Mirela Loșniță
ANAF poate verifica sumele transferate de părinți către copiii lor, atunci când acestea sunt importante. Fiscul nu impozitează automat astfel de transferuri, indiferent de valoarea lor. Elementul care contează este capacitatea beneficiarului de a justifica proveniența și natura banilor. Pentru cheltuielile curente nu este necesară o documentație complicată. Situația se schimbă însă când vorbim despre zeci de mii de euro folosiți pentru achiziția unei locuințe sau a unei mașini.
Banii primiți de la părinți nu sunt automat venit impozabil
Prima clarificare este esențială pentru a înțelege subiectul. Faptul că banii provin de la părinți nu creează, prin el însuși, o obligație fiscală.
Un student care primește lunar 2.000 de lei de la părinți pentru chirie și cheltuieli curente nu plătește impozit pe această sumă. Transferul este unul obișnuit, de sprijin familial.
Situația este similară și în cazul sumelor mari. Dacă părinții transferă 30.000 de euro pentru avansul la un apartament, valoarea transferului nu generează automat impozit pe venit.
Diferența apare la nivelul justificării. Beneficiarul trebuie să poată demonstra de unde provin banii și care este natura operațiunii.
Cu alte cuvinte, nu există un plafon fix sub care transferurile sunt „sigure” și peste care devin impozabile. Logica ANAF este alta: contează dacă sursa poate fi identificată.
Ce verifică ANAF în cadrul situației fiscale personale
Verificarea situației fiscale personale este procedura prin care Fiscul compară mai multe categorii de date. Ea nu se rezumă la veniturile declarate.
Inspectorii pot compara veniturile cunoscute ale unei persoane cu patrimoniul acesteia. Analiza include și cheltuielile efectuate, precum și fluxurile financiare din conturi.
Un alt element analizat îl reprezintă modificările intervenite în patrimoniu într-o anumită perioadă. Practic, se urmărește dacă averea unei persoane crește într-un ritm compatibil cu veniturile declarate.
Exemplul clasic este ușor de înțeles. O persoană care declară un venit net de 5.000 de lei pe lună, dar cumpără într-un singur an o mașină de 30.000 de euro și achită un avans de 40.000 de euro pentru o locuință, poate fi nevoită să explice diferența.
În acest moment intervine întrebarea despre sursa fondurilor. Dacă o parte importantă din bani provine de la părinți, contribuabilul trebuie să poată demonstra clar această proveniență.
Când devine relevant traseul banilor
Nu toate transferurile familiale atrag același nivel de atenție. Diferența o face valoarea și destinația sumelor.
Pentru transferurile obișnuite, destinate cheltuielilor curente, nu este necesară o documentație excesivă. Este vorba despre sumele lunare pentru chirie, studii sau întreținere.
Situația devine diferită când părinții oferă zeci de mii de euro. Acesta este cazul achiziției unei locuințe, a unei mașini sau a altui bun de valoare.
În asemenea cazuri, traseul banilor poate deveni relevant în cadrul unei verificări fiscale. Modul în care au circulat sumele contează.
Transferul bancar este, de regulă, mai ușor de justificat decât predarea banilor în numerar. Motivul este simplu: operațiunea rămâne înregistrată și poate fi urmărită ulterior.
La detaliile plății poate fi menționată natura reală a transferului. Formulări precum „sprijin familial”, „donație pentru avans apartament” sau „împrumut” pot fi utile, cu condiția să corespundă realității.
Când poate interveni impozitul de 70%
Cota de 70% este cea care generează cele mai multe temeri în rândul contribuabililor. Ea nu se aplică însă automat oricui primește bani de la părinți sau de la o altă rudă.
Potrivit Codului fiscal, această cotă vizează veniturile constatate de autoritățile fiscale pentru care sursa nu poate fi identificată. Condiția esențială este, așadar, imposibilitatea justificării.
Diferența practică este ușor de ilustrat. O persoană care primește 20.000 de euro de la părinți și poate demonstra proveniența și natura transferului se află într-o situație complet diferită de una în al cărei patrimoniu apar 20.000 de euro fără sursă identificabilă.
Un aspect important este că denumirea trecută la detaliile unui transfer bancar nu este decisivă. Ea nu poate schimba natura economică reală a operațiunii.
Autoritățile fiscale pot analiza situația concretă, nu doar explicația înscrisă în ordinul de plată. Dacă sumele sunt primite în mod repetat pentru servicii, vânzări sau alte activități economice, simpla etichetare drept „cadouri” nu modifică tratamentul fiscal.
Ce documente ajută în cazul unui control
Pentru sumele importante, documentele care stabilesc natura operațiunii pot face diferența. Ele trebuie să reflecte însă o realitate economică.
Dacă banii reprezintă un împrumut, actele trebuie să corespundă unei operațiuni reale. Întocmirea ulterioară a unor documente fictive, doar pentru a explica proveniența unei sume în cazul unui control, nu rezolvă problema.
În timpul verificării situației fiscale personale, ANAF analizează atât documentele și explicațiile oferite de contribuabil, cât și informațiile de care dispune instituția. Sunt avute în vedere veniturile, cheltuielile, patrimoniul și fluxurile financiare.
Recomandarea generală este păstrarea documentelor pentru transferurile de valoare ridicată. Ele pot demonstra atât proveniența, cât și destinația banilor.
Argumentul cel mai puternic ține de trecerea timpului. În cazul achiziției unui apartament de 150.000 de euro, existența unor documente și a unui traseu bancar clar poate ajuta la justificarea fondurilor chiar dacă verificarea are loc la câțiva ani după tranzacție.
Sprijinul financiar primit de la părinți nu înseamnă, așadar, automat un venit impozabil. Problema apare abia atunci când sursa banilor nu mai poate fi reconstituită.
