Georgescu Dragos
România a pierdut un mare artist, iar lumea culturală este din nou în doliu. Dorel Zaica, pictor, grafician și profesor îndrăgit al generațiilor de elevi de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, s-a stins din viață la vârsta de 86 de ani. Dispariția sa lasă un gol uriaș în inimile celor care l-au cunoscut, dar și în patrimoniul artistic românesc.
Doliu pentru Nicușor Dan. Președintele României a anunțat decesul pe rețelele de socializare
Vestea morții maestrului a fost primită cu tristețe de întreaga lume culturală, iar printre cei care și-au exprimat durerea profundă se numără și președintele României, Nicușor Dan, care i-a adus un omagiu emoționant printr-o postare publică pe rețelele de socializare.
Șeful statului a transmis condoleanțe familiei și celor care l-au prețuit pe artist, evocând momentele de inspirație și discuțiile memorabile avute de-a lungul timpului cu regretatul profesor.
Dorel Zaica a fost o personalitate aparte a artei românești, un om care a depășit simpla graniță a creației vizuale, transformând arta într-o formă de comunicare sinceră între mintea adultului și inocența copilului.
Născut în anul 1939, la București, artistul a urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, devenind ulterior profesor la celebrul Liceu de Arte „Nicolae Tonitza”, unde a format și inspirat generații întregi de elevi.
A fost iubit nu doar pentru talentul său, ci și pentru capacitatea de a vedea lumea prin ochii copiilor, o calitate rară care l-a transformat într-un pionier al cercetării creativității juvenile.
În lucrările sale, dar și în proiectele educaționale, Dorel Zaica a explorat lumea pură, sinceră și fascinantă a copiilor, reușind să surprindă spontaneitatea gândirii acestora în cele mai poetice forme.
Nicușor Dan, mesaj de adio pentru un maestru al inimilor tinere
În mesajul său, președintele Nicușor Dan a vorbit cu emoție despre contribuția uriașă a artistului, evocând fragmente din conversațiile sale cu copiii — dialoguri care au devenit, în timp, adevărate opere de artă ale inocenței.
„Aflu că ne-a părăsit Dorel Zaica. Pictor și grafician. Profesor iubit de multe generații de elevi ai Liceului Tonitza. Dar mai ales — pentru mine — un mare cercetător al creativității copiilor (am selectat mai sus câteva citate fascinante din dialogurile lui cu copiii). A fost un om bun. Dumnezeu să-l ierte!”, a scris președintele pe rețelele de socializare.
Pentru a ilustra geniul sensibil al lui Dorel Zaica, șeful statului a reprodus câteva fragmente din celebrele dialoguri purtate de artist cu elevii săi. Răspunsurile acestora, pline de candoare și profunzime, au fost mereu o sursă de uimire și reflecție:
– „La ușa inimii cuiva, trebuie să ne rugăm, să năvălim sau să ciocănim?”
„La ușa inimii cuiva, trebuie să ne mișcăm și să dorim cu încetinitorul.” (13 ani)
– „Ce este statul?”
„La țărani castraveții și roșiile sunt mai bune. La stat sunt mai rele, că statul mai stă, mai se culcă, mai vine câteodată, și după aia iar stă.” (8 ani)
– „Ce limbă se folosește în Iad și în Rai?”
„În Rai și în Iad nu se vorbește nicio limbă, deoarece tot ce a fost de spus s-a spus înainte să ajungem acolo.” (13 ani)
– „Ce este sufletul?”
„Sufletul e când îți pune mama prăjituri pe o farfurie și îi lași prăjituri și lu’ ăla mic.” (8 ani)
– „De ce visăm noi?”
„Visele sunt ca atunci când îți moare tataia, să îl mai vezi.” (7 ani)
Aceste răspunsuri, simple și uluitoare prin profunzimea lor, definesc filosofia lui Dorel Zaica: credința în puritatea gândirii copilului, în capacitatea acestuia de a spune adevăruri mari cu o sinceritate dezarmantă.
Un cercetător al inocenței și al frumuseții umane
Prin munca sa de o viață, Dorel Zaica a demonstrat că arta nu este doar despre tehnică, ci despre emoție, introspecție și suflet. El a reușit să transforme creativitatea copiilor într-o formă de cunoaștere, într-o punte între lumi — între rațiune și vis, între adultul înțelept și copilul curios.
A înțeles că lumea copiilor este un spațiu al libertății absolute și al expresiei autentice, unde nu există reguli impuse, ci doar sinceritate. De aceea, proiectele sale educaționale, dar și volumele publicate, au devenit repere pentru pedagogi și artiști deopotrivă.
Cei care l-au cunoscut spun că Dorel Zaica era un om cald, cu o privire senină, care știa să asculte și să încurajeze. Nu era un profesor tradițional, ci un mentor, un călăuzitor al creativității.
Mulți dintre elevii săi de la Liceul Tonitza au ajuns artiști renumiți, și aproape toți îl evocă drept un model de blândețe și inspirație.
O moștenire spirituală care rămâne vie
De-a lungul carierei sale, Dorel Zaica a expus în numeroase galerii din țară și din străinătate, lucrările sale fiind apreciate pentru finețea detaliilor, cromatica rafinată și profundul umanism care le definește.
Totuși, dincolo de recunoașterea artistică, el a rămas dedicat educației și copiilor. Experimentele sale pedagogice, bazate pe dialog și imaginație liberă, au schimbat modul în care mulți profesori din România au privit procesul de formare artistică.
A fost convins că fiecare copil are o lume interioară unică și că rolul dascălului este de a o scoate la lumină, nu de a o modela după tipare. Această viziune modernă și profund umană a fost admirată nu doar de colegii săi din învățământul artistic, ci și de specialiști din psihologie și educație.
