Mirela Loșniță
Au trecut zece ani de la dispariția prematură a Arinei, nepoata singurului cosmonaut român, Dumitru Prunariu. Micuța, în vârstă de numai 11 ani, s-a stins fulgerător după ce a fost diagnosticată cu meningită. Mama sa, Codruța, fiica celebrului astronaut, retrăiește și astăzi clipele cumplite în care și-a pierdut copilul și vorbește cu durere despre acele zile, amintind detalii cutremurătoare.
Totul a început după o scurtă vacanță petrecută la mare. La întoarcerea acasă, Arina a început să manifeste frisoane și febră puternică. Simptomele s-au agravat rapid, iar în doar câteva ore starea fetiței s-a deteriorat alarmant. Diagnosticul pus ulterior a fost de meningită, o infecție gravă, care a evoluat cu o viteză uluitoare.
Au trecut 10 ani de la tragedia Arinei, nepoata lui Dumitru Prunariu
„Pe timpul nopții, Arina a făcut febră, pe care nu am putut să i-o scad cu niciun chip. Starea s-a alterat, iar ceea ce m-a făcut să sun la salvare a fost apariția convulsiilor, pe care le-am și menționat dispecerei cu care am vorbit. Nu știam exact dacă sunt convulsii. Nu mai văzusem niciodată ca să pot să le identific cu siguranță, dar știu că m-au speriat și m-au făcut să sun la 112.
Nu știu în cât timp au venit, dar știu că, atunci când au intrat în casă, Arina și Andrei(celălalt copil al femeii – n. red.)erau amândoi la ei în cameră. Andrei dormea în patul de sus și Arina era în patul de jos.
Lumina de pe hol era aprinsă și am întrebat echipajul de pe ambulanță dacă e destulă lumină pentru consult sau să o ducem pe Arina în sufragerie, ca să putem aprinde lumina fără să-l trezim pe Andrei. Doctorița mi-a răspuns că nu este necesar să o mutăm și i-a făcut consultul în patul din dormitor”, a mărturisit Codruța Prunariu, conform totuldespremame.ro.
Echipajul medical a consultat-o pe Arina chiar în dormitor, la lumina slabă a becului de pe hol, și a decis că nu este nevoie să fie mutată în altă cameră.
Primele semne îngrijorătoare
După plecarea ambulanței, situația a devenit și mai gravă. Mama a observat pete vineții care apăreau pe corpul fiicei și se extindeau rapid.
„Spre dimineață, când i-am mai schimbat un prosop, am observat pe corpul ei o pată vineție, care se extindea văzând cu ochii. Arina mi-a spus că simte că o arde corpul. A fost momentul în care l-am trezit pe bunicul, care ațipise pe canapeaua din sufragerie, iar acesta a sunat medicul de familie. Am fost îndrumați să ne urcăm urgent în mașină și să mergem la spitalul Matei Balș. Îmi amintesc faptul că am îmbrăcat-o cu greu și sumar pe Arina, pentru că îmi spunea că nu suportă atingerea hainelor. I se învinețise aproape tot corpul și îi era frică, pentru că nu știa ce e cu ea. S-a uitat la mâna ei dreaptă și a întrebat de ce este vânătă și dacă este și pe față la fel.
La camera de gardă ne-au izolat imediat și foarte repede Arina a fost dusă pe targă la terapie intensivă. Bunicul a plecat înapoi, acasă, să stea cu Andrei”, a mai povestit fiica singurului cosmonaut român care a ajuns în spațiu, Dumitru Prunariu.
Îmbrăcată cu greu, deoarece nu suporta atingerea hainelor, Arina a fost dusă de urgență la spital
Acolo, medicii au izolat-o imediat și au transportat-o direct la terapie intensivă.
„Doamna doctor Anca Drăgănescu (căreia nu cred că am reușit să îi mulțumesc vreodată pentru ceea ce a făcut pentru Andrei, așa că îi mulțumesc acum din toată inima mea de mamă) a mobilizat imediat toate cadrele medicale. În urma analizelor, îmi aduc aminte doar că a venit la mine plângând și mi-a spus că nu știe dacă o poate salva, pentru că tot sistemul era prăbușit și nu are pe ce lucra.
Când a auzit că Arina mai are un frate, mi-a spus să sun și să îl aducă bunicul de urgență la spital, ca să îi fie administrat un tratament preventiv.
Îmi aduc aminte că, la un moment dat, l-am sunat pe tatăl Arinei (eram divorțați de 2-3 luni și tatăl ei plecase de acasă) și nu am putut să îi spun decât să vină de urgență ca să o mai prindă în viață. Din păcate, el era plecat din București și a ajuns în acea după-amiază, târziu, direct la morgă”, a mai povestot femeia.
Medicii au făcut tot posibilul: intubare, manevre de resuscitare prelungite, dar corpul micuței nu a mai răspuns. Mama a trăit o durere greu de exprimat în cuvinte, agățându-se de orice fir de speranță.
Momentul în care și-a dat seama că finalul este inevitabil a fost cutremurător: „Am realizat că nu mai am nicio speranță în momentul în care din ochiul drept al Arinei s-a prelins o lacrimă de sânge… Nu mi-am luat atunci la revedere de la ea, pentru că inima mea nu credea că o voi pierde, deși mintea îmi spunea că nu se mai poate face nimic. Au intubat-o și au făcut manevre de resuscitare mult timp… dar pe pervazul unui geam ardea, cu o flacără mică, o lumânare”, sunt vorbele pline de durere ale unei mamei.
