Pe 4 august 2024, calendarul ortodox marchează cinstirea Sfinților Șapte Tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan și Constantin. Acești sfinți au trăit în timpul domniei împăratului Deciu (249-251) și sunt cunoscuți pentru curajul lor de a refuza participarea la festivaluri păgâne, rămânând fideli credinței creștine în ciuda persecuțiilor severe.
Povestea lor remarcabilă, în care au dormit timp de două sute de ani într-o peșteră, este una dintre cele mai fascinante și inspiratoare din tradiția creștină. Minunea lor, care a demonstrat puterea învierii și a intervenției divine, rămâne un exemplu de neclintită credință și devoțiune.
S-au ascuns într-o peșteră
Sfinții Șapte Tineri din Efes au ales să se ascundă într-o peșteră pentru a evita persecuția după ce numele lor au fost citate acuzator în fața împăratului Deciu. Imparatul, aflând de ascunzătoarea lor, a ordonat zidirea intrării în peșteră, sperând ca aceștia să moară de foame sau să se sufoce. Cu toate acestea, prin intervenția divină, Dumnezeu i-a adormit pe acești tineri într-un somn adânc care a durat două sute de ani, păstrându-i astfel în viață și întregi.
Povestea lor a fost consemnată pe două table de plumb de către Teodor și Rufin, doi creștini devotați, care au așezat aceste table lângă pietrele ce astupau peștera. În perioada împăratului Teodosie, o dispută teologică privind învierea morților a adus în prim-plan minunea celor șapte tineri. Teodosie s-a rugat mult pentru a primi o dovadă a adevărului învierii, iar răspunsul divin a venit sub forma trezirii celor șapte tineri din somnul lor de secole.
Somnul de sute de ani
Această trezire miraculoasă s-a petrecut când niște pastori au desfăcut piatra ce bloca intrarea în peșteră pentru a folosi materialul la construirea unui staul. Tinerii, trezindu-se după sute de ani, au fost martori ai schimbărilor majore din Efes, rămânând uimiți de semnele creștine care împânzeau cetatea. Iamvlih, unul dintre cei șapte, a mers în oraș pentru a cumpăra pâine cu bani din vremea împăratului Deciu, dar vânzătorul, văzând monedele vechi, a crezut că acesta a descoperit o comoară.
Aventura lui Iamvlih a atras atenția autorităților și a locuitorilor, care, urmărindu-l până la peșteră, au descoperit tablele de plumb ce consemnau istoria sfinților. Minunea trezirii lor a întărit credința în învierea morților și a adus multă bucurie și întărire spirituală comunității creștine din Efes. Împăratul Teodosie însuși a venit să vadă această minune și s-a închinat în fața sfinților tineri.
Au adormit după o săptămână de la trezire
După o săptămână de la trezirea lor miraculoasă, cei șapte tineri au adormit din nou, de această dată somnul morții firești. Împăratul Teodosie a dorit să le aducă trupurile în racle de aur, dar sfinții i s-au arătat în vis, cerându-i să fie lăsați în peștera unde au fost inițial adăpostiți. Astfel, trupurile lor au rămas acolo, devenind un loc de pelerinaj și de venerare pentru credincioși.
„Sfinților 7 tineri din Efes, care bine v-ați nevoit și cununa Împăratului Hristos ați dobândit, ne rugăm vouă, ca unii care multă îndrăzneală înaintea Domnului ați câștigat. Sfinților Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, izbăviți-ne de lipsa somnului și puținătatea sufletului. Voi, care în vremea împăratului Deciu, prigonitorul, ați fost pregătiți să luați cununa muceniciei, mărturisind dreapta credință și împotrivindu-vă tiranului celui fără de omenie, însă, din rânduială dumnezeiască, peștera în care v-ați adăpostit nu v-a fost vouă mormânt, ci s-a făcut vouă sân al lui Avraam, în care ați dormit somn adânc mai multe sute de ani şi, ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor, nu ați suferit nicio stricăciune.
Iar în vremea binecredinciosului împărat Teodosie, din încredințarea Mântuitorului și pentru adeverirea Învierii celei de obște, v-ați trezit și v-ați arătat oamenilor, dând mărturie despre puterea lui Dumnezeu, apoi ați adormit cu adevărat întru odihna cea veșnică. O, preaslăvită minune, încât pretutindeni oamenii o au cunoscut. Deci, și acum, când gânduri negre vin asupra noastră, văzând cum slăbim cu duhul și cum ne descurajăm din lipsa somnului, acestea ne rod și ne macină sufletește, ca un vierme neadormit. Grijile cele apăsătoare, ca niște ulii la pradă, ne covârșesc și nu mai știm ce sunt pacea și odihna încrederii în Dumnezeu.
Știm că toate acestea pentru păcatele noastre sunt. Știm că, pentru puțina noastră iubire de Dumnezeu și de aproapele, în astfel de mâhniri se afundă sufletul nostru. Cu pocăință ne rugăm și cerem ajutorul vostru, Sfinților din Efes, somn binecuvântat și mângâietor, spre pacea sufletului și odihna cea trupească, dăruiți-ne. Izbăviți-ne din gândurile cele rele, iar cu cele bune ne insuflați. Scoateți-ne din grijile cele multe care ne macină și de singură grija mântuirii învățați-ne să ne ținem. Așadar, Sfinților ai lui Dumnezeu, prin ajutorul vostru, luminare și împăcare întru Hristos să găsim și cerul să îl dobândim.”