, pace sufletească, împăcare și întărire în credință.
Viața sa vorbește foarte mult despre adevăr, curaj și iertare.
Sfântul Nifon a refuzat să accepte un compromis moral chiar și atunci când acest lucru i-a adus pierderea poziției și îndepărtarea din Țara Românească.
În același timp, tradiția legată de împăcarea sa cu Radu cel Mare pune accent pe iertare.
De aceea, ziua de 11 august poate fi un prilej bun pentru împăcare cu persoanele cu care există conflicte.
Nu este bine să păstrezi ura și certurile
Dincolo de întrebarea dacă se spală sau nu, există un lucru mult mai apropiat de sensul creștin al sărbătorii: relația cu ceilalți.
Nu este potrivit ca o zi de pomenire a unui sfânt să fie petrecută în certuri, ranchiună sau răzbunare.
Dacă există o neînțelegere în familie, 11 august poate deveni un moment de împăcare.
Uneori, un simplu telefon, un mesaj sau un „iartă-mă” spus la timp valorează mai mult decât respectarea mecanică a unei liste de obiceiuri.
Viața Sfântului Nifon amintește tocmai cât de mult pot afecta oamenii conflictele, orgoliul și neputința de a cere iertare.
Nu confunda respectarea sărbătorii cu frica
Credința nu ar trebui trăită cu teama că se va întâmpla ceva rău dacă ai pornit mașina de spălat sau dacă ai lucrat în grădină.
Acesta nu este sensul calendarului ortodox.
Calendarul amintește sfinții și momentele importante ale vieții Bisericii și oferă credincioșilor repere pentru rugăciune și viață duhovnicească.
Crucea neagră marchează o sărbătoare importantă, dar nu este echivalentul unei interdicții generale de muncă.
Mai important decât întrebarea „am voie să fac asta?” este modul în care alegem să ne comportăm în acea zi.
O zi în care nu speli haine, dar te cerți cu toată familia, nu devine automat o zi trăită creștinește.
Ce este bine să faci pe 11 august
Credincioșii care doresc să-l cinstească pe Sfântul Nifon pot începe ziua cu o rugăciune.
Cei care au posibilitatea pot participa la Sfânta Liturghie.
Se poate aprinde o lumânare pentru sănătatea celor dragi și pentru pomenirea celor adormiți, după rânduiala bisericii.
Este și un moment potrivit pentru o faptă bună.
Ajutorul oferit unei persoane bolnave, unui bătrân, unei familii aflate în nevoie sau pur și simplu unui om singur poate deveni o modalitate concretă de a trăi sensul sărbătorii.
Iar pentru cei care poartă numele Nifon, ziua de 11 august este zi onomastică.
Sfântul Nifon și moștenirea lăsată în cultura românească
Influența Sfântului Nifon nu s-a limitat la reorganizarea Bisericii.
Tradiția îi atribuie un rol important și în dezvoltarea culturii bisericești și a tiparului în spațiul românesc.
Perioada care a urmat activității sale a fost marcată de apariția unor lucrări fundamentale pentru cultura românească veche: Liturghierul tipărit în 1508, Octoihul din 1510 și Tetraevangheliarul din 1512.
Aceste tipărituri sunt asociate începuturilor tiparului în Țara Românească și au avut un rol major în dezvoltarea culturii religioase.
Sfântul Nifon este legat în tradiția bisericească și de Rugăciunea de Dezlegare citită în cadrul slujbei înmormântării.
Toate acestea explică de ce personalitatea sa depășește granițele unei simple comemorări din calendar.
Ce sfinți mai sunt pomeniți pe 11 august
În aceeași zi, calendarul ortodox amintește și alți sfinți.
Este pomenit Sfântul Mare Mucenic Evplu, arhidiaconul, precum și mai mulți mucenici care și-au mărturisit credința.
De asemenea, în tradiția liturgică sunt amintite sfințirea Bisericii Eleusa și Icoana nefăcută de mână a Domnului nostru Iisus Hristos.
Sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Neofit, Zinon, Gaie, Marcu, Macarie și Gaian.
Pentru credincioși, ziua de 11 august rămâne însă legată în mod special de Sfântul Ierarh Nifon, unul dintre marii ierarhi care au influențat profund istoria Bisericii din Țara Românească.
Iar dacă în calendar sărbătoarea este marcată cu cruce neagră, lucrul esențial de reținut este că aceasta nu impune aceeași oprire de la muncă precum marile sărbători cu cruce roșie.
Se poate spăla, se poate găti și se pot desfășura activitățile necesare ale zilei.
Ceea ce nu este bine este ca sărbătoarea să fie redusă fie la o zi obișnuită, fie la un șir de superstiții și interdicții fără temei.
Rugăciunea, pacea, iertarea și faptele bune rămân mult mai importante decât teama că o anumită muncă în gospodărie ar aduce ghinion.
