Miruna
În România există sate și localități care au ajuns aproape pustii, părăsite de majoritatea locuitorilor din cauza condițiilor dificile de trai. Un astfel de loc este satul Almășel din județul Hunedoara. Izolat în Munții Metaliferi, satul a fost abandonat treptat, până când au rămas doar câțiva locuitori. Almășel este un exemplu viu al modului în care migrația rurală și schimbările economice pot transforma peisajul uman al unui loc.
Condițiile dificile de acces și trai
Almășel se află la limita județelor Hunedoara și Arad, iar accesul până în sat este extrem de dificil. Drumul pornește din comuna Zam, dar ultimii șase kilometri sunt deosebit de greu de parcurs, fiind din pământ și piatră. Aceste condiții au contribuit semnificativ la exodul locuitorilor.
Iosif Mladin, un bărbat în vârstă de 85 de ani, este unul dintre cei cinci locuitori rămași. El a ales să rămână în satul natal și să se ocupe de biserica și fosta școală din localitate. Iosif este cel mai vârstnic dintre săteni și își petrece timpul îngrijindu-se de câteva păsări și de o vacă.
În trecut, Iosif a lucrat în minele metalice din Munții Metaliferi, dar odată cu închiderea minelor, majoritatea locuitorilor au căutat condiții de trai mai bune în alte părți. Cu toate acestea, Iosif a ales să rămână în satul său natal, motivat de legătura sa profundă cu locurile și clădirile din comunitate.
Viața într-un sat aproape pustiu
Iosif Mladin povestește că viața în Almășel nu a fost mereu așa. El își amintește de vremurile când satul era plin de viață, cu familii numeroase și activități comunitare frecvente. Deși nu a avut niciodată televizor, doar un radio, el se bucura de muzica populară și de știrile pe care le asculta.
„Nu am avut niciodată televizor, doar radio. Mai ascultam muzică populară, știri, și așa mai trecea timpul. În trecut se țineau o mulțime de sărbători la căminul cultural de la noi. Acum abia mai văd vreun om trecând pe drum ziua„, spune Iosif.
Un alt locuitor, la fel de puțin numeros, povestește că după război, mulți oameni au început să părăsească satul. Erau familii numeroase, chiar și cu opt sau zece copii. După război, oamenii au primit terenuri în județul Arad și au decis să se stabilească acolo, lăsând Almășelul tot mai gol.
Moștenirea culturală și istorică a satului
În ciuda faptului că satul este aproape pustiu, Almășel are o bogată moștenire culturală și istorică. Iosif Mladin, de exemplu, are grijă de biserica satului și de fosta școală, simboluri ale trecutului prosper al localității.
„Am cheile bisericii și cheile fostei școli, locul unde am pus mâna pe carte. Mai văd de ele. Preotul vine rar pe aici, iar școala nu mai este folosită de ani buni. O vreme s-au mutat unii aici, dar i-au făcut pagube și au plecat. Și școala a fost clădită din materiale aduse de la o biserică veche, de pe deal, care s-a huluit (dărâmat – n.r.) cu mult timp în urmă„, își amintește bătrânul.
Perspectiva viitorului
Situația satului Almășel reflectă o problemă mai largă cu care se confruntă multe comunități rurale din România. Depopularea și migrația spre orașe sau alte țări sunt fenomene frecvente, alimentate de lipsa infrastructurii și a oportunităților economice.
Cu toate acestea, povești precum cea a lui Iosif Mladin arată reziliența și atașamentul față de locurile natale, chiar și în condiții dificile. Este o reamintire a importanței păstrării moștenirii culturale și istorice și a necesității de a găsi soluții pentru revitalizarea satelor rurale din România.
