Saghin Sabrina
În preajma Crăciunului, preotul merge cu Icoana de Crăciun și este o tradiție creștină veche, păstrată cu sfințenie de sute de ani în toate regiunile României. Acest obicei străvechi marchează vestirea Nașterii Domnului, fiind un moment de binecuvântare, comuniune și pregătire sufletească pentru celebrarea sărbătorii.
Vizita preotului în casele credincioșilor aduce nu doar vestea cea bună, ci și o apropiere între păstorul spiritual și enoriașii săi. Pe lângă semnificația religioasă profundă, umblatul cu icoana este și o ocazie pastorală, care reflectă legătura puternică dintre comunitate și biserică. Iată care sunt semnificațiile acestui ritual și cum se desfășoară el în diferite regiuni ale țării.
Preotul merge cu Icoana de Crăciun înainte de sărbători
Umblatul cu icoana este o practică creștină cu rădăcini în primele secole ale creștinismului. Prin acest obicei, preoții vestesc bucuria Nașterii Domnului, binecuvântând fiecare casă și fiecare membru al comunității. Preotul, însoțit de un dascăl sau cântăreț bisericesc, intră în locuințele credincioșilor, cântând Troparul Nașterii Domnului. Icoana Nașterii este oferită gazdelor spre sărutare, în timp ce preotul rostește rugăciuni de binecuvântare pentru cei prezenți și pentru alimentele pregătite pentru sărbătoare.
„Obiceiul reprezintă un strigăt de bucurie care anunță Nașterea Domnului, binecuvântând pe fiecare credincios în parte, dar și pregătirile casei pentru întâmpinarea Crăciunului”, explică preotul Dragoș, citat de Ziarul Lumina.
Această tradiție este mai mult decât o ceremonie religioasă; este o întâlnire personală între preot și membrii comunității. Prin intermediul acestei vizite pastorale, preotul află despre bucuriile și încercările prin care trec enoriașii săi, consolidând legătura dintre biserică și comunitate.
În comunitățile rurale tradiționale, vizita preotului include binecuvântarea alimentelor pregătite și așezate pe masă lângă icoane. Aceste bucate sunt adesea oferite ca pomană pentru sufletele celor adormiți, adăugând astfel o dimensiune profund spirituală și comemorativă acestui obicei.
Când și cum se desfășoară această tradiție
Data la care preoții încep să umble cu icoana variază în funcție de regiune și de dimensiunea parohiei. În zonele rurale, acest obicei se desfășoară în Ajunul Crăciunului sau cu una-două zile înainte. La orașe, unde parohiile sunt mai mari, vizita începe mai devreme pentru a asigura că toate familiile credincioșilor sunt incluse.
În București, de exemplu, preoții încep să meargă cu icoana încă din 20 decembrie, astfel încât să poată vizita toate casele până în Ajunul Crăciunului. În sate, însă, această vestire are loc de obicei pe 24 decembrie sau cu o zi înainte.
Vizita preotului este însoțită de cântări bisericești și rugăciuni speciale. Preotul poartă reverenda, iar dascălul îl acompaniază cu cântările tradiționale. Icoana Nașterii Domnului, purtată de preot, este simbolul central al acestei ceremonii. Aceasta este oferită spre sărutare fiecărui membru al familiei, un gest simbolic care exprimă bucuria întâmpinării lui Hristos.
Un alt aspect important al acestei tradiții este binecuvântarea alimentelor pregătite pentru masa de Crăciun. La sate, credincioșii așază pe masă bucatele alese, alături de icoane și lumânări, pentru a fi sfințite de preot. Acest gest simbolizează sfințenia sărbătorii și pregătirea spirituală pentru Nașterea Domnului.
Un obicei care unește comunitățile
Umblatul cu icoana înainte de Crăciun nu este doar un ritual religios, ci și un moment de comuniune între preot și enoriași. Prin această vizită, preotul intră în contact direct cu familiile, oferindu-le nu doar binecuvântare, ci și sprijin sufletesc. Este un prilej pentru credincioși să își împărtășească bucuriile și preocupările, să primească îndrumări spirituale și să simtă că fac parte dintr-o comunitate unită de credință.
Această tradiție subliniază importanța legăturii dintre biserică și enoriași, mai ales în contextul modern, în care ritmul vieții cotidiene poate îndepărta oamenii de valorile spirituale. Faptul că acest obicei se păstrează cu sfințenie în majoritatea regiunilor din România arată cât de adânc este înrădăcinată tradiția creștină în viața comunităților.
Umblatul cu icoana este mai mult decât o simplă datină; este o celebrare a Nașterii Domnului și o reafirmare a valorilor creștine care stau la baza sărbătorii Crăciunului. Prin vizita preotului, credincioșii primesc nu doar vestea cea bună, ci și binecuvântarea care aduce lumină și pace în casele lor. Este un moment de apropiere sufletească, care reînnoiește legătura dintre om și divin, pregătind inimile pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului.
