Pe 5 august 2024, în cadrul calendarului ortodox, se marchează o zi cu un profund înțeles duhovnicesc: prăznuirea Sfântului Ioan Iacob de la Neamț Hozevitul. Această zi se află în a șasea zi din Postul Adormirii Maicii Domnului, un moment în care credincioșii sunt chemați să reflecteze asupra vieții și exemplului acestui mare sfânt al monahismului românesc.
Prăznuirea sa oferă o oportunitate de a reflecta asupra valorilor spirituale fundamentale și de a sărbători exemplul de credință și dedicare al unui mare sfânt al ortodoxiei. De asemenea, ziua include și pomenirea altor sfinți, evidențiind bogăția și diversitatea tradițiilor ortodoxe.
Viața și moștenirea Sfântului Ioan Iacob Hozevitul
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, o personalitate marcantă a monahismului românesc din secolul XX, a venit pe lume pe 23 iulie 1913, în satul Crainiceni – Horodistea, județul Botoșani. Rămas orfan de ambii părinți la o vârstă fragedă, Ioan a fost crescut de unchiul său, Alecu Iacob. Aceste începuturi dificile au fost urmate de o călătorie spirituală profundă, care avea să influențeze profund tradiția ortodoxă.
În 1933, Ioan Iacob a intrat în obștea monahală a Mănăstirii Neamț, unde a fost primit cu bucurie de starețul Nicodim Munteanu. Tuns în monahism pe 8 aprilie 1936, cu numele de Ioan, a avut parte de îndrumarea ieromonahului Ioachim Spătarul. În noiembrie 1936, a plecat în Țara Sfântă împreună cu alți călugări, alegând să rămână acolo după ce ceilalți colegi s-au întors în țară.
Viața în pustia Iordanului și Mănăstirea „Sfântul Sava”
Sfântul Ioan Iacob a ales să trăiască vreme de doi ani într-o peșteră din pustiul Iordanului, apoi s-a mutat la Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde a petrecut opt ani. Aici, alături de alți cinci călugări români, a îndeplinit diverse ascultări, de la îngrijitor al bolnavilor până la bibliotecar. Această perioadă a fost marcată de o profundă dedicare și rugăciune.
Pe 14 septembrie 1947, Sfântul Ioan Iacob a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și a devenit egumen al Schitului Românesc de la Iordan, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1952. După această perioadă, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul”, unde a trăit într-o peșteră numită Chilia Sfânta Ana, situată în pustiul Ruva.
Viața în peștera „Sfânta Ana”
Peștera „Sfânta Ana” era locul de retragere al Cuviosului Ioan Iacob și era accesibilă doar printr-o scară, având trei încăperi. Prima încăpere era folosită pentru rugăciune și meditație, a doua pentru hrană, iar a treia era o „peșteră” a mormintelor. Sfântul Ioan și-a însemnat ziua de moarte pe peretele peșterii. A trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani.
După două decenii, trupul său a fost dezgropat și găsit neatins de putrezire, răspândind o mireasmă plăcută. Sfintele sale moaște au fost aduse în Mănăstirea „Sf. Gheorghe Hozevitul” pe 15 august. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iunie 1992, stabilind data de 5 august pentru prăznuirea sa.
Importanța Sfântului Ioan Iacob Hozevitul în Ortodoxie
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul reprezintă un exemplu strălucit de credință și devotament. Viața sa a fost caracterizată de renunțarea la comoditate și căutarea unei vieți de profundă dedicare spirituală. Prin trăirea sa în pustiul Iordanului și în peștera „Sfânta Ana”, el a oferit un model de ascetism și smerenie. Ziua de 5 august, dedicată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, este un moment de reflecție și cinstire pentru ortodocși. În această zi, credincioșii sunt chemați să mediteze asupra exemplului său de viață. De asemenea, ei se roagă și pentru întărirea credinței și a vieții spirituale.
Prăznuirea sa aduce în prim-plan valorile monahale și spiritul de sacrificiu caracteristic ortodoxiei. În aceeași zi se serbează și alte figuri importante ale credinței ortodoxe. Printre ele se numără: Sfântul Mucenic Evsignie, Sfinții Mucenici Catidie și Catidian, Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, Sfântul Favie, episcopul Romei, și Sfântul Evghenie Etolul. Aceste pomeniri sunt o parte integrantă a tradiției ortodoxe și reflectă diversitatea și bogăția spirituală a Bisericii Ortodoxe.