Mirela Loșniță
Sfânta Maria Mare, prăznuită pe 15 august, este una dintre cele mai importante sărbători ale verii și un moment în jurul căruia s-au păstrat, de-a lungul timpului, numeroase tradiții populare. În multe sate românești, oamenii nu se pregăteau doar pentru slujbă și masa în familie, ci aveau grijă ca anumite lucruri să nu lipsească din gospodărie. Se credea că acestea păstrează sporul casei, aduc pace între membrii familiei și ajută gospodăria să intre cu bine în toamnă.
Aceste obiceiuri țin de tradiția populară și nu trebuie confundate cu regulile religioase. Ele au fost transmise mai ales din vorbă în vorbă, iar unele se mai păstrează și astăzi în familiile care țin la datinile vechi.
Pâinea, simbolul belșugului din casă
Unul dintre lucrurile despre care bătrânii spuneau că nu trebuie să lipsească de Sfânta Maria era pâinea.
În gospodăria tradițională, pâinea reprezenta mult mai mult decât un aliment. Era simbolul muncii, al hranei și al siguranței familiei.
De aceea, în multe case se avea grijă ca masa să nu rămână fără pâine în ziua de 15 august.
Unele gospodine pregăteau pâine de casă sau colaci încă din ajun, pentru ca în ziua sărbătorii să existe ceva proaspăt pe masă.
Se spunea că o casă în care există pâine de sărbătoare este o casă în care nu va lipsi hrana nici în lunile următoare.
În unele zone, o parte din pâine era împărțită și celor săraci sau vecinilor aflați în nevoie. Gestul era privit ca o faptă bună și ca un semn de recunoștință pentru ceea ce familia avea.
Sarea era considerată semn de stabilitate
Sarea apare în multe credințe populare românești.
Era folosită pentru conservarea alimentelor, pentru pregătirea proviziilor și pentru tot felul de treburi importante în gospodărie.
Din acest motiv, i s-a atribuit și o valoare simbolică.
Bătrânii spuneau că este bine ca sarea să existe din belșug în casă de Sfânta Maria.
Nu neapărat în cantități mari, ci suficient cât să nu existe impresia de lipsă.
În mentalitatea populară, o solniță goală într-o zi mare putea fi asociată cu lipsa sporului.
Sarea era legată de stabilitate, continuitate și protecția gospodăriei.
În același timp, unele familii evitau să împrumute sare de Sfânta Maria, tocmai pentru că se credea că odată cu ea poate pleca și norocul casei.
Apa curată trebuia să fie din belșug
Apa are o simbolistică aparte în aproape toate tradițiile românești.
În vechile gospodării, femeile aveau grijă ca în dimineața zilei de Sfânta Maria să existe apă curată în casă.
Fântânile erau verificate, gălețile erau umplute, iar apa era păstrată cu grijă.
Se spunea că apa reprezintă viața și curățenia sufletească.
O gospodărie cu apă suficientă era văzută ca una binecuvântată și pregătită să treacă peste perioadele grele.
În unele sate, oamenii obișnuiau să se spele pe față dimineața devreme cu apă rece și să rostească o rugăciune.
Gestul nu avea doar rol practic, ci și unul simbolic: începutul zilei în curățenie și liniște.
Florile de sezon aveau un loc important în casă
De Sfânta Maria, florile erau nelipsite în multe gospodării.
În funcție de zonă, oamenii aduceau în casă flori de câmp, busuioc sau plante culese în această perioadă.
Ele erau așezate lângă icoană sau pe masă.
Bătrânii spuneau că florile aduc pace și frumusețe în casă.
Unele plante erau duse mai întâi la biserică, apoi păstrate acasă.
Busuiocul, în special, apare în numeroase tradiții populare legate de sărbători, iubire și protecție.
În unele familii, o crenguță de busuioc era păstrată lângă icoană până la următoarea mare sărbătoare.
Fructele de vară simbolizau rodul și belșugul
În luna august, gospodăriile aveau deja acces la multe fructe coapte.
Struguri timpurii.
Prune.
Mere.
Pere.
Pepeni.
De Sfânta Maria, fructele erau deseori puse pe masă sau oferite în dar.
În unele regiuni, oamenii duceau fructe la biserică pentru a fi binecuvântate înainte de a le consuma.
Din perspectivă populară, fructele reprezentau rodul muncii de peste vară.
O masă cu fructe coapte era asociată cu prosperitatea și cu speranța unei toamne bogate.
Nu conta neapărat cât de sofisticată era masa.
Important era să existe ceva din rodul pământului.
O lumânare aprinsă pentru liniștea familiei
Pentru multe familii, lumânarea era unul dintre cele mai importante lucruri în ziua de Sfânta Maria.
Oamenii aprindeau lumânări la biserică pentru sănătatea celor vii și pentru pomenirea celor plecați dintre ei.
Uneori, și acasă era aprinsă pentru scurt timp o lumânare lângă icoană.
Bătrânii spuneau că lumina aduce pace și alungă gândurile rele.
Dincolo de interpretările populare, lumânarea are și o semnificație profund religioasă, fiind asociată cu rugăciunea și credința.
În multe familii, momentul aprinderii lumânării era unul de liniște.
Se evitau certurile.
Se vorbea mai încet.
Oamenii încercau să își înceapă ziua într-o stare cât mai împăcată.
Masa de Sfânta Maria trebuia să fie pregătită fără risipă
Un alt obicei vechi era acela ca masa de sărbătoare să fie îmbelșugată, dar nu exagerată.
Bătrânii nu asociau belșugul cu risipa.
Dimpotrivă.
Se spunea că este bine să ai suficientă mâncare pentru familie și pentru un eventual musafir, dar să nu arunci nimic.
Resturile erau păstrate, împărțite sau oferite animalelor.
Ideea era simplă: ceea ce ai primit nu trebuie tratat cu nepăsare.
În unele gospodării, exista chiar obiceiul de a lăsa pe masă o bucată de pâine și câteva fructe pentru cei care ar putea veni în vizită.
O casă pregătită să primească oameni era considerată o casă cu inimă bună.
Banii nu trebuiau să lipsească complet din portofel
Există și o superstiție legată de bani.
În unele familii, se considera bine ca portofelul să nu fie complet gol în ziua de Sfânta Maria.
Nu era nevoie de o sumă mare.
Important era să existe măcar câteva monede sau bancnote.
Bătrânii spuneau că un portofel gol într-o zi importantă poate simboliza lipsurile.
Din același motiv, unele persoane evitau să dea toți banii din casă sau să facă împrumuturi în ziua sărbătorii.
Este, desigur, o credință populară, dar una care se păstrează încă în anumite familii.
Casa trebuia să fie curată încă din ajun
Un alt lucru important nu era neapărat un obiect, ci starea gospodăriei.
În multe sate, curățenia se făcea înainte de sărbătoare.
Podelele erau spălate.
Curtea era măturată.
Hainele erau puse în ordine.
Masa era pregătită.
În ziua de Sfânta Maria, oamenii încercau să evite muncile grele.
Casa curată era privită ca un semn de respect pentru sărbătoare.
Totodată, ordinea din gospodărie era asociată simbolic cu ordinea din viața familiei.
Bătrânii spuneau că nu este bine să intri într-o zi mare cu dezordine și ceartă.
Icoana avea un rol central în gospodărie
În casele tradiționale, icoana era una dintre cele mai importante prezențe.
De Sfânta Maria, multe familii curățau locul unde era așezată icoana și puneau lângă ea flori sau busuioc.
Unii aprindeau o candelă sau o lumânare.
Alții se rugau împreună dimineața.
Dincolo de superstițiile populare, acesta este unul dintre obiceiurile care se leagă direct de caracterul religios al sărbătorii.
Pentru credincioși, ziua de 15 august nu este despre noroc în sens magic, ci despre rugăciune, recunoștință și apropiere de familie.
Nu trebuia să lipsească pacea dintre oameni
Poate cea mai interesantă tradiție nu se referă la un obiect.
Bătrânii spuneau că de Sfânta Maria nu este bine să existe ceartă în casă.
Oamenii încercau să evite reproșurile și conflictele.
Dacă exista o neînțelegere mai veche, uneori ziua era folosită pentru împăcare.
Se considera că intrarea într-o mare sărbătoare cu supărare și ranchiună nu este de bun augur.
De aici vine și expresia întâlnită în multe familii: „De sărbătoare, lasă supărarea.”
Poate că acesta este și obiceiul cu cea mai mare valoare practică.
O masă plină nu înseamnă prea mult dacă oamenii din jurul ei nu își vorbesc.
Ce spuneau bătrânii că aduce spor până la toamnă
În tradiția populară, perioada de după Sfânta Maria era văzută ca o trecere spre toamnă.
Zilele începeau să se scurteze.
Muncile agricole se schimbau.
Oamenii începeau pregătirile pentru sezonul rece.
Tocmai de aceea, 15 august devenea un reper important.
O casă cu pâine, sare, apă, fructe și liniște era considerată pregătită pentru lunile următoare.
Aceste elemente simbolizau lucrurile esențiale: hrană, sănătate, rod și pace.
Chiar dacă astăzi multe dintre aceste credințe sunt privite doar ca tradiții, ele spun foarte multe despre modul în care generațiile de altădată înțelegeau prosperitatea.
Belșugul nu însemna doar bani.
Însemna să ai ce pune pe masă.
Să ai apă.
Să ai oameni alături.
Și să fie liniște în casă.
De aceea, cei care vor să păstreze simbolic tradiția pot avea de Sfânta Maria pe masă pâine, sare și fructe, pot aprinde o lumânare și, mai presus de orice, pot încerca să petreacă ziua fără certuri și tensiuni. Pentru bătrâni, acesta era adevăratul semn că o casă are spor.
