Ana Sasu
Atunci când Luna acoperă Soarele, schimbarea nu se vede doar pe cer. În timpul unei eclipse totale, aerul se poate răci într-un interval foarte scurt, uneori cu mai multe grade Celsius. Fenomenul a fost măsurat în repetate rânduri de-a lungul timpului, iar unele valori înregistrate sunt spectaculoase.
Eclipsa totală de Soare din 12 august 2026 le oferă cercetătorilor o nouă ocazie de a analiza modul în care atmosfera reacționează atunci când radiația solară directă este blocată pentru câteva minute. Pe lângă temperatură, specialiștii urmăresc modificările vântului, umidității și presiunii atmosferice.
Temperatura poate scădea cu aproximativ 5 grade Celsius
În regiunile traversate de zona de totalitate, răcirea aerului poate deveni evidentă într-un timp foarte scurt.
Potrivit datelor prezentate de American Astronomical Society, scăderea temperaturii în timpul unei eclipse totale poate ajunge, în medie, la aproximativ 5 grade Celsius.
Valoarea nu este însă identică peste tot.
Condițiile atmosferice, anotimpul, poziția geografică, tipul suprafeței și vegetația pot influența puternic diferența dintre temperatura înregistrată înainte de eclipsă și cea din timpul fenomenului.
În anumite situații, scăderea poate fi considerabil mai mare.
Iar exemplele istorice arată că răcirea poate ajunge chiar la valori de două cifre.
O eclipsă din secolul al XIX-lea ar fi provocat o scădere de peste 15 grade
Unul dintre cele mai spectaculoase exemple datează din secolul al XIX-lea.
În timpul eclipsei din 9 decembrie 1834, în anumite regiuni din Statele Unite ar fi fost observată o scădere a temperaturii de aproximativ 15,5 grade Celsius.
Temperatura ar fi coborât de la aproximativ 25 de grade Celsius la numai 10 grade.
Diferența este uriașă dacă ținem cont de faptul că fenomenul astronomic se desfășoară într-un interval relativ scurt.
Astfel de observații istorice trebuie privite însă în contextul metodelor de măsurare disponibile la vremea respectivă.
Instrumentele și protocoalele utilizate în secolul al XIX-lea nu erau la fel de standardizate precum cele folosite în prezent.
Cu toate acestea, relatările demonstrează că efectul termic al eclipselor era cunoscut de foarte mult timp.
În Svalbard, temperatura a coborât cu 8 grade Celsius
Un exemplu mult mai recent și foarte bine documentat vine din nordul Europei.
La eclipsa de Soare din 20 martie 2015, specialiștii au realizat măsurători în arhipelagul Svalbard, situat în apropierea Cercului Polar.
Temperatura era deja foarte scăzută înaintea eclipsei.
Termometrele indicau aproximativ -13 grade Celsius.
Pe măsură ce lumina Soarelui a fost blocată, temperatura a continuat să coboare.
A ajuns până la aproximativ -21 de grade Celsius.
Diferența a fost de aproximativ 8 grade.
Pentru cercetători, această eclipsă a reprezentat o oportunitate importantă de a urmări cu instrumente moderne reacția atmosferei la dispariția temporară a radiației solare.
Datele obținute au evidențiat nu doar amplitudinea răcirii, ci și momentul în care temperatura minimă a fost atinsă.
Răcirea maximă nu apare neapărat în timpul totalității
Un detaliu extrem de interesant observat la eclipsa din 2015 este faptul că temperatura nu a ajuns la valoarea minimă exact în momentul în care Luna acoperea complet Soarele.
Cercetătorii Jay Pasachoff și Marcos Peñaloza-Murillo au urmărit evoluția temperaturii la o înălțime de aproximativ 1,5 metri deasupra solului.
Conform măsurătorilor realizate atunci, cea mai mică temperatură a fost înregistrată la aproximativ două minute după încheierea fazei de totalitate.
Explicația este legată de inerția termică.
Cu alte cuvinte, atmosfera nu răspunde instantaneu la modificarea cantității de energie primită de suprafața terestră.
Chiar dacă Soarele începe să reapară, suprafața și aerul din apropierea solului pot continua să se răcească pentru o scurtă perioadă.
Este un proces asemănător celui observat după apus.
Temperatura nu atinge valoarea minimă exact în momentul în care Soarele dispare sub orizont.
Răcirea continuă și după acel moment, potrivit ziarulromanesc.de.
De ce scade temperatura în timpul eclipsei
Explicația este relativ simplă și are legătură cu modul în care Pământul primește și distribuie energia solară.
Atmosfera nu se încălzește în primul rând direct de la razele Soarelui.
O mare parte din energia solară ajunge la suprafața Pământului și este absorbită de sol, clădiri, vegetație și apă.
Aceste suprafețe se încălzesc, iar apoi transferă căldura către aerul aflat în apropiere.
Procesul contribuie la menținerea temperaturii atmosferice din apropierea solului.
În momentul în care Luna blochează Soarele, cantitatea de radiație solară care ajunge la suprafață scade brusc.
Solul nu mai primește aceeași cantitate de energie.
În consecință, se reduce și cantitatea de căldură transferată către aer.
Efectul poate deveni vizibil pe termometru în numai câteva minute.
Cu cât eclipsa este mai profundă și durează mai mult, cu atât răcirea poate fi mai accentuată.
Norii, vegetația și tipul solului pot schimba rezultatul
Nu toate regiunile aflate pe traseul unei eclipse vor înregistra aceeași scădere de temperatură.
O zonă cu cer senin și expunere puternică la Soare înainte de eclipsă poate avea o diferență mai pronunțată.
Dacă cerul este deja acoperit de nori, efectul poate fi mai redus, deoarece suprafața primește oricum o cantitate mai mică de radiație solară.
Și tipul terenului contează.
Solul uscat, vegetația, apa sau suprafețele urbane acumulează și eliberează căldura în mod diferit.
De exemplu, un oraș cu multe clădiri și asfalt poate avea o inerție termică diferită față de o zonă rurală acoperită de vegetație.
De asemenea, apropierea de mare poate influența rezultatele.
Apa se încălzește și se răcește mai lent decât solul, ceea ce poate limita variațiile bruște de temperatură.
Și vântul se poate modifica în timpul eclipsei
Temperatura nu este singurul parametru urmărit de cercetători.
În timpul eclipselor au fost raportate și schimbări ale vitezei și direcției vântului.
Atunci când suprafața se răcește, diferențele de temperatură dintre diferite regiuni se modifică.
Acest lucru poate influența mișcarea aerului.
În anumite observații, viteza vântului a scăzut în apropierea fazei de totalitate.
Fenomenul este uneori descris drept „vântul eclipsei”, deși mecanismele atmosferice implicate pot fi mai complexe.
Umiditatea relativă poate, de asemenea, să crească.
Motivul este simplu: aerul mai rece poate reține o cantitate mai mică de vapori de apă.
Chiar dacă volumul efectiv de apă din atmosferă nu se modifică semnificativ, scăderea temperaturii poate produce o creștere a umidității relative.
Presiunea atmosferică poate înregistra și ea variații
Specialiștii urmăresc și presiunea atmosferică.
Schimbările bruște de temperatură pot produce modificări foarte mici ale structurii și mișcării maselor de aer.
Aceste variații sunt însă mai dificil de analizat decât schimbarea temperaturii.
Una dintre problemele studiilor istorice este faptul că măsurătorile nu au fost realizate întotdeauna după aceleași reguli.
Instrumentele erau diferite.
Înălțimea la care era măsurată temperatura varia.
Stațiile meteorologice nu erau poziționate în aceleași condiții.
De aceea, comparațiile directe între eclipse produse la zeci sau sute de ani distanță trebuie făcute cu atenție.
Eclipsa din 2026 poate aduce noi informații
Eclipsa totală de Soare din 12 august 2026 reprezintă o nouă oportunitate pentru cercetători.
Zona de totalitate traversează regiuni din Islanda și Spania, ceea ce permite efectuarea de măsurători în condiții climatice foarte diferite.
Stațiile din nord pot înregistra reacția atmosferei într-un climat mai rece, în timp ce cele din sudul Europei pot observa efectul într-un mediu considerabil mai cald.
Compararea datelor poate oferi informații suplimentare despre rolul suprafeței, temperaturii inițiale, umidității și altor factori locali.
Pentru cercetători este important ca măsurătorile să fie realizate după protocoale cât mai apropiate.
În acest fel, datele colectate în diferite regiuni pot fi comparate mai ușor.
Efectul poate fi simțit chiar și fără termometru
În zonele unde eclipsa este totală sau foarte profundă, schimbarea poate fi suficient de rapidă încât să fie simțită direct.
O persoană aflată în aer liber poate observa că aerul devine brusc mai rece.
Dacă înainte de eclipsă temperatura este ridicată, diferența poate fi și mai evidentă.
Senzația poate fi amplificată și de schimbarea luminii.
Peisajul capătă pentru câteva minute o tentă neobișnuită, umbrele se modifică, iar scăderea luminozității poate crea impresia că se apropie foarte repede seara.
În același timp, unele animale pot reacționa la schimbarea bruscă a luminii și temperaturii, comportându-se ca și cum ar fi venit noaptea.
Eclipsa funcționează ca un experiment natural pentru atmosferă
Pentru oamenii de știință, eclipsele totale reprezintă mai mult decât spectacole astronomice rare.
Ele funcționează ca niște experimente naturale.
În mod normal, schimbarea dintre zi și noapte se produce treptat.
În timpul unei eclipse totale, însă, radiația solară poate fi redusă foarte rapid.
Cercetătorii pot observa astfel felul în care atmosfera răspunde la o modificare bruscă a sursei sale principale de energie.
Temperatura este unul dintre cele mai ușor de observat efecte.
Dar măsurarea simultană a temperaturii, umidității, presiunii și vântului poate oferi o imagine mult mai complexă asupra modului în care straturile inferioare ale atmosferei reacționează.
Iar dacă în mod obișnuit scăderea temperaturii este de câteva grade Celsius, istoria arată că, în anumite condiții, diferența poate deveni mult mai mare.
Tocmai aceste variații fac ca fiecare eclipsă totală să reprezinte o nouă oportunitate de studiu pentru cercetători.
Sursa foto: Arhivă
