Vanatoru Andreea
Am ajuns la hotel după o lungă zi de călătorie, epuizată de drum și de gândurile care îmi răscoleau mintea. Alegerea hotelului fusese una oarecum aleatorie, dar nu aveam de gând să îmi fac probleme. Tot ce îmi doream era să mă relaxez câteva zile, să mă deconectez de la rutină și, poate, să mă gândesc la cum să îmi redobândesc echilibrul interior. Cu toate acestea, ce urma să descopăr în acea seară avea să mă zguduie în așa fel încât nimic nu ar mai fi fost la fel.
Numele soțului meu era înregistrat la hotel
După ce mi-am aranjat lucrurile în cameră și am făcut câteva fotografii ale peisajului, am coborât la recepție pentru a afla mai multe despre facilități și despre zonele de interes din apropiere.
M-am oprit pentru o clipă, observând atmosfera relaxantă, dar și discretă a hotelului. Deși eram acolo pentru a mă bucura de liniște, nu mi-am imaginat că, în câteva minute, aveam să fiu martoră la ceva care avea să îmi schimbe viața.
La recepție, am început să vorbesc cu angajatul care părea destul de amabil. Am cerut câteva informații și, între timp, am aruncat o privire pe câteva dintre foile care erau lăsate pe masă – hărți, pliante, și alte broșuri despre activitățile din zonă. Însă, dintr-o dată, ceva mi-a atras atenția: numele soțului meu. În mod curios, era menționat în registrele de cazare ca fiind un oaspete al hotelului.
Doar o simplă coincidență?
Am simțit cum un val de neliniște mi-a cuprins sufletul. De obicei, nu aveam motive să mă îndoiesc de soțul meu, dar în ultima vreme, între noi, ceva părea să fie în neregulă. Nu că aveam dovezi clare sau suspiciuni fundamentale, dar erau momente când mă simțeam ignorată sau neînțeleasă. Totuși, nu voiam să gândesc prea mult și am încercat să îmi liniștesc mintea, crezând că era doar o coincidență. Așa că am întrebat recepționistul despre el.
„Sigur, doamnă, se află la restaurantul hotelului. A venit cu cineva. O doamnă destul de drăguță, care pare a fi oaspete permanent aici. Au rezervat o masă pentru doi, în colțul cel mai retras.”
Răspunsul acestuia a fost calm și politicos, dar pentru mine, acele cuvinte au avut un impact devastator. Cu toate că nu mi-a spus direct, aveam o bănuială. Instinctul meu de femeie, de soție, îmi spunea că ceva nu era în regulă.
Totul s-a năruit în jurul meu
Am simțit cum picioarele îmi tremurau, dar am reușit să rămân calmă. După ce am mulțumit recepționistului, am mers în direcția restaurantului. Aerul din jurul meu părea mai greu, iar fiecare pas mă ducea mai aproape de o revelație care avea să mă răvășească complet. Îmi amintesc că am încercat să mă conving că poate nu era nimic. Poate era o simplă întâlnire de afaceri. Poate, doar poate, mă înșelam. Dar în adâncul sufletului, știam că lucrurile nu stăteau așa.
Când am ajuns la restaurant, atmosfera era plăcută, iar oamenii păreau să se bucure de seara lor. Am privit în jur, dar atunci ochii mi-au căzut pe masa la care se aflau soțul meu și… ea.
Soțul meu era acolo, cu amanta
Am simțit un nod în stomac și, pentru o clipă, mi-a fost imposibil să respir. Femeia era frumoasă, cu un zâmbet misterios și cu o eleganță care mi-a provocat o mare neliniște. Soțul meu părea relaxat, își petrecea timpul vorbind cu ea și râzând. Se simțea atât de natural, de normal, încât aproape că îmi venea să cred că nu aveam dreptul să mă simt așa.
Am stat câteva secunde în pragul ușii, încercând să îmi regăsesc calmul. În acel moment, întreaga scenă părea un vis urât. O parte din mine voia să mă întorc și să mă ascund într-un colț al hotelului, să las totul să treacă. Dar nu puteam. Am intrat în restaurant și am mers spre masa lor, pașii devenind din ce în ce mai grei pe măsură ce mă apropiau.
Soțul meu nu m-a văzut imediat. Femeia ridică privirea și mă observă. Fața i se schimbe ușor, iar eu am simțit cum îmi îngheață sângele în vene. Atunci, el se întoarse și mă privi surprins. Ochii noștri s-au întâlnit și, pentru un moment, am rămas amândoi tăcuți, incapabili să rostim vreun cuvânt.
Momentul neașteptat
„Ce… ce faci aici?” a reușit el să întrebe, dar vocea lui era incertă, ca și cum nu știa cum să răspundă.
„Am venit să mă relaxez,” i-am răspuns, încercând să îmi păstrez calmul. „Dar se pare că am ajuns la locul potrivit, nu?” Am simțit cum mânia și durerea mă copleșesc, dar am încercat să fiu rațională.
„De cât timp?” am întrebat. „De cât timp o vezi?”
„Șapte luni,” a răspuns el fără ezitare.
„Merit un partener care mă respectă,”, am spus cu venin în glas. „Tu nu ești acel om.”
Femeia, care până atunci părea să fie relaxată, s-a ridicat de la masă. Mă uitam la ea și simțeam că întreaga lume se prăbușește în jurul meu. „Nu trebuia să afli așa,” a spus ea, cu un zâmbet ciudat pe buze. „Dar tu nu știi ce înseamnă să îți trăiești viața. Poate că ți-ar face bine să te trezești.” Cu aceste cuvinte, s-a îndepărtat de masa noastră și a plecat.
Și atunci, în acea tăcere grea, am privit spre soțul meu. Ochii lui erau evazivi și nu reușeam să înțeleg ce gândea. „Îți pot explica,” a spus el cu vocea tremurândă, dar cuvintele nu mai aveau sens. Nu voiam explicații. Realitatea era în fața mea, iar acele cuvinte nu puteau schimba nimic.
Aș fi putut să urlu, să plâng, să arunc cu orice la el, dar am rămas tăcută. M-am ridicat, am plătit pentru masa mea, și am plecat, lăsându-l în urmă. În acea noapte, m-am întrebat dacă am ales vreodată corect. Cei zece ani de căsnicie păreau acum să se fi destrămat într-o clipă. Am lăsat totul în urmă și am ales să mă axez pe cariera mea!
