Ana Sasu
Uniformele albastre și verzi purtate de chirurgi au devenit o imagine atât de familiară, încât puțini oameni se mai întreabă de ce tocmai aceste două culori sunt întâlnite atât de des în sălile de operație. Alegerea nu ține doar de aspect sau de tradiția unui spital. Există o explicație legată de modul în care ochiul uman percepe culorile și reacționează după perioade îndelungate de concentrare.
În trecut, albul era mult mai prezent în ținuta personalului medical. Culoarea era asociată cu igiena, curățenia și mediul steril. În sala de operație, însă, albul foarte puternic poate deveni obositor pentru ochi, mai ales în combinație cu iluminarea intensă și cu expunerea îndelungată la nuanțele de roșu.
Tocmai aici intră în scenă verdele și albastrul.
De ce chirurgii nu sunt îmbrăcați în alb în timpul operațiilor
Albul este probabil culoarea cel mai puternic asociată cu medicii. Halatul alb a devenit, de-a lungul timpului, aproape un simbol al profesiei.
Situația este diferită însă în sala de operație.
Aici, personalul medical poate petrece ore întregi concentrându-se asupra unui câmp operator dominat de nuanțe de roșu. Ochii trebuie să distingă permanent diferențe fine între țesuturi, vase de sânge și alte structuri.
După o asemenea expunere, mutarea bruscă a privirii către o suprafață albă și foarte luminoasă poate crea un contrast vizual puternic.
Într-o sală iluminată intens, suprafețele albe pot amplifica senzația de strălucire. Pentru un chirurg care trebuie să rămână concentrat mult timp, reducerea solicitării vizuale devine importantă.
De aceea, albastrul și verdele s-au dovedit mai potrivite pentru mediul operator.
Nu este vorba doar despre uniforma chirurgului. În multe săli de operație, aceleași familii de culori pot fi întâlnite și la materialele textile sau la alte elemente din jurul câmpului operator.
Ce legătură au verdele și albastrul cu sângele
Explicația devine mai interesantă atunci când analizăm felul în care percepem culorile.
În timpul unei intervenții, medicul privește perioade lungi către zone în care roșul este foarte prezent. Expunerea continuă la aceeași familie de culori poate solicita sistemul vizual.
Verdele și albastrul oferă un contrast util față de roșu.
Atunci când chirurgul își mută privirea pentru câteva momente de la câmpul operator către uniforma unui coleg sau către o suprafață verde ori albastră, ochii primesc un stimul vizual diferit.
Acest lucru poate contribui la menținerea unui echilibru vizual mai bun și la diminuarea senzației de oboseală produsă de expunerea îndelungată la roșu.
Mai simplu spus, culorile uniformelor nu sunt alese doar pentru că arată bine sau pentru că ascund mai bine anumite pete.
Ele sunt potrivite unui mediu în care medicii trebuie să observe permanent detalii extrem de fine și să rămână concentrați perioade îndelungate.
Ce se întâmplă cu ochii după ce privești mult timp aceeași culoare
Fenomenul poate fi observat, într-o formă simplificată, chiar și în afara unei săli de operație.
Dacă o persoană privește concentrat o anumită culoare pentru o perioadă și apoi își mută privirea către o suprafață neutră, poate percepe temporar o imagine reziduală într-o nuanță diferită.
Este rezultatul modului în care sistemul vizual se adaptează la stimulii cromatici.
Pentru un chirurg, asemenea efecte sunt importante deoarece activitatea sa presupune diferențierea permanentă a unor nuanțe apropiate.
După o perioadă lungă în care roșul domină câmpul vizual, verdele și albastrul pot oferi ochilor o schimbare utilă de stimul.
Există și un alt avantaj practic.
Pe o suprafață albă, sângele produce un contrast extrem de puternic. Pe verde sau albastru, percepția acestui contrast poate fi mai puțin agresivă pentru ochi.
În cazul intervențiilor care durează mai multe ore, chiar și asemenea detalii aparent minore pot conta pentru confortul vizual al echipei medicale.
De ce unele uniforme sunt albastre, iar altele verzi
Nu există o regulă universală prin care toți chirurgii să fie obligați să poarte exact aceeași nuanță.
Unele spitale preferă verdele, altele albastrul, iar în anumite unități medicale pot exista mai multe nuanțe sau culori folosite pentru diferențierea personalului.
Din punct de vedere vizual, ambele variante au însă un avantaj comun: se îndepărtează de albul intens și oferă un contrast potrivit într-un mediu în care roșul este foarte prezent.
Nuanțele pot varia de la verde deschis până la verde închis, turcoaz sau diferite tonuri de albastru.
Uniformele medicale moderne trebuie să răspundă, evident, și altor cerințe practice. Materialele trebuie să fie confortabile, potrivite pentru activitatea intensă și adaptate procedurilor de igienizare folosite în mediul medical.
Culoarea reprezintă numai una dintre caracteristicile lor.
Totuși, faptul că verdele și albastrul au devenit atât de răspândite în chirurgia modernă nu este o simplă coincidență.
Un detaliu banal care are o explicație științifică
Pentru pacient, culoarea uniformei medicului poate părea lipsită de importanță. Pentru oamenii care petrec ore întregi într-o sală de operație, condițiile vizuale sunt însă mult mai importante.
Chirurgul trebuie să își mențină atenția, să diferențieze structuri și nuanțe apropiate și să lucreze sub o iluminare puternică.
În acest context, verdele și albastrul sunt mai mult decât niște culori devenite tradiționale.
Ele contribuie la crearea unui mediu vizual mai confortabil, pot reduce solicitarea produsă de contraste foarte puternice și oferă un contrapunct cromatic față de roșul dominant în câmpul operator.
Așadar, data viitoare când vezi o echipă de chirurgi îmbrăcată în verde sau albastru, explicația nu trebuie căutată doar în preferințele spitalului.
În spatele acestui detaliu aparent banal se află modul în care funcționează vederea umană și nevoia medicilor de a-și păstra concentrarea în timpul unor proceduri care se pot întinde pe parcursul mai multor ore.
Sursa foto: Arhivă
