Laciu Andreea
Lipsa de încredere în sine poate deveni o povară grea, dar și un punct de pornire pentru o transformare incredibilă. Povestea Mariei arată că fiecare pas mic contează în construcția unei imagini de sine mai puternice.
O luptă interioară nevăzută
Maria era o tânără de 22 de ani, cu un zâmbet cald și ochi strălucitori, dar în adâncul sufletului, se simțea adesea neînsemnată. Avea impresia că tot ce face nu este suficient de bun, iar fiecare compliment primit era privit cu suspiciune. „Poate doar încearcă să fie amabili”, gândea ea de fiecare dată când cineva aprecia munca sau aspectul ei.
Aceste sentimente de nesiguranță aveau rădăcini adânci în copilărie. Maria fusese mereu o perfecționistă, dar orice mică greșeală era aspru criticată de cei din jur. A crescut cu sentimentul că trebuie să fie impecabilă pentru a fi acceptată, iar acest lucru a transformat-o într-o persoană extrem de autocritică.
Primii pași spre schimbare
La un moment dat, Maria a realizat că vocea interioară critică o paraliza. Evita să participe la evenimente sociale de teamă că nu va fi suficient de interesantă, refuza provocările profesionale pentru că se temea de eșec și evita să-și exprime opiniile de teama judecății. „Nu pot să continui așa,” și-a spus ea într-o zi.
Primul pas a fost să caute sprijin. A început să discute cu o prietenă apropiată, care i-a recomandat să consulte un terapeut. La ședințele de terapie, Maria a învățat că multe dintre gândurile ei negative erau mai degrabă reflexii ale standardelor imposibile impuse de alții, nu realitatea.
A doua schimbare a fost să înceapă un jurnal. Acolo, Maria scria nu doar despre temerile și nesiguranțele ei, dar și despre micile succese zilnice. „Am terminat proiectul la timp” sau „Am purtat o discuție frumoasă cu colegii” au devenit pașii mici dar importanți într-o direcție mai bună.
Către o versiune mai puternică a ei însăși
Cu timpul, Maria a învățat să fie mai blândă cu ea însăși. Atunci când ceva nu mergea conform planului, încerca să gândească: „Ce aș spune unui prieten care trece prin asta?” Această schimbare de perspectivă a ajutat-o să nu mai fie atât de dură.
Maria a început să se implice în activități care o pasionau. S-a înscris într-un club de fotografie, ceva ce mereu visase să facă dar evitase din teama că nu era „destul de talentată”. A participat la cursuri de vorbit în public, unde a descoperit că are multe lucruri valoroase de spus. Cu fiecare reușită, încrederea în sine creștea.
Astăzi, Maria încă mai are zile în care nesiguranțele reapar, dar știe că acestea sunt doar o parte a drumului. Încărcă să se concentreze pe progres, nu pe perfecțiune, și a învățat că nu trebuie să fie perfectă pentru a fi valoroasă.
Lecția Mariei
Povestea ei este o lecție despre puterea de a schimba perspectiva asupra sinelui. Cu sprijin, reflecție și pași mici dar constanți, Maria a învățat să se privească cu ochi mai blânzi. Iar această schimbare i-a deschis uși pe care nici nu știa că le poate trece.
Sursă foto: Canva PRO
