După ce și-a dus fiul în clasa întâi, Vlad a observat la o fetiță un detaliu care l-a făcut să încremenească. Povestea zilei

Vlad își dusese fiul în prima zi de școală și se pregătea să plece când privirea i s-a oprit asupra unei fetițe din clasă. La mâna ei se afla o brățară pe care ar fi recunoscut-o oriunde.

Citește și

Relatia despre care putini au stiut: Marina Voica si Laurentiu Cazan s-au iubit cu PATOS....

Era obiectul pe care, cu mulți ani în urmă, îl dăruise Anei, femeia pe care o iubise enorm și de care se despărțise în condiții dureroase.

Tulburat, Vlad a urmărit-o pe fetiță până acasă. Când ușa apartamentului s-a deschis, a simțit că timpul se oprește.

În fața lui se afla chiar Ana.

— Ana… a rostit el.

Femeia a pălit. După câteva clipe de tăcere, l-a lăsat să intre.

Apartamentul era modest, dar îngrijit. Fetița stătea cuminte pe un scaun.

— Cum te cheamă? a întrebat Vlad.

— Maria.

Numele l-a lovit puternic. Cu ani în urmă, el și Ana hotărâseră că, dacă vor avea vreodată o fiică, o vor numi Maria.

Vlad s-a întors spre fosta lui iubită.

— Este fiica mea?

Ana și-a coborât privirea.

— Da.

Pentru Vlad, lumea s-a schimbat într-o secundă.

— De ce nu mi-ai spus?

Ana și-a pierdut cumpătul.

— Pentru că ai plecat! Eu am rămas singură, cu un copil, datorii, chirie și facturi. Am crezut că nu mai vrei să știi nimic despre mine.

Vlad s-a apropiat de Maria și s-a așezat în genunchi.

— Știi cine sunt?

Fetița l-a privit cu ochii mari.

— Mama mi-a spus că ești tata.

Vlad i-a prins mâinile.

— Îmi pare rău că n-am fost aici. Dar sunt acum.

Din ziua aceea, nu și-a mai încălcat promisiunea.

A început să o ducă pe Maria la școală, să o ajute la teme și să recupereze, încet, anii pe care îi pierduse. Nu a încercat să cumpere iubirea copilului cu daruri. A ales să fie prezent.

Ana a rămas multă vreme rezervată. Fusese rănită prea tare ca să creadă imediat că Vlad se schimbase.

Dar săptămânile au devenit luni, iar el continua să apară.

Într-o seară, cei trei luau cina împreună când Maria l-a întrebat:

— Tati, mâine mai vii?

Vlad a zâmbit.

— Vin și mâine. Și poimâine.

Ana și-a șters discret o lacrimă.

Câteva luni mai târziu, Vlad le-a ajutat să se mute într-un apartament mai bun, unde Maria avea pentru prima dată camera ei.

Într-o dimineață, fetița și-a scos brățara care îi reunise și i-a întins-o.

— Cred că trebuie să fie a ta.

Vlad i-a pus-o înapoi la mână.

— Nu, Maria. Acum este a noastră.

Ana i-a privit și a zâmbit.

Vlad înțelesese, în sfârșit, că unele greșeli nu pot fi șterse. Dar pot fi urmate de alegeri mai bune.

Iar de data aceasta era hotărât să nu mai plece nicăieri.