C Stefania
Pe 29 iunie, creștinii ortodocși din România și din întreaga lume îi sărbătoresc pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Acești doi apostoli sunt considerați printre cei mai importanți discipoli ai lui Iisus Hristos, contribuind semnificativ la răspândirea creștinismului în întreaga lume.
În această zi, peste 500.000 de români își serbează onomastica, sărbătoarea având o mare importanță religioasă și culturală. Aceasta nu doar că onorează viața și martiriul a doi dintre cei mai importanți apostoli ai creștinismului, dar și aduce în prim-plan tradițiile și obiceiurile care au fost păstrate cu sfințenie.
Viața și martiriul celor doi sfinți
Sfântul Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele său iudeu era Simon, dar Iisus l-a numit Chifa, care înseamnă „piatră”. Petru a avut un rol crucial în formarea Bisericii Creștine, mărturisind în numele apostolilor dumnezeirea lui Hristos. De asemenea, a fost cel care a condus alegerea lui Matia în locul trădătorului Iuda. După Înălțarea Domnului, Sfântul Petru a predicat în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică și până în Babilon, iar la finalul vieții sale a ajuns la Roma, unde a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, pe 29 iunie, în anul 67, în timpul persecuțiilor creștine ordonate de împăratul Nero.
Sfântul Pavel, originar din Tarsul Ciliciei și aparținând tribului Veniamin, a fost inițial un prigonitor al creștinilor. Convertirea sa dramatică a avut loc pe drumul către Damasc, când Iisus i s-a arătat într-o lumină orbitoare, întrebându-l: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?”. După această experiență transformatoare, Pavel a devenit unul dintre cei mai înflăcărați propovăduitori ai credinței creștine. A călătorit extensiv, predicând Evanghelia în multe regiuni și scriind o mare parte din Noul Testament. Sfântul Pavel a fost, de asemenea, martirizat în Roma, în aceeași zi și an ca și Petru, sub conducerea împăratului Nero.
Ocrotitorii sistemului penintenciar
Datorită faptului că ambii apostoli au fost încarcerați pentru mărturisirea credinței lor în Hristos, Sfinții Petru și Pavel sunt considerați ocrotitorii celor lipsiți de libertate. În România, aceștia sunt patronii spirituali ai sistemului penitenciar, oferind speranță și mângâiere celor aflați în detenție. Aceasta reflectă nu doar credința în puterea răscumpărătoare a suferinței, ci și rolul de protector al celor vulnerabili și marginalizați pe care cei doi apostoli l-au îndeplinit de-a lungul vieții lor.
Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel, cunoscută popular ca Sânpetru de vară, marchează miezul verii agrare și începutul secerișului. În tradiția populară, Sfântul Petru este considerat patronul agriculturii, având grijă de starea recoltelor, de ploaie și de căldură. Se crede că, atunci când Petru plesnește din bici, scânteile rezultate se transformă în licurici. De asemenea, legenda spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credință, Sfântul Petru cheamă balaurii pentru a porni grindina asupra lor, dar o mărunțește pentru a nu pune viețile în pericol.
Ziua lupilor și protecția gospodăriilor
O altă tradiție respectată de Sânpetru este legată de protecția gospodăriilor împotriva lupilor. În această zi, oamenii nu pun capcane și nu alungă lupii cu focuri de armă, crezând că aceste animale trebuie îmblânzite pentru a nu fura vitele. Această credință reflectă respectul profund pentru natură și pentru echilibrul ecologic, care a fost parte integrantă a culturii tradiționale românești.
În ziua de Sfinții Petru și Pavel, credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujbe speciale. Femeile împart oale cu apă pentru sufletele celor morți, asigurându-se astfel că aceștia au ce bea în viața de apoi. De asemenea, se împart mere dulci și miere vecinilor, simbolizând generozitatea și comuniunea. În această zi, oamenii au voie să lucreze, dar nu să toarcă, deoarece se crede că acest lucru ar întoarce colacii de la morți.
Tradițiile Bărăganului și superstițiile locului
În satele din Bărăgan, există numeroase tradiții populare legate de această sărbătoare. Până pe 29 iunie, merii nu sunt scuturați, respectarea acestei datini fiind considerată o protecție împotriva grindinei. De asemenea, se crede că dacă tună și fulgeră în această zi, nucile și alunele vor fi viermănoase. Aceasta reflectă o interacțiune complexă între practicile agricole și superstițiile populare, care au evoluat de-a lungul secolelor.
Se spune că în ziua Sfinților Petru și Pavel, privighetorile și cucii încetează să mai cânte, transformându-se în șoimi. Ei revin la forma inițială abia în ziua de Buna Vestire. Această credință populară subliniază legătura profundă dintre om și natură, și rolul simbolic al acestor păsări în cultura tradițională românească.
Respectul pentru rudele care nu mai sunt
Din respect pentru rudele trecute la viața veșnică, fetele și femeile tinere nu mănâncă mere până în ziua praznicului. Această tradiție este menținută pentru a nu-i supăra pe cei decedați, reflectând astfel legătura strânsă dintre generațiile prezente și cele trecute. Aceste practici păstrează vie memoria celor dragi și întăresc coeziunea familială și comunitară.
În această zi, sunt sărbătorite nume precum Petru, Petre, Petrișor, Petruț, Petruș, Petrică, Pătru, Petruța, Petronela, Pavel, Pavelică, Paveluță, Păvălaș, Paul, Paulică, Paulin, Petrache, Paula, Petruța și Paulina. Sărbătoarea Sfinților Petru și Pavel este o zi de profundă semnificație religioasă și culturală în România. La mulți ani!
