În aceeași zi este pomenit și Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, unul dintre sfinții români cunoscuți pentru viața sa de rugăciune, post și retragere din lume. Calendarul îi mai amintește pe Sfinții Mucenici Macrobie și Gordian, pe Sfântul Mucenic Valerian și pe Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul.
Ziua de 13 septembrie este asociată, în tradiția ortodoxă, cu apropierea uneia dintre sărbătorile importante dedicate Sfintei Cruci. În lumea satului românesc, asemenea momente din calendar au fost însoțite de-a lungul timpului și de numeroase observații despre vreme, animale și fenomenele naturii.
Ce semnificație are Ajunul Înălțării Sfintei Cruci
Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită pe 14 septembrie și amintește de descoperirea Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.
Potrivit tradiției creștine, Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a mers la Ierusalim și a început căutarea locurilor legate de patimile și moartea lui Hristos. În urma cercetărilor a fost descoperită Crucea Domnului, iar ulterior, la Ierusalim, a fost ridicat un important ansamblu bisericesc.
Crucea a devenit pentru creștini unul dintre cele mai puternice simboluri ale credinței. Ea amintește de jertfa lui Hristos, dar și de biruința asupra morții și păcatului.
Prin urmare, ajunul praznicului reprezintă pentru credincioși o perioadă de pregătire sufletească înaintea sărbătorii de pe 14 septembrie.
Târnosirea Bisericii Învierii din Ierusalim, pomenită pe 13 septembrie
Un alt eveniment important din calendarul ortodox al zilei îl reprezintă sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim, cunoscută în prezent drept Biserica Sfântului Mormânt.
Lăcașul este legat de locurile în care, potrivit credinței creștine, Mântuitorul a fost răstignit, îngropat și a înviat. Tradiția bisericească amintește că Sfânta Elena a avut un rol esențial în redescoperirea acestor locuri și în îndepărtarea construcțiilor păgâne ridicate ulterior.
După încheierea lucrărilor, împăratul Constantin cel Mare a chemat episcopi din mai multe țări pentru sfințirea bisericii. Lucrările ar fi durat aproximativ zece ani, iar evenimentul a rămas consemnat în calendarul Bisericii.
Sfântul Ioan de la Prislop, pomenit în această zi
Pe 13 septembrie este sărbătorit și Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, cunoscut și sub numele de Sfântul Ioan de la Silvaș.
Cuviosul Ioan s-a născut în Silvașul de Sus și a ales încă din tinerețe calea monahală. A intrat în obștea Mănăstirii Prislop, unde a dus o viață caracterizată prin rugăciune, post și nevoință.
După o perioadă petrecută în mănăstire, dorința de a se retrage într-un loc și mai liniștit l-a determinat să-și amenajeze o chilie într-o zonă stâncoasă, în apropierea pârâului Silvuț. Locul este cunoscut până astăzi drept „Chilia Sfântului Ioan”.
Despre perioada exactă în care a trăit Cuviosul Ioan nu există date certe. Tradiția îl plasează în secolul al XV-lea sau în prima parte a secolului al XVI-lea.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea sa în perioada 20-21 iunie 1992.
Ce se spune în tradiția populară despre ciorile care se adună în stol
În jurul sărbătorilor importante din calendar s-au păstrat numeroase credințe populare legate de comportamentul animalelor și de schimbările vremii.
Una dintre observațiile întâlnite în tradiția populară se referă la ciorile care se strâng în stoluri mari. În vechile comunități rurale, comportamentul păsărilor era urmărit cu atenție, fiind considerat uneori un indiciu privind schimbarea vremii.
Un stol mare de ciori putea fi interpretat drept semn al apropierii vremii reci, al vântului sau al unei schimbări atmosferice. Totuși, aceste interpretări țin de folclor și nu reprezintă o regulă religioasă sau o metodă științifică de prognoză meteorologică.
Comportamentul ciorilor poate avea explicații naturale: păsările se pot grupa pentru hrănire, odihnă sau pentru a se proteja de condițiile meteorologice.
Ce înseamnă, în tradiția populară, tunetele și fulgerele din această perioadă
Și fenomenele atmosferice au fost asociate de-a lungul timpului cu diferite semnificații populare. Tunetele și fulgerele observate în apropierea sărbătorilor religioase au fost privite în unele zone drept semne ale schimbării vremii și ale trecerii către un alt anotimp.
În cazul zilelor din jurul datei de 14 septembrie, aceste interpretări trebuie privite ca parte a tradiției populare, nu ca învățături ale Bisericii.
Din punct de vedere meteorologic, tunetele și fulgerele sunt fenomene asociate dezvoltării norilor convectivi și instabilității atmosferice. Ele nu transmit un mesaj religios în sine.
Biserica pune accentul, în schimb, pe semnificația spirituală a sărbătorii și pe cinstirea Sfintei Cruci.
Sfinții Macrobie și Gordian, legați de Tomis
Calendarul zilei îi pomenește și pe Sfinții Mucenici Macrobie și Gordian.
Potrivit tradiției bisericești, cei doi erau originari din Asia Mică și slujeau la curtea împăratului Liciniu. După ce s-a aflat că sunt creștini, au fost trimiși în exil în Scythia Minor, în zona Tomisului.
Aici au fost martori la judecarea și executarea Sfinților Zotic, Lucian și Ilie, care au refuzat să renunțe la credința creștină.
Ulterior, Macrobie și Gordian au fost și ei condamnați la moarte și au primit mucenicia.
În aceeași zi este pomenit Sfântul Mucenic Valerian, despre care tradiția spune că a murit în timp ce plângea la mormintele fraților săi de credință.
Cine a fost Sfântul Corneliu Sutașul
Calendarul ortodox îl amintește și pe Sfântul Sfințit Mucenic Corneliu Sutașul.
Acesta este prezentat în Faptele Apostolilor drept un centurion din Cezareea Palestinei, membru al cohortei Italica. Era cunoscut pentru credința sa în Dumnezeu, pentru rugăciune și pentru milostenia față de cei aflați în nevoie.
Relatarea biblică despre Corneliu are o importanță deosebită deoarece el este considerat primul dintre păgâni care a primit credința creștină și Sfântul Botez.
Potrivit tradiției bisericești, după convertirea sa, Corneliu a continuat să-L urmeze pe Hristos și a fost rânduit episcop de către Sfântul Apostol Petru.
Ce este important să știm despre semnele din natură
Ciorile adunate în stoluri, schimbările bruște ale vremii, tunetele sau fulgerele au fost observate din cele mai vechi timpuri de oamenii care trăiau în strânsă legătură cu natura. De aici au apărut numeroase credințe și superstiții.
Acestea fac parte din patrimoniul folcloric și pot fi prezentate ca tradiții populare, însă nu trebuie confundate cu învățătura Bisericii Ortodoxe.
Pentru credincioși, mesajul principal al zilei de 13 septembrie rămâne legat de apropierea praznicului Înălțării Sfintei Cruci, de pomenirea sfinților și de pregătirea sufletească pentru una dintre sărbătorile importante ale lunii septembrie.






















