Mirela Loșniță
Pe 4 martie, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Gherasim de la Iordan, un sfânt mai puțin cunoscut, dar cu o viață impresionantă, marcată de sfințenie, smerenie și minuni. Sfântul Gherasim a trăit în secolul al VII-lea și a rămas în memoria Bisericii Ortodoxe drept un exemplu de ascetism profund și iubire față de întreaga creație, inclusiv față de animale.
Calendar ortodox 4 martie 2025
După ce a ales calea monahismului, Sfântul Gherasim s-a retras în pustiul Tebaidei, unde a întemeiat un așezământ monahal ce dăinuie și astăzi. Trăirea sa duhovnicească era atât de profundă, încât se spune că până și fiarele sălbatice îl respectau și îl urmau cu supunere. Unul dintre cele mai cunoscute episoade din viața sa îl implică pe un leu, care i-a devenit tovarăș de drum și ucenic neobișnuit.
În timp ce mergea prin pustia Iordanului, Sfântul Gherasim a întâlnit un leu rănit, care răgea de durere, având un spin adânc înfipt în labă. Fără teamă, sfântul s-a apropiat și i-a scos spinul, iar din acel moment, leul i-a rămas credincios și l-a urmat pretutindeni. Această legătură neobișnuită între sfânt și animal a demonstrat puterea iubirii și a blândeții, capabile să îmblânzească chiar și cele mai fioroase fiare.
La mănăstirea condusă de Sfântul Gherasim, călugării foloseau un catâr pentru a transporta apă din râul Iordan. Văzând devotamentul leului, sfântul i-a încredințat sarcina de a păzi acest animal prețios. Însă, într-o zi, leul s-a îndepărtat prea mult și a adormit, moment în care niște negustori trecători au furat catârul. Când leul s-a întors la mănăstire fără catâr, Sfântul Gherasim a crezut că animalul fusese devorat și, ca pedeapsă, l-a pus pe leu să îndeplinească el însuși munca catârului, cărând apa necesară mănăstirii.
Timp de mai multe zile, leul și-a îndeplinit sarcina fără să protesteze, dând dovadă de o ascultare ieșită din comun. Însă, într-o zi, negustorii s-au întors pe același drum, având catârul în caravană. Văzându-l, leul a înțeles adevărul și a recuperat catârul, întorcându-se triumfător la mănăstire, aducând chiar și câteva cămile pe lângă el. Sfântul Gherasim s-a bucurat nu doar pentru întoarcerea catârului, ci mai ales pentru că a înțeles că leul fusese acuzat pe nedrept. Ca semn al recunoștinței, l-a eliberat de orice sarcină, dar leul a continuat să-l viziteze regulat pe sfânt.
După ce Sfântul Gherasim a trecut la cele veșnice, leul a venit la mormântul său, a răcnit cu putere, exprimându-și durerea, apoi s-a prăbușit fără viață. Acest episod impresionant a rămas în istoria Bisericii ca o mărturie a legăturii spirituale dintre om și creația lui Dumnezeu.
Regulile monahale impuse de Sfântul Gherasim
Mănăstirea întemeiată de Sfântul Gherasim la Ierihon a fost una dintre cele mai stricte ale vremii. Călugării trebuiau să respecte rânduieli severe: cinci zile pe săptămână, fiecare monah rămânea în chilia sa, împletind cosnițe și rogojini din trestie. Nu aveau voie să aprindă focul și se hrăneau doar cu pâine uscată și curmale. Ușa chiliei trebuia să rămână deschisă, simbolizând lipsa oricărei posesii materiale și oferind ospitalitate oricărui trecător.
În zilele de sâmbătă și duminică, monahii se adunau în biserica mănăstirii pentru slujbe și împărtășire. În aceste zile aveau voie să mănânce împreună o masă modestă, constând din legume și puțin vin. Fiecare călugăr trebuia să aducă starețului roadele muncii sale din timpul săptămânii. Toți purtau o singură haină și trăiau în cea mai profundă simplitate. Sfântul Gherasim nu cerea altora mai mult decât își impunea sieși, fiind un exemplu de asceză și iubire de Dumnezeu.
Astăzi, Sfântul Gherasim de la Iordan este cinstit de credincioși pentru exemplul său de smerenie, iubire și credință neclintită, rămânând o figură emblematică în istoria monahismului ortodox.
