Saghin Sabrina
Luna decembrie este ultima lună a anului și o perioadă semnificativă din punct de vedere calendaristic și cultural. În emisfera nordică, decembrie marchează începutul iernii, iar zilele devin din ce în ce mai scurte, iar nopțile mai lungi.
Este o lună plină de tradiții și sărbători importante, printre care se numără Crăciunul, celebrat pe 25 decembrie, și Anul Nou, care aduce cu sine un sentiment de înnoire și speranță pentru anul care vine. Pe data de 5 decembrie 2024 sunt sărbătoriți Sfântul Mucenic Anastasie și Sfântul Cuvios Nectarie.
Cine a fost Sfântul Mucenic Anastasie
Sfântul Mucenic Anastasie al lui Hristos a fost martor la suferințele și chinurile îndurate de alți sfinți mucenici, care erau întrebați și judecați de păgâni pentru credința lor. Aceștia erau supuși torturilor, li se tăiau membrele și erau aduși în fața judecătorilor din cauza mărturisirii credinței lor în Hristos. Având credință adâncă și cunoștință despre recompensele cerești ce îi așteptau pe mucenici, Sfântul Anastasie își dorea să lupte și el pentru Hristos, urmând aceleași suferințe.
Într-o zi, simțind o arzătoare dorință de a mărturisi credința, și-a făcut semnul crucii și se îndreptă spre stadion. Acolo, în mijlocul mulțimii, strigă cu voce tare: „Găsit am fost de cei ce nu m-au căutat, vădit m-am făcut celor ce nu m-au cercetat!”
Privirile tuturor se îndreptau asupra lui. Apoi, adresându-se celor prezenți, le spuse cu hotărâre: „Ascultați, toți slujitorii diavolului! Sunt creștin și cred în Domnul meu Iisus Hristos! Pe idolii voștri și pe cei ce se închină lor îi condamn și îi urăsc!”
Mulțimea rămase uimită de curajul său, dar imediat a fost prins și bătut cu cruzime, pentru „nerușinarea” de a mărturisi credința. Judecătorii i-au spus că, dacă nu va renunța la Hristos, va fi executat, iar trupul său va deveni hrană pentru fiare și păsări. Sfântul Anastasie nu s-a lepădat însă de credința sa. Astfel, călăii i-au tăiat capul, iar trupul său a fost aruncat în mare, departe de țărm, într-o corabie care l-a purtat pe apa adâncă, pentru a-l onora ca martir al lui Hristos.
Cine a fost Sfântul Cuvios Nectarie
Sfântul Nectarie s-a născut în Bitolia, din părinți binecredincioși, într-un context în care Turcii amenințau să cucerească acele locuri. Într-o noapte, mama lui a visat-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să fugă din acel loc împreună cu familia pentru a scăpa de invazia turcească. Imediat ce s-a trezit, mama lui a urmat vedenia, iar familia s-a ascuns până când pericolul a trecut. După acea izbăvire miraculoasă, părinții lui Nectarie au mulțumit din inimă Maicii Domnului, recunoscând protecția ei divină.
Pe măsură ce Nectarie creștea, simțea chemarea pentru o viață monahală. Tatăl său, deja monah sub numele de Pahomie, s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu, iar Nectarie a fost crescut în credință și învățătură duhovnicească. Într-o zi, părintele său a avut o viziune miraculoasă: un vas de vin s-a umplut miraculos în ziua în care se săvârșea pomenirea sfinților fără de arginți, ceea ce a consolidat și mai mult credința și dorința lui Nectarie de a urma calea monahismului.
La vârsta adolescenței, Nectarie a hotărât să părăsească lumea și să se dedice lui Hristos. A ajuns pe Sfântul Munte Athos, unde s-a alăturat unui bătrân duhovnicesc, Dionisie Iagărul, care l-a ghidat pe calea monahală. Nectarie a trăit în ascultare și smerenie, supunându-se voinței lui Dumnezeu prin rugăciune, post și muncă fizică. Deși a întâmpinat multe ispite, inclusiv încercări de a-l distrage de la calea dreaptă, Nectarie a perseverat, dovedindu-se un model de virtute.
În ciuda dificultăților și a ispitei, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Nectarie cu o viață cuvântătoare și plină de fapte bune. După ce s-a stins din viață în mod pașnic, în anul 1500, în luna decembrie, moaștele sale au fost descoperite miraculos, emanați o mireasmă dulce, iar mulți credincioși au venit să le cinstească, primind binecuvântare și ajutor divin. Sfântul Nectarie rămâne un exemplu de evlavie și devotament față de Dumnezeu, iar rugăciunile sale continuă să mijlocească pentru mântuirea celor care îl cinstesc.
Tradiții și obiceiuri la data de 5 decembrie 2024
În multe biserici, se săvârșesc slujbe speciale, cu pomeni și rugăciuni de sănătate și mântuire. De asemenea, sunt organizate parastase pentru cei adormiți.
În unele zone, credincioșii colindă pe la casele celor care poartă numele sfinților, cântând colinde sau cântări religioase în cinstea lor.
Multe familii care au membri care au trecut în lumea celor drepți pregătesc masă de pomenire pentru morți, așezându-le pe masă bucate tradiționale cum sunt coliva, pâine, vin și lumânări.
