Georgescu Dragos
Folclorul românesc a pierdut un om de neînlocuit. Vasile Pop, cunoscut de toată lumea drept „Lia din Frata”, unul dintre cei mai apreciați ceterași ai Câmpiei Transilvaniei, a trecut la cele veșnice. Vestea a fost anunțată de Primăria și Consiliul Local al comunei Frata, din județul Cluj, care au transmis un mesaj de condoleanțe familiei. Cu doar un an în urmă, în 2025, muzicianul primise de la Ministerul Culturii titlul de „Tezaur Uman Viu”, cea mai înaltă recunoaștere acordată păstrătorilor de tradiții populare.
Doliu în muzica populară românească. A murit Vasile Pop, unul dintre cei mai cunoscuți soliști. Este considerat „Tezau urman viu”
Pentru oamenii din Frata și din satele din jur, plecarea lui „Lia” nu înseamnă doar moartea unui muzician. Înseamnă că s-a stins un arcuș care, timp de decenii, a dat ritm nunților, horelor și sărbătorilor, și o legătură vie cu trecutul unei zone care și-a păstrat cu îndârjire jocurile și cântecele.
Autoritățile locale din Frata și-au luat rămas-bun de la ceteraș printr-un mesaj emoționant, în care l-au descris drept un renumit interpret al Câmpiei Transilvaniei, care lasă în urmă o moștenire culturală de o valoare inestimabilă. Reprezentanții primăriei au subliniat că, prin arcușul său și prin iubirea nemărginită pentru jocul și cântecul locului, Vasile Pop a ajutat la păstrarea identității comunității.
„Cetera lui Vasile Pop s-a stins, dar ecoul ei va rămâne mereu în inimile noastre”, au transmis cei din conducerea comunei, încheind mesajul cu o rugăciune pentru odihna sufletului său.
Și alte voci din comunitate au adus un omagiu celui care, spun ei, a dus faima satului Frata și a Câmpiei Transilvaniei mult dincolo de hotarele comunei. Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un om dedicat muzicii tradiționale și ca pe un ceteraș autentic, capabil să transforme fiecare melodie într-o poveste despre oameni, locuri și rădăcini.
Un muzician care a învățat să cânte după ureche
Vasile Pop s-a născut și a trăit în Frata, o comună din Câmpia Transilvaniei, aflată în sud-estul județului Cluj, renumită pentru dansurile sale spectaculoase și pentru formațiile de joc tradițional.
A crescut în spiritul jocului popular și a învățat să cânte la vioară — ceteră, cum i se spune în Ardeal — după ureche. Nu a avut partituri și nu a urmat o școală de muzică. Asemenea marilor lăutari și ceterași ai satului tradițional, a deprins meșteșugul ascultându-i pe cei mai vârstnici și cântând alături de ei, într-o vreme în care muzica se transmitea exclusiv de la o generație la alta.
Această formă de învățare, aparent simplă, este de fapt una dintre cele mai sigure căi de a păstra nealterat un repertoriu. Melodiile ajung de la un muzician la altul exact așa cum au fost cântate de sute de ani, cu ornamentele, ritmurile și „ticurile” specifice fiecărui sat.
Sufletul jocului din Frata
De-a lungul vieții, „Lia din Frata” a cântat la nenumărate nunți, hore, șezători și concursuri folclorice. A însoțit zeci de generații în cele mai importante momente ale vieții lor — de la jocul de duminică din centrul satului până la nunțile care țineau zile întregi.
Cu vioara în mână, a fost ani la rând sufletul formației de jucăuși din Frata, una dintre cele mai cunoscute din zonă. Pentru dansatori, primașul nu este doar cel care cântă: el conduce jocul, dă tempoul, simte ritmul picioarelor și știe când să grăbească sau să încetinească melodia. Între ceteraș și jucăuși se creează o legătură aproape fără cuvinte, iar Vasile Pop era considerat un maestru al acestei comunicări.
Repertoriul său cuprindea melodii vechi, dansuri bărbătești de ceată și piese specifice satelor din Câmpia Transilvaniei, multe dintre ele păstrate exclusiv prin transmitere orală. Tocmai de aceea, arcușul său era considerat o adevărată arhivă vie a zonei.
Tezaur Uman Viu, recunoaștere venită în 2025
Valoarea lui Vasile Pop a fost recunoscută oficial în iunie 2025, când Ministerul Culturii, prin Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, a anunțat lista celor 15 persoane care urmau să primească titlul onorific de „Tezaur Uman Viu”. „Lia din Frata” a fost inclus în domeniul spiritualitate, ca interpret de muzică instrumentală tradițională.
Alături de el, din județul Cluj a mai fost distins Traian Balcău, horitor din comuna Ceanu Mare. Prin includerea celor doi, județul Cluj a ajuns atunci la 17 titluri de Tezaur Uman Viu.
Programul „Tezaur Uman Viu”, derulat de Ministerul Culturii în spiritul recomandărilor UNESCO privind salvgardarea patrimoniului imaterial, are ca scop identificarea și recunoașterea la nivel național a acelor oameni care creează și păstrează valorile tradiționale. Titlul este acordat celor care dovedesc un talent excepțional și care sunt capabili să transmită mai departe un element de patrimoniu, în forma și cu mijloacele tradiționale, nealterate. De la lansarea programului, peste o sută de români au primit această distincție.
Recunoașterea a venit, din păcate, târziu în viața muzicianului, care s-a putut bucura de titlu doar puțin peste un an.
Frata, comuna tezaurelor vii
Povestea lui Vasile Pop nu poate fi despărțită de cea a comunei sale. Frata este, probabil, localitatea din județul Cluj cu cele mai multe persoane distinse cu titlul de Tezaur Uman Viu. Printre acestea se numără rapsodul Vasile Soporan, jucăușii Dumitru Moldovan și Elisabeta Rusu, jucăușul Ionel Moldovan din satul Berchieșu, aparținător comunei, precum și regretatul ceteraș Alexandru Ciurcui, „Șandorică”, din Soporu de Câmpie.
Această concentrare de păstrători ai tradiției nu este întâmplătoare. Câmpia Transilvaniei, cu satele ei mai izolate de marile orașe, și-a păstrat mai bine decât alte zone jocurile bărbătești, cântecele vechi și obiceiurile legate de nuntă și de sărbătorile anului. Iar Frata a devenit, în timp, un reper pentru cercetătorii folclorului, pentru ansamblurile profesioniste și pentru iubitorii dansului tradițional, care vin aici să învețe jocurile „de la sursă”.
În această comunitate, Vasile Pop „Lia” a fost una dintre vocile centrale — sau, mai bine zis, unul dintre arcușurile centrale. Plecarea lui lasă un gol greu de umplut, într-o vreme în care tot mai puțini tineri mai aleg să învețe cetera în felul tradițional.
Ceterașul, o figură esențială a satului ardelenesc
În satul transilvănean de odinioară, ceterașul era unul dintre cei mai importanți oameni ai comunității. Fără el nu exista nuntă, nu exista joc la horă, nu existau petreceri la sărbători. Ceterașii erau chemați din sat în sat, iar cei buni își făceau un nume în toată zona.
Rolul lor depășea însă simpla distracție. Prin muzică, comunitatea își trăia momentele importante: unirea a doi tineri, plecarea feciorilor la armată, sfârșitul muncilor câmpului. Melodiile purtau în ele amintiri, iar fiecare sat avea „jocurile lui”, pe care ceterașul trebuia să le știe.
Odată cu dispariția acestor muzicieni, se pierde o parte din cunoașterea care nu a fost niciodată scrisă. Tocmai de aceea programe precum „Tezaur Uman Viu” încearcă să recunoască și să încurajeze transmiterea acestor meșteșuguri către generațiile tinere, înainte să fie prea târziu.
Moștenirea lăsată în urmă
Vasile Pop „Lia” lasă în urmă nu doar amintirea unui muzician talentat, ci și o moștenire care trăiește în dansatorii pe care i-a însoțit, în muzicienii care l-au ascultat și au învățat de la el și în înregistrările care păstrează sunetul ceterei sale.
Pentru comunitatea din Frata, el rămâne, după cum spun localnicii, un reper al identității culturale a comunei. Pentru folclorul românesc, rămâne încă un nume dintr-o generație de păstrători autentici ai tradiției, care se împuținează an de an.
Când va avea loc înmormântarea
Potrivit anunțului făcut de Primăria Frata, priveghiul are loc joi, 29 octombrie, și vineri, 30 octombrie, începând cu ora 18:00, la Capela din Frata.
Slujba de înmormântare va fi oficiată sâmbătă, 31 octombrie, de la ora 12:00, tot la Capela din Frata, unde comunitatea își va putea lua rămas-bun de la cel care, ani la rând, le-a cântat la bucurii.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
