Grigore Madalina
Glicemia nu rămâne la aceeași valoare de dimineața până seara. Nivelul zahărului din sânge poate varia după mese, în perioadele de stres, după efort fizic, în funcție de somn, medicamente sau în timpul unei boli. Tocmai de aceea, o valoare izolată trebuie interpretată în funcție de momentul în care a fost măsurată și de context.
Există însă anumite intervale folosite pentru orientare și praguri care pot indica necesitatea unor investigații suplimentare. Vârsta poate influența obiectivele stabilite pentru persoanele care au deja diabet, dar nu înseamnă că o glicemie mare devine automat normală odată cu înaintarea în vârstă.
Ce valori ale glicemiei sunt considerate normale dimineața
Una dintre cele mai utilizate măsurători este glicemia pe nemâncate. Aceasta se verifică, de regulă, dimineața, după aproximativ 8–12 ore în care persoana nu a consumat alimente. Apa poate fi băută.
Pentru o persoană fără diabet, o glicemie à jeun cuprinsă aproximativ între 70 și 99 mg/dL este considerată în intervalul normal.
Dacă rezultatul este între 100 și 125 mg/dL, valoarea se încadrează în intervalul asociat prediabetului și poate necesita investigații suplimentare, mai ales dacă apare în mod repetat.
O glicemie pe nemâncate de 126 mg/dL sau mai mare poate ridica suspiciunea de diabet. Diagnosticul nu ar trebui însă stabilit acasă, pe baza unei singure măsurători. În mod obișnuit sunt necesare confirmarea rezultatului și evaluarea medicală.
Glucometrul este foarte util pentru monitorizare, însă valorile obținute acasă pot prezenta diferențe față de analizele efectuate în laborator.
Din acest motiv, dacă apar în mod repetat rezultate aflate în afara intervalelor obișnuite, următorul pas ar trebui să fie discutarea lor cu medicul.
Cât ar trebui să fie glicemia la două ore după masă
După ce mâncăm, glicemia crește în mod natural. Organismul trebuie să gestioneze glucoza provenită din alimente, iar valoarea măsurată imediat după masă nu poate fi comparată direct cu cea obținută dimineața pe nemâncate.
Un reper frecvent utilizat este glicemia măsurată la două ore după masă.
În cazul persoanelor fără diabet, o valoare sub 140 mg/dL este, în general, considerată liniștitoare în contextul prezentat.
Valorile cuprinse între 140 și 199 mg/dL pot ridica suspiciunea unei toleranțe scăzute la glucoză, în special dacă rezultatele se repetă.
O valoare de 200 mg/dL sau mai mare poate necesita evaluare medicală, interpretarea depinzând și de tipul testării și de circumstanțele în care a fost obținut rezultatul.
Contează și ce a mâncat persoana respectivă. O masă bogată în carbohidrați poate produce o creștere diferită față de o masă cu o compoziție diferită.
Din acest motiv, un singur rezultat obținut cu glucometrul nu este suficient pentru a pune un diagnostic.
Glicemia măsurată în orice moment al zilei
Uneori glicemia este verificată fără legătură cu ora ultimei mese. Aceasta este așa-numita glicemie aleatorie.
Rezultatul poate fi influențat de numeroși factori. O masă consistentă, stresul, o infecție sau anumite medicamente pot modifica temporar nivelul glucozei din sânge.
O valoare aleatorie de cel puțin 200 mg/dL, în special atunci când este însoțită de simptome sugestive, trebuie discutată cu un medic.
Printre simptomele care merită atenție se numără setea intensă, urinările frecvente, oboseala neobișnuită, vederea încețoșată, senzația exagerată de foame și scăderea inexplicabilă în greutate.
Pot apărea și probleme legate de vindecarea lentă a rănilor.
Prezența unor asemenea simptome nu înseamnă automat diabet, dar reprezintă un motiv pentru efectuarea analizelor recomandate de medic.
Cât trebuie să fie glicemia în funcție de vârstă
Aici apare una dintre cele mai frecvente confuzii.
Nu există pur și simplu o valoare „normală” diferită pentru fiecare vârstă, astfel încât o glicemie mare să devină normală doar pentru că o persoană are 60, 70 sau 80 de ani.
Pragurile utilizate pentru identificarea glicemiei normale, a prediabetului și a diabetului rămân, în general, aceleași la adulți.
Ceea ce se poate modifica odată cu vârsta sunt obiectivele stabilite pentru persoanele care au deja diabet și urmează tratament.
Pentru un adult cu diabet, medicul poate stabili, în funcție de situație, anumite ținte pentru glicemia pe nemâncate și pentru cea măsurată după masă.
În materialul de referință sunt indicate frecvent valori de aproximativ 80–130 mg/dL înainte de masă și sub 180 mg/dL după masă pentru unele persoane cu diabet. Acestea nu trebuie confundate cu valorile folosite pentru diagnosticul unei persoane fără diabet.
La vârstnici, obiectivele pot fi individualizate și mai mult.
Dacă există mai multe boli asociate sau un risc important de hipoglicemie, medicul poate prefera ținte mai puțin stricte.
Motivul este siguranța pacientului. O scădere excesivă a glicemiei poate fi periculoasă, mai ales în cazul persoanelor fragile sau aflate sub anumite tratamente.
Așadar, vârsta nu transformă automat glicemia crescută într-o valoare normală. Ea poate însă influența modul în care este gestionat un diabet deja diagnosticat.
HbA1c arată situația din ultimele luni
O măsurătoare a glicemiei oferă informații despre un anumit moment.
Hemoglobina glicozilată, cunoscută drept HbA1c, oferă o imagine mai largă asupra nivelului glicemiei din ultimele aproximativ două-trei luni.
Este unul dintre testele importante atunci când există suspiciunea unor probleme legate de controlul glucozei.
În materialul de referință, valorile sunt împărțite astfel: sub 5,7% este considerat interval normal, între 5,7% și 6,4% este asociat prediabetului, iar o valoare de cel puțin 6,5% poate indica diabet și necesită interpretare și, după caz, confirmare medicală.
HbA1c poate fi deosebit de utilă atunci când măsurătorile efectuate acasă variază mult de la o zi la alta.
Medicul este însă cel care trebuie să interpreteze rezultatul împreună cu celelalte analize și cu istoricul persoanei.
Când glicemia ar trebui să ne îngrijoreze
Un rezultat puțin mai mare obținut o singură dată nu trebuie să provoace automat panică. Contează dacă valorile crescute se repetă și în ce condiții au fost măsurate.
De exemplu, o glicemie pe nemâncate de cel puțin 100 mg/dL observată în mai multe dimineți merită discutată cu medicul și verificată prin analize.
La fel trebuie procedat dacă glicemia măsurată după masă depășește frecvent valorile obișnuite.
O glicemie à jeun de cel puțin 126 mg/dL sau rezultate foarte ridicate după masă reprezintă motive suplimentare pentru evaluare.
Cu atât mai importantă este verificarea dacă apar simultan simptome precum sete persistentă, urinări frecvente, vedere încețoșată, oboseală neobișnuită sau pierdere inexplicabilă în greutate.
O persoană se poate simți însă perfect normal chiar dacă glicemia este modificată. Din acest motiv, absența simptomelor nu exclude o problemă.
Când o glicemie foarte mare poate deveni o urgență
Situația este diferită atunci când valorile sunt foarte ridicate și persoana se simte rău.
Materialul de referință recomandă solicitarea rapidă de ajutor medical atunci când apar glicemii foarte mari, de exemplu peste 300 mg/dL, asociate cu simptome importante.
Confuzia, vărsăturile, dificultățile de respirație, somnolența pronunțată și semnele de deshidratare nu trebuie ignorate.
O persoană diagnosticată deja cu diabet trebuie să respecte planul primit de la medic pentru situațiile în care glicemia crește foarte mult și să solicite ajutor medical atunci când apar semne de alarmă.
La polul opus, și glicemia prea mică poate fi periculoasă, mai ales la persoanele care iau insulină sau anumite medicamente pentru diabet.
Ce poți face dacă rezultatele sunt la limită
Primul lucru este verificarea corectă a glicemiei.
Dacă dorești să urmărești glicemia pe nemâncate, măsurarea trebuie făcută după perioada recomandată fără alimente.
Poate fi utilă și notarea rezultatelor timp de câteva zile. În acest fel, medicul poate vedea dacă este vorba despre un rezultat izolat sau despre un tipar.
În jurnal pot fi trecute ora măsurătorii, valoarea obținută, mesele și eventualele simptome.
Pentru o evaluare mai precisă, medicul poate recomanda glicemia à jeun și HbA1c. În anumite situații poate fi indicat și testul de toleranță la glucoză.
Important este ca diagnosticul să nu fie pus exclusiv pe baza glucometrului de acasă.
Depistarea timpurie a modificărilor glicemiei permite evaluarea cauzei și, atunci când este necesar, adoptarea din timp a măsurilor recomandate de medic.
