Grigore Madalina
Viața alături de fiul ei și de nora care nu o suporta era departe de liniștea la care visase. Totul s-a schimbat, însă, când vecinul morocănos de lângă casă a invitat-o pe neașteptate la cină. Femeia nu avea de unde să știe că în spatele gestului se ascundea un plan care avea să-i dea viața peste cap.
Margaret locuia cu fiul ei, Andrew, și cu soția acestuia, Kate, de două săptămâni. Niciunul nu fusese încântat de această idee, dar accidentul ei la picior — poate puțin exagerat — o convinsese pe Kate să accepte, de nevoie.
De ani întregi, nora o evitase cât putea, dar acum nu mai avusese încotro. Într-o dimineață, Margaret a ieșit pe verandă și a văzut-o pe Kate greblând frunzele. A oftat, convinsă că tânăra nu făcea nimic cum trebuie.
— Kate, greșești complet! — i-a strigat.
Cum nora nu i-a răspuns, femeia s-a apropiat, prefăcându-se că șchiopătează.
— Ți-am spus, nu se greblează așa! Începe cu grămezi mici, apoi le aduni într-una mare.
Kate s-a întors iritată, sprijinindu-se de greblă. Fața îi trăda oboseala sarcinii și exasperarea de a o avea pe Margaret în preajmă.
— Credeam că te doare piciorul, — a spus rece. — Poate e timpul să te întorci acasă.
Margaret și-a dus teatral mâna la picior.
— Încercam să te ajut, în ciuda durerii, și așa îmi mulțumești?
— Sunt în luna a șaptea, — i-a răspuns Kate, cu o voce tăioasă. — Dacă vrei să ajuți, fă ceva util.
Replica a lovit-o în orgoliu, dar femeia a tăcut.
De peste gard, vecinul Davis, un bărbat trecut de prima tinerețe, a apărut cu expresia sa mereu acră.
— Bună ziua, domnule Davis! — a spus Margaret cu un zâmbet forțat.
S-a îndrăgostit de vecinul morocănos al nurorii sale
El a mormăit ceva și a intrat în casă fără să salute. „Exact ca și Kate”, și-a spus ea. „Ursuzi amândoi.”
În casă, a observat din nou praful de pe mobilă și a clătinat din cap. În concediu prenatal și nici timp să șteargă praful? Andrew merita o gospodină mai atentă.
Seara, Kate a început să gătească, iar Margaret, ca de obicei, s-a apucat să dea sfaturi. Când tânăra nu a mai rezistat, i-a spus:
— Te rog, ieși din bucătărie.
Mai târziu, femeia a auzit-o vorbind cu Andrew.
— Încerc, dar e mai greu decât crezi, — spunea Kate obosită.
Andrew o ținea în brațe, ca pe o victimă. Margaret a simțit cum i se strânge inima de nervi.
La cină, nu s-a putut abține să nu comenteze:
— Plăcinta e cam crudă, draga mea.
Kate a zâmbit fals.
— Poate vrei tu să faci una și s-o duci domnului Davis, — a spus brusc.
— Vecinul acela morocănos? Nici nu mă salută!
— Cred că te înșeli. E doar timid. Și, dacă vrei părerea mea, cred că te place, — a adăugat Kate cu un zâmbet misterios.
Margaret a râs sec.
— Atunci să facă el primul pas.
A doua zi, spre surprinderea ei, Davis a apărut în curte.
— Domnișoară Miller, — a spus stângaci. — Ați vrea… să luați cina cu mine?
— Te las să mă inviți, — a răspuns ea cu un aer superior.
— Diseară, la șapte, la mine.
Toată ziua, Margaret s-a pregătit cu emoție. La ora stabilită, era la ușa lui. Davis a întâmpinat-o cu privirea sa severă și, fără prea multe formalități, i-a făcut semn să se așeze.
Discuția a fost rece până când ea a pomenit de pasiunea pentru jazz. Chipul lui s-a luminat brusc.
— Aș pune o placă, dar mi s-a stricat pick-up-ul, — i-a spus.
— Nu ai nevoie de muzică pentru dans, — a răspuns ea impulsiv.
Bărbatul s-a ridicat și i-a întins mâna. Au dansat încet, el fredonând o melodie veche. Pentru prima dată după mult timp, Margaret s-a simțit vie.
La plecare, el a spus cu o voce blândă:
— Poți să-mi spui Peter.
— Iar tu mie, Margaret, — i-a răspuns ea zâmbind.
Apoi, bărbatul a sărutat-o. Ușor, timid, dar suficient cât să-i topească inima.
De atunci, Peter a devenit parte din viața ei. Petreceau ore întregi împreună, povestind, citind sau gătind. În timp ce ea pregătea masa, el fredona melodii de jazz.
Margaret se simțea fericită ca niciodată. Comentariile răutăcioase ale lui Kate nu o mai atingeau. Lumea ei se rezuma acum la Peter.
De Ziua Recunoștinței, femeia l-a invitat la cină, ca să nu fie singur. Dar în timpul serii l-a văzut vorbind în șoaptă cu Kate în bucătărie. Curioasă, s-a apropiat.
— Kate, despre pick-up… — spunea el.
— L-am comandat deja. Îți mulțumesc pentru tot. Nici nu știi cât m-ai ajutat. Nu știu cum suporți să stai cu ea, dar apreciez tot jocul ăsta, — i-a răspuns nora.
Cuvintele au lovit-o ca un trăsnet.
Margaret a intrat în bucătărie furioasă.
— Totul a fost o farsă?! — a izbucnit.
Kate a încremenit. Andrew a venit imediat.
— Ce se întâmplă aici?
— Soția ta și vecinul m-au folosit! — a strigat Margaret.
Andrew a oftat adânc.
— Mamă… a fost și ideea mea. Am crezut că tu și domnul Davis v-ați putea face fericiți unul pe altul. Niciunul nu ar fi făcut primul pas, așa că l-am… stimulat puțin.
— Cum?
— I-am promis un pick-up, — a spus Andrew, rușinat.
Margaret a rămas fără cuvinte.
— Fiul tău a fost sincer, — a intervenit Kate. — Eu doar nu mai suportam criticile tale. Eram epuizată. Ai fost mereu peste tot, spunându-mi cum să fac totul. Așa că, da, am făcut acest plan. Tu erai ocupată, iar eu aveam liniște.
Margaret a privit-o fix.
— De la tine mă așteptam. Dar nu de la tine, Peter.
— Margaret, lasă-mă să explic…
— Nu vreau să aud nimic!
A ieșit în grabă din casă, iar Peter a alergat după ea.
— Margaret, te rog, așteaptă!
— Ce mai vrei? Sunt prea bătrână pentru jocurile astea!
— I-am spus lui Kate că nu vreau pick-upul! — a strigat el. — Că vreau doar pe tine!
— Asta nu schimbă faptul că ai acceptat la început.
— Aveai dreptate. Te judecasem greșit. Credeam că ești doar aspră și critică, dar am descoperit că ești vie, pasionată, sinceră. M-ai făcut să mă simt viu.
Margaret l-a privit neîncrezătoare.
— De ce te-aș crede?
— Pentru că te iubesc, — i-a spus el. — Pe tine, cea exigentă, dar cu inimă mare. Pe femeia care gătește ca acasă și care știe toate melodiile mele preferate.
Lacrimile i-au umplut ochii.
Peter s-a apropiat și i-a șters o lacrimă.
— Îmi pare rău. Dă-mi o a doua șansă.
Margaret a oftat adânc.
— Bine, dar pick-upul rămâne la noi. Vom avea nevoie de el pentru muzica noastră.
Peter a râs ușurat.
Din acea Zi a Recunoștinței, au fost de nedespărțit. În fiecare an, sărbătoreau împreună, ascultând jazz la același pick-up — obiectul care îi adusese împreună printr-o minciună, dar care devenise simbolul celei mai sincere iubiri din viața lor.
Povestea este preluată
