Ana Sasu
Ai auzit vreodată cuvintele dispărute din limba română? Sunt cu adevărat remarcabile. Iată toate detaliile!
Ai auzit vreodată cuvintele dispărute din limba română?
Originea limbii române poate fi găsită în latina vulgată, care era vorbită în rândul populației obișnuite, cunoscută sub numele de vulgus. Limba română s-a dezvoltat în provincia romană Dacia, unde armata și administrația romană au impus utilizarea latinii în viața publică a societății, începând cu anul 106 d.Hr. Retragerea aureliană din 275 d.Hr. nu a avut un impact major asupra evoluției limbii române, care păstrează și astăzi structura gramaticală a limbii latine.
Cum s-a transformat limba română?
De exemplu, în prezent folosim cuvântul „cal” pentru a desemna acest animal, însă strămoșii noștri din perioada romană foloseau termenul latin „cabalus”, care mai târziu a evoluat în „cabalu” și, în perioada medievală și modernă, a devenit „calu”, ajungând în cele din urmă la forma actuală. Un alt exemplu este cuvântul „soare”, care inițial era „solem”, apoi a evoluat în „sole” și a devenit „sore”.
În alte cuvinte, limba română incipientă sau primul amestec între latina vulgată și limba dacilor, a cărei rezultat este o română aproximativ similară cu cea de astăzi, a apărut abia în secolul al VI-lea, la aproape 300 de ani de la influența numeroaselor popoare migratoare care au trecut prin fosta provincie romană Dacia.
Prin urmare, nu este deloc surprinzător faptul că de-a lungul timpului limba română a pierdut unele cuvinte, deoarece acestea nu au mai fost utilizate de vorbitorii de limbă română.
Cuvinte care nu mai există în limba română
În revista „Șezătoarea” (1893-1894), un reputat folclorist și etnograf numit Arthur Gorovei a înregistrat o serie de arhaisme din zona Valea Bistriței, locuită în trecut de munteni, care astăzi au dispărut din limba română.
Pe durata unei vacanțe petrecute în Broșteni, de-a lungul Valea Bistriței, etnograful a strâns aceste cuvinte uitate. Printre acestea se numără: „boreasă”, „duhan”, „făgădău”, „cioareci” sau „ciupag”.
Ardău – ardelean, român care locuiește în Ardeal,
Boreasă – nevastă, soție,
Cioareci – ițari, izmene,
Duhan – tutun,
Făgădău – birt,
Torocală – amestecătură,
Zicalaș – cântăreț
Iată alte câteva exemple de cuvinte dispărute din limba română!
Soclu – statuie sau o coloană. În prezent înseamnă „piedestal”.
Harnic – era folosit pentru a descrie o persoană muncitoare, harnică și silicioasă. În prezent înseamnă „muncitor” sau „diligent”.
Slujbă – termenul avea sensul de „datorie” sau „serviciu”. În prezent înseamnă „slujbă”.
Mărinimie– noblețe, generozitate sau acte nobile. În prezent înseamnă „generozitate” sau „bunăvoință”.
Cărturărie – activitatea de a scrie cărți sau de a se ocupa de cărți. În prezent, termenul nu mai este în uz și a fost înlocuit de cuvinte precum „editorie” sau „editură”.
Sursa foto: Arhivă
