Câte grame de carne și câte ouă aveau voie românii să consume lunar în perioada comunistă? Cum trăiau aceștia în acele vremuri? Alimentele erau distribuite pe cartelă, iar cozile din fața magazinelor alimentare erau interminabile.
Rațiile pentru românii din perioada comunistă
Fiecare român se mulțumea cu porții extrem de mici pentru a putea duce o alimentație minim decentă, iar chiar și aceste cantități restrânse erau greu de găsit. Conform reglementărilor stabilite înainte de 1989, fiecare cetățean primea lunar următoarele rații:
- 10 ouă, o cantitate foarte redusă pentru întreaga lună;
- 500 de grame de carne de porc sau vită și 1 kilogram de carne de pasăre;
- 100 de grame de unt;
- 1 kilogram de zahăr, un litru de ulei și 1 kilogram de făină.
Pe lângă acestea, exista și o rație zilnică de 300 de grame de pâine. Problema nu consta doar în cantitățile insuficiente, ci și în faptul că magazinele nu erau întotdeauna aprovizionate corespunzător, notează cancan.ro.
Cozile erau uriașe, uneori începând încă din mijlocul nopții, iar mulți români se întorceau acasă fără nimic de mâncare. Cei care nu aveau timp să aștepte ore întregi la coadă își lăsau plasele pentru a-și rezerva locul și reveneau dimineața, cu speranța că vor găsi produse disponibile.
Cine avea prioritate la rațiile alimentare
Un aspect esențial al acestei realități era faptul că accesul la alimente depindea adesea de relații personale sau mici favoruri. Informatorii regimului, cunoștințele gestionarilor și membrii aparatului de partid beneficiau de prioritate, iar restul populației se descurca cum putea.
Produsele destinate exportului, de calitate superioară, erau înlocuite pe piața internă cu variante mai ieftine și mai puțin nutritive. De exemplu, cafeaua era substituită cu nechezol, iar salamurile cu soia deveneau un simbol al acelei perioade.
Alte produse, cum ar fi capetele și picioarele de porc, denumite ironic „adidași” și „calculatoare”, erau adăugate pe rafturile magazinelor, completând oferta alimentară a vremii. Această realitate a făcut ca lipsa alimentelor și cozile interminabile să rămână o amprentă dureroasă a vieții sub regimul comunist.