Grigore Madalina
Maria Ciobanu, una dintre vocile emblematice ale muzicii populare românești, a ales să se retragă din activitatea artistică după o carieră impresionantă. Ajunsă la o vârstă venerabilă, interpreta care a încântat generații întregi cu vocea sa nu mai susține spectacole, iar apropiații au explicat motivul pentru care aceasta a preferat să se oprească.
Decizia a fost luată cu discreție și demnitate. Maria Ciobanu ar mai cânta uneori pentru oamenii apropiați, însă nu și-ar fi dorit să continue aparițiile pe scenă apelând la playback. Pentru artista cunoscută tocmai pentru calitățile sale vocale extraordinare, o asemenea variantă nu ar fi reprezentat modul în care și-ar fi dorit să își încheie cariera.
„Corzile vocale nu-s de fier! Și fierul se tocește, dacă-l tot bați! Maria Ciobanu s-a retras din muzică frumos, n-a vrut să facă playback. A zis că nici nu știe”, au povestit apropiații artistei.
În spatele retragerii rămâne însă o carieră de peste șase decenii, cu spectacole în România și peste hotare, premii importante și melodii care au intrat în patrimoniul sentimental al publicului.
Maria Ciobanu a ales să se retragă cu discreție
Pentru un artist care și-a petrecut aproape întreaga viață pe scenă, momentul retragerii nu este niciodată simplu. În cazul Mariei Ciobanu, alegerea pare să fi fost făcută în concordanță cu modul în care și-a construit întreaga carieră.
Vocea a fost cartea sa de vizită.
Tocmai de aceea, artista nu ar fi dorit să continue să apară în spectacole dacă nu putea cânta în maniera cu care publicul fusese obișnuit.
Apropiații spun că artista nu mai cântă în mod obișnuit, poate doar ocazional, pentru prieteni.
Explicația oferită de aceștia este cât se poate de firească: după zeci de ani de activitate intensă, vocea nu mai poate fi solicitată la nesfârșit.
„Corzile vocale nu-s de fier! Și fierul se tocește, dacă-l tot bați!”, este explicația oferită în legătură cu retragerea sa.
În loc să apeleze la artificii pentru a continua aparițiile, Maria Ciobanu a preferat să se retragă.
„Maria Ciobanu s-a retras din muzică frumos, n-a vrut să facă playback. A zis că nici nu știe”, au mai spus apropiații.
Este o decizie care capătă o semnificație specială în cazul unei interprete al cărei nume a devenit sinonim cu performanța vocală.
Tatăl ei a prezis că va deveni o mare artistă
Povestea Mariei Ciobanu a început departe de marile scene.
Artista s-a născut la 3 septembrie 1937, în satul Hătăroaia, comuna Roșiile, județul Vâlcea, într-o familie în care muzica ocupa deja un loc important.
Părinții săi iubeau folclorul. Tatăl, Ion Ciobanu, era instrumentist, în timp ce mama sa, Nicolița Ciobanu, cânta.
Talentul viitoarei interprete s-a făcut remarcat de timpuriu.
Muzica populară și cea lăutărească au fascinat-o încă din copilărie, iar tatăl ei era convins că fiica sa avea un viitor artistic important.
„O voi trimite la Bucureşti şi o voi face mare artistă!”, obișnuia să spună acesta.
Anii aveau să demonstreze că intuiția sa fusese corectă.
Maria Ciobanu a învățat de la lăutarii cunoscuți ai zonei în care a crescut. A adunat doine, balade și cântece populare, construindu-și treptat stilul care avea să o facă celebră.
Primele apariții nu au avut loc pe scene impresionante.
Era chemată să cânte la evenimentele din sat și la hore, iar ulterior a început să cânte și la restaurantul tatălui său.
Vocea sa atrăgea atenția, iar aprecierile celor care o ascultau au încurajat-o să meargă mai departe.
Au urmat concursurile județene, unde a obținut numeroase rezultate bune.
Drumul spre consacrare nu a fost însă lipsit de obstacole.
În 1961, Maria Ciobanu a participat la un concurs pentru ocuparea unui loc în Orchestra Barbu Lăutarul, însă nu a fost aleasă.
Un an mai târziu avea să apară însă oportunitatea care îi va schimba viața.
Cuvintele profetice rostite de Maria Lătărețu
În 1962, Maria Ciobanu s-a prezentat la concursul organizat pentru Ansamblul Ciocârlia.
Concurența era uriașă. Aproximativ 400 de persoane își doreau un loc.
Printre oamenii care au remarcat imediat talentul Mariei Ciobanu s-a aflat legendara Maria Lătărețu.
Aceasta ar fi spus în fața comisiei cuvinte care au rămas memorabile:
„Fata aceasta îmi va lua mie locul, nu veţi mai găsi pe altcineva mai bun ca ea!”
Din sutele de concurenți, printre cei care au reușit să treacă de concurs s-au numărat Maria Ciobanu și Irina Loghin.
În aprilie 1962, Maria Ciobanu a intrat în Ansamblul Ciocârlia din București.
A fost începutul unei noi etape.
Aici și-a perfecționat calitățile vocale și interpretative, iar notorietatea sa a început să crească.
Ulterior, a făcut parte din Ansamblul „Doina Ilfovului” și a colaborat cu numeroase alte ansambluri de cântece și dansuri populare.
Vocea tinerei plecate dintr-un sat vâlcean începea să fie cunoscută în întreaga țară.
De la horele satului la spectacole în întreaga lume
Cariera Mariei Ciobanu avea să depășească rapid granițele României.
Interpreta a susținut spectacole în numeroase țări, de la fostele Iugoslavia, Cehoslovacia și URSS până la Statele Unite ale Americii, Israel, Austria, Belgia, Olanda, Danemarca, Italia sau Malta.
De-a lungul carierei a colaborat cu orchestre importante de muzică populară și a cântat sub bagheta unor dirijori cunoscuți, printre care Ionel Budișteanu și Paraschiv Oprea.
Numele Mariei Ciobanu a ajuns astfel să fie asociat cu folclorul românesc nu numai în țară, ci și peste hotare.
În timpul călătoriilor și al carierei sale a avut ocazia să întâlnească personalități importante ale muzicii internaționale, precum Placido Domingo, Jose Carreras, Luciano Pavarotti, Viorica Cortez și Roberto Alagna.
Dar indiferent cât de departe a ajuns, repertoriul său a rămas puternic legat de folclorul autentic.
Printre cântecele care au făcut-o celebră se numără „Şarpe, şarpe de dudău”, „Azi noapte când m-am culcat”, „Mult mi-i drag mie Mărin”, „Ia-mă dor şi du-mă, du-mă!”, „A naibii e iubitu”, „Spune-mi neică, mergi, nu mergi?”, „Hăulesc gorjencele” și, desigur, „Lie, ciocârlie”.
Povestea cântecului care i-a adus supranumele de „Ciocârlia”
Un moment esențial al carierei sale a fost legat de interpretarea melodiei „Lie, ciocârlie”.
Felul personal în care Maria Ciobanu a cântat piesa a impresionat publicul, iar în 1973 artista a început să fie numită „Ciocârlia cântecului popular românesc”.
Maria Ciobanu avea să explice ulterior cum s-a născut interpretarea sa atât de specială.
„Îmi plăcea mult cântecul original, dar simţeam în inimă şi în glas un fel de impuls, o nevoie de a spune şi altceva şi altfel despre ciocârlie. Mă jucam cu bucurie pe cântecul vechi, urcam din el, reveneam la el. Aşa s-a născut ‘Lie, ciocârlie’”, mărturisea artista într-un interviu publicat în 1977.
Interpretarea a devenit una dintre piesele de referință ale carierei sale.
Trilurile sale au impresionat nu doar publicul, ci și specialiștii.
În 1977, Maria Ciobanu a câștigat primul loc la concursul național al soliștilor profesioniști de muzică populară.
Un membru al juriului avea să facă o caracterizare memorabilă a vocii sale:
„Nu e glas, e forţă a naturii, e un miracol. I-aţi ascultat trilurile «Ciocârliei»? Sunt neomeneşti, sunt chiar de pasăre a cerului!”
Doi ani mai târziu, în 1979, Maria Ciobanu avea să obțină din nou primul loc.
Angela Moldovan, cuvinte extraordinare despre Maria Ciobanu
Valoarea artistei a fost recunoscută și de alte nume importante ale folclorului românesc.
La sfârșitul anilor ’80, Angela Moldovan vorbea despre consecvența Mariei Ciobanu și despre refuzul acesteia de a-și modifica stilul în funcție de tendințele momentului.
„Pentru că mi-a venit în minte un exemplu grăitor de ce înseamnă consecvenţă şi ataşare loială faţă de folclorul unei zone geografice iubite, o voi aminti pe Maria Ciobanu, care rămâne credincioasă Gorjului, sonorităţilor sale specifice şi poeziei care le însoţeşte. Să ştiţi că nu e uşor pentru un interpret profesionist să reziste tentaţiei tot mai agresive de a-şi adapta repertoriul după cum e «moda» şi să se lupte cu influenţele din jur pentru a-şi păstra personalitatea. Să nu te laşi «furat» de imitaţie, este un merit incontestabil!”, scria Angela Moldovan.
Este o descriere care explică în mare măsură longevitatea repertoriului Mariei Ciobanu.
Artista nu a încercat să urmărească fiecare modă muzicală. Și-a păstrat identitatea și a transformat tocmai această autenticitate într-un atu.
Cei trei copii ai Mariei Ciobanu au moștenit talentul artistic
Muzica a continuat și în generația următoare a familiei.
Maria Ciobanu are trei copii, iar fiecare dintre ei a moștenit talentul artistic al mamei.
În viața personală, artista a fost căsătorită cu Ion Dolănescu, unul dintre cele mai cunoscute nume ale muzicii populare românești. Ulterior, Maria Ciobanu s-a căsătorit cu fostul baschetbalist Mircea Câmpeanu.
În apropierea împlinirii vârstei de 80 de ani, artista a fost celebrată printr-un amplu spectacol la Sala Palatului.
Evenimentul, intitulat „Un artist de legendă”, a reunit familia și numeroși colegi de scenă.
Maria Ciobanu a cântat alături de copiii săi și de alți artiști cunoscuți, într-un spectacol care a celebrat una dintre cele mai importante cariere din folclorul românesc.
Au urcat pe scenă și interpreți din generații mai tinere, între care Mariana Ionescu Căpitănescu, Gelu Voicu, Steliana Sima și Gheorghe Turda.
Evenimentul a reprezentat o adevărată trecere în revistă a unei cariere care a traversat generații.
Distincțiile primite de-a lungul unei cariere impresionante
Recunoașterea de care s-a bucurat Maria Ciobanu nu s-a limitat la aprecierea publicului.
Artista a fost distinsă de două ori cu „Discul de Aur”.
În noiembrie 2002, președintele României de la acea vreme, Ion Iliescu, i-a acordat Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a.
Doi ani mai târziu, în februarie 2004, Maria Ciobanu a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, ca recunoaștere a activității sale artistice.
O altă distincție importantă a venit în 2014.
La Castelul Peleș din Sinaia, Maria Ciobanu a primit din partea Casei Regale a României Ordinul Coroana României în grad de Cavaler.
Ceremonia s-a desfășurat cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a Regelui Mihai I.
După zeci de ani de spectacole, premii și cântece rămase în memoria publicului, Maria Ciobanu a ales acum discreția.
Iar explicația apropiaților sintetizează poate cel mai bine felul în care artista a dorit să încheie această etapă a vieții sale:
„Maria Ciobanu s-a retras din muzică frumos, n-a vrut să facă playback.”
Vocea care i-a adus supranumele de „Ciocârlia cântecului popular românesc” rămâne însă în sutele de înregistrări și în cântecele care au însoțit mai multe generații de români.
