Romania preferă să meargă înapoi decât să avanseze.Nu sunt puține domeniile în care mentalitatea comunistă încă își păstrează rădăcinile neclintite.Ne dorim „o țară ca afară” dar să lucrăm în acest sens e greu, românul e obișnuit să ia totul de-a gata și fără să i se cuvină.
De ce suntem încă țara care folosește gândirea bolnavă a vremurilor demult apuse? De ce să nu le oferim tinerilor șansa de a avea o carieră în MAI sau MAPN doar pentru că la un moment dat au făcut „păcatul” de a-și colora pielea cu un tatuaj.
Cu ce l-ar împiedica pe tânăr un tatuaj să își exercite responsabilitățile?
Ochii autorităților ar trebui să cadă pe alte probleme cu care actualii ofițeri se confruntă. Înainte de a respinge un posibil candidat apt din toate punctele de vedere dar respins de o gândire cu mult înapoiată, așa cum nu vezi „în afară”, am putea identifica n deficiențe cu care oamenii autorității se tot luptă.
Și totuși ca să nu rămânem cu mult în urmă, am spart barierele și le-am dat voie să poarte tatuaje dar evident cu anumite condiții, acoperite de uniforma de vară.Întradevăr inteligența se măsoară în câțiva cm de material care ascunde faptul că și acel polițist e tot om și poate și-a făcut un tatuaj într-un moment de rătăcire sau poate chiar e un iubitor de artă împătimit.
Mai avem destul până să ne lepădăm de toate hainele astea grele și vechi ale totalitarismului, pe care le tot târâim după noi. Până atunci să ne acceptăm statutul și nu visăm mai mult decât ne e lungul nasului, și desigur să ne întâmpinăm oaspeții așa cum se cuvine: „Bine ați venit în România, vă rugăm să vă setați ceasul cu 50 de ani în urmă! ”
