Georgescu Dragos
Pentru milioane de români, iarna înseamnă încă foc în sobă și lemne stivuite în curte. Acest tablou ar putea începe să se schimbe în următorii ani. Parlamentul a adoptat la finalul lunii iulie legea privind decarbonizarea sectorului de încălzire și răcire, care creează cadrul pentru programe prin care sobele vechi și ineficiente să fie înlocuite, treptat, cu sisteme moderne și mai puțin poluante. Orizontul de timp fixat pentru aceste schimbări este 31 decembrie 2040.
Sobele pe lemne, înlocuite în România. Data limită și cine primește bani de la stat
Vestea a stârnit îngrijorare, mai ales în mediul rural, unde soba pe lemne rămâne principala sursă de căldură. Textul legii este însă clar: nimeni nu va fi obligat să-și dărâme soba, iar folosirea lemnului de foc nu va fi interzisă.
Actul normativ stabilește cadrul legal pentru reducerea folosirii biomasei forestiere și a combustibililor fosili solizi în încălzirea locuințelor și în sistemele centralizate de termoficare. Scopul declarat este promovarea surselor regenerabile, creșterea eficienței energetice, îmbunătățirea modului în care este gestionat sectorul și alinierea legislației românești la cerințele Uniunii Europene și la angajamentele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). De altfel, legea este unul dintre jaloanele PNRR pe care România trebuie să le îndeplinească.
Ținta principală o reprezintă instalațiile vechi. Potrivit informațiilor publicate de Antena 3 CNN, sobele și instalațiile de încălzire mai vechi de 10 ani și/sau cele cu un randament energetic sub 65% sunt cele vizate pentru înlocuire până la finalul anului 2040. Nu este vorba, așadar, despre toate echipamentele de încălzire din gospodării, ci doar despre cele considerate depășite sau ineficiente.
Legea nu le impune oamenilor obligații directe, ci stabilește reguli pentru autorități. Primăriile care dispun de fonduri suficiente ar urma să contribuie la sprijinirea cetățenilor care doresc să-și schimbe sobele vechi.
„Nu instituie obligația generală de înlocuire”
Unul dintre cele mai importante detalii ale legii este garanția inclusă explicit în text. Potrivit inițiativei, prevederile privind înlocuirea „nu instituie obligația generală de înlocuire a unităților de încălzire existente și nu interzic utilizarea acestora, inclusiv a unităților care utilizează biomasa forestieră”.
Cu alte cuvinte, participarea la programele de sprijin va fi voluntară. Cine vrea să-și păstreze soba o poate face în continuare. Cine dorește să treacă la un sistem modern va putea beneficia de bani de la stat, prin granturi.
Tot în acest spirit, sancțiunile prevăzute în lege nu îi vizează pe proprietarii de sobe, ci operatorii și autoritățile care nu își îndeplinesc obligațiile.
Câte sobe vor să fie înlocuite
Legea stabilește ținte graduale pentru numărul de instalații înlocuite prin programele de sprijin, potrivit informațiilor publicate în presă:
cel puțin 50.000 de unități până la 31 decembrie 2030;
cel puțin 100.000 de unități până la 31 decembrie 2035;
cel puțin 250.000 de unități până la 31 decembrie 2040.
Raportate la numărul total al gospodăriilor care se încălzesc cu lemne, aceste ținte sunt modeste. Ele arată că statul nu urmărește eliminarea completă a sobelor, ci înlocuirea, în primă fază, a celor mai vechi și mai poluante instalații.
Cifrele explică dimensiunea problemei. Potrivit expunerii de motive a proiectului, aproximativ 3,5 milioane de gospodării din România folosesc lemne de foc pentru încălzire, adică aproape jumătate dintre locuințele din țară. În mediul rural, proporția este mult mai mare: aproape 90% dintre gospodării se încălzesc preponderent cu lemne. În timpul dezbaterilor din Parlament, un deputat din Hunedoara a afirmat că în județul său ponderea depășește 80–90%.
Problema nu ține doar de sursa de energie, ci și de eficiență. Majoritatea sobelor pe lemne aflate în funcțiune au un randament de doar 20–30%, potrivit datelor citate în proiect. Practic, o mare parte din căldura produsă prin arderea lemnului se pierde, ceea ce înseamnă un consum mai mare de lemne, cheltuieli mai mari pentru familii și mai mult fum eliberat în aer.
Arderea lemnelor în sobe vechi este, totodată, una dintre principalele surse de poluare a aerului din România, mai ales în localitățile mici și în zonele rurale, unde iarna fumul din coșuri se adună deasupra satelor.
Inițiatorul legii este fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, deputat PNL. Acesta a subliniat, în susținerea proiectului, că legea nu interzice nici folosirea sobelor, nici arderea lemnului de foc, ci încearcă să rezolve o problemă structurală a sistemului de încălzire din România.
Ținte pentru energia regenerabilă
Legea fixează și obiective pentru creșterea ponderii surselor regenerabile în încălzire și răcire. Potrivit Antena 3 CNN, țintele sunt de 35,9% în 2027, 37,1% în 2028, 38,6% în 2029 și 41,4% în 2030.
Atingerea acestor procente presupune diversificarea surselor de energie și, implicit, înlocuirea unei părți din instalațiile clasice pe bază de lemn sau cărbune.
Cu ce ar putea fi înlocuite sobele
Legea enumeră mai multe tipuri de sisteme care pot lua locul sobelor vechi:
pompe de căldură;
colectoare solare;
surse geotermale;
sisteme fotovoltaice cu stocare, dedicate alimentării pompelor de căldură;
instalații de cogenerare de înaltă eficiență bazate pe surse regenerabile;
valorificarea căldurii reziduale;
sisteme de stocare a energiei termice.
Un detaliu important: înlocuirea unei sobe vechi cu o altă instalație pe lemne va fi posibilă doar dacă autoritatea locală constată că celelalte soluții nu sunt fezabile din punct de vedere tehnic sau nu se justifică economic în locul respectiv. Prevederea ține cont de realitatea din multe zone ale țării, unde condițiile nu permit, deocamdată, alte variante.
Pompele de căldură, soluția preferată
Dintre toate alternativele, pompele de căldură sunt considerate cea mai importantă tehnologie pentru tranziția energetică. Comisia Europeană le vede ca pe un element esențial pentru atingerea neutralității climatice până în 2050.
Spre deosebire de o sobă sau o centrală clasică, pompa de căldură nu produce căldură prin ardere. Ea preia energia existentă în mediul înconjurător, din aer, din apă sau din sol, și o transferă în interiorul locuinței. Iarna, extrage căldura de afară și o pompează în casă, iar vara poate face procesul invers, răcind încăperile. Aceleași sisteme pot asigura și apa caldă menajeră.
Extinderea acestor sisteme vine însă cu o provocare: lipsa specialiștilor. La nivel european, pentru producția și montajul pompelor de căldură ar fi nevoie de încă 750.000 de instalatori, iar cel puțin jumătate dintre instalatorii existenți ar trebui recalificați pentru a lucra cu această tehnologie.
Ce înseamnă pentru familiile din România
Pentru cei care se încălzesc astăzi cu lemne, legea nu schimbă nimic imediat. Soba rămâne în casă atâta timp cât proprietarul dorește. Diferența este că, în anii următori, ar urma să apară programe prin care cei interesați să poată primi bani pentru a trece la un sistem modern.
Detaliile acestor programe, precum valoarea granturilor, condițiile de eligibilitate sau modul de depunere a cererilor, nu sunt stabilite în lege și urmează să fie definite ulterior, prin norme și ghiduri de finanțare.
Rămân și câteva întrebări practice. Costul unei pompe de căldură este semnificativ mai mare decât cel al unei sobe, iar funcționarea ei depinde de curentul electric, al cărui preț a crescut în ultima perioadă. În plus, eficiența unor astfel de sisteme este mai mare în locuințele bine izolate, ceea ce înseamnă că, pentru multe case vechi de la țară, schimbarea sistemului de încălzire ar trebui să vină împreună cu lucrări de anvelopare. De felul în care vor fi gândite programele de sprijin va depinde, în final, dacă tranziția va fi una reală sau va rămâne doar pe hârtie.
Legea încearcă să împace două direcții: angajamentele asumate de România față de Uniunea Europeană privind reducerea emisiilor și realitatea unei țări în care jumătate dintre familii se bazează pe lemne pentru a trece iarna. Soluția aleasă, cu înlocuire voluntară, susținută financiar și eșalonată pe aproape 15 ani, evită măsurile drastice care ar fi lovit în primul rând gospodăriile vulnerabile.
Până în 2040, sobele nu vor dispărea din casele românilor. Dar, dacă programele promise vor fi finanțate și puse în practică, tot mai multe dintre ele ar putea fi înlocuite cu sisteme mai eficiente, mai curate și, pe termen lung, mai ieftine.
