Andrei Boicea: de la 873 de absențe la student la Medicină Militară – o poveste de ambiție și transformare

La 26 de ani, Andrei Boicea a devenit un exemplu de voință și perseverență. Povestea lui a atras atenția Armatei Române, care l-a promovat public ca simbol al schimbării prin muncă și disciplină. De la un adolescent rebel, cu sute de absențe la liceu și un eșec dureros la bacalaureat, Andrei a reușit să își construiască o nouă viață și un viitor impresionant.

Citește și

NUNTA care va rescrie ISTORIA! Mirabela Gradinaru în rochie de MIREASĂ. Cand e MARELE EVENIMENT

Un licean cu 873 de absențe

Anii de liceu au fost marcați de lipsă de motivație și decizii neinspirate. Cu 873 de absențe și o atitudine de respingere față de școală, Andrei recunoaște că nu se regăsea în acel drum. Era mereu în căutarea validării, încercând să iasă în evidență prin rebeliune, și nu prin rezultate. Căderea cea mai dură a venit atunci când a picat examenul de bacalaureat, moment care l-a obligat să își regândească viitorul.

Decizia care i-a schimbat traiectoria

Pentru a se reinventa, a plecat în Marea Britanie. Acolo, a muncit din greu în fabrici, iar banii câștigați i-a folosit pentru meditații și studii. Experiența i-a demonstrat că succesul nu vine fără efort și că nimic nu poate înlocui disciplina zilnică. Întors acasă, a decis să se pregătească serios pentru admiterea la Medicină.

Transformarea lui a fost vizibilă: a renunțat la imaginea de „băiat rebel”, s-a ras pe cap, și-a schimbat obiceiurile și și-a impus un program strict. Momentul decisiv a fost o noapte petrecută în camera de gardă, lângă tatăl său bolnav. Atunci și-a promis că va face tot ce îi stă în putere pentru a deveni medic și a putea salva vieți.

Drumul spre Medicină Militară

Astăzi, Andrei este student la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” și urmează cursurile Institutului Medico-Militar. Îmbracă atât halatul alb, cât și uniforma militară, două simboluri care reflectă ambiția și echilibrul dintre compasiune și disciplină.

Recunoașterea venită din partea Armatei Române nu este doar o titulatură, ci dovada unei lupte interioare câștigate. Andrei a reușit să transforme criticile, prejudecățile și eșecurile într-o motivație constantă de a deveni mai bun.

Lecțiile unei vieți reinventate

Povestea lui Andrei arată că nu este niciodată prea târziu să îți schimbi drumul. Chiar și după sute de absențe, un bacalaureat ratat și ani de confuzie, determinarea și munca pot rescrie destinul. Disciplina, perseverența și dorința sinceră de a ajuta i-au deschis un nou capitol.

Andrei Boicea demonstrează că trecutul nu definește viitorul. Cu voință și asumare, poți lăsa în urmă etichetele și poți construi un parcurs demn de respect și admirație.

Iată povestea scrisă de el:

În liceu, am experimentat toate “plăcerile vieții” ca să spun așa. Tot ce a avut Bucureștiul mai bun (și mai rău) de oferit. Cumva, cumva, am reușit să mă “desprind” de ele și să nu-mi distrug total viața. Am terminat liceul cu 873 de absențe.

Am picat bacul la mate. Nici măcar nu vă închipuiți cum se simte, nici in cele mai negre vise. Gradul de umilință și stigmă pe care l-am primit de la oamenii din jur. Nu mai aveam energie nici să mă ridic din pat. L-am luat in septembrie cu 5.00, mi-a iesit media 6,61.

Am picat școala de soferi de vreo 3 ori, am zis că nu-i de mine.

Am plecat la muncă in Anglia si mi-am luat și un atestat de stivuitorist, mă simțeam absolut mizer și irelevant.

Am mai încercat o facultate care clar nu era de mine.

Eram numit în toate felurile.

O profesoară mi-a spus că în toți anii ei nu a văzut un așa elev “care se aruncă singur în groapa de gunoi” .

Aveam palpabil recordul generației mele pentru cele mai multe eșecuri in serie, cam în toate domeniile.

Tot aveam ideea asta nebună cu medicina si cu armata, deși toată lumea făcea mișto de mine “că e cea mai grea facultate” . Și pe bună dreptate, cum ar fi putut cineva cu un backround ca ăsta ? “Ce știi tu despre disciplină?”

Eram portretizat pe skate, cu o chitară în spate și o sticlă în mână. “Cum ar putea un dr**at pletos și tatuat să ajungă vreodată medic ? Sau militar ?”Am picat și admiterea la medicină, întărind și mai tare prejudecățile astea. NU vă imaginați cantitatea de muncă pe care a trebuit s-o depun ca să mă redefinesc. Cantitatea de reziliență de care am avut nevoie să nu cedez sub toata umilința pe care o primeam din toate direcțiile si să mă complac in condiția aia.

Efortul și timpul necesar ca să ajung aici. Nu am venit cu o medie bună, sau dintr-un liceu bun, sau din vreo familie înstărită de medici care cunoșteau pe cineva. Am avut un drum mult mai lung de parcurs decât “un student normal și educat” .Dar am reușit să fac acest progres. Eu “pletosul tatuat și dr**at care dormea pe nisip in vamă si a picat bacul” . Am visat obsesiv la momente ca ăsta, în care să mă simt relevant. În care să justific oxigenul pe care-l respir. În care sa conteze ceea ce fac. În care sa fac pace cu decalajul de 2 ani față de generația mea. Astăzi sunt cu un pas mai aproape să-l achit.

Dna profesor, spuneți-mi dacă ați mai văzut în toată cariera dvs vreun elev care să facă un salt mai mare decât ăsta