Miruna Purcel
În cultura ortodoxă, parastasul este un moment sacru dedicat celor care nu mai sunt printre noi. Este o slujbă de pomenire care are loc la anumite intervale de timp după înmormântarea unei persoane dragi, iar tradițiile care însoțesc acest moment sunt strâns legate de credințele religioase, dar și de obiceiurile populare care au fost transmise din generație în generație. Printre cele mai importante obiceiuri la parastas se numără prepararea colacilor și împărțirea pachetelor de pomană, fiecare având semnificația sa profundă.
Colacii la parastas: simboluri ale învierii și comuniunii
Unul dintre elementele esențiale în cadrul unui parastas este colacul, un produs de panificație ce simbolizează legătura dintre cei vii și cei morți. Conform tradiției ortodoxe, colacii sunt făcuți pentru a fi oferiți în cadrul slujbei și apoi distribuiți participanților, dar și celor care nu pot fi prezenți, precum o formă de respect și iubire față de sufletele celor decedați.
Numărul colacilor care trebuie pregătiți la parastas variază în funcție de tradițiile fiecărei familii sau regiuni, însă există câteva îndrumări generale. De obicei, se pregătesc cel puțin patru colaci. Un colac reprezintă pomenirea celui decedat, iar ceilalți sunt oferiți celor care participă la slujbă, inclusiv preotului și credincioșilor care ajută la organizarea evenimentului. În unele zone, se mai obișnuiește să se facă un număr impar de colaci, deoarece acest lucru este considerat un semn de respect și de armonie în religia ortodoxă. Colacul, prin forma sa rotundă, simbolizează veșnicia, ciclicitatea vieții și legătura continuă între lumea celor vii și cea a celor morți.
De asemenea, colacii sunt adesea însoțiți de alte alimente tradiționale, precum vinul, care este considerat un simbol al Sângelui Mântuitor, sau coliva, care este un preparat specific ritualurilor de pomenire. În acest context, colacii au rolul de a încuraja comuniunea între oameni și de a întări legăturile spirituale între cele două lumi.
Pachetele de pomană: un gest de generozitate și milostenie
Un alt obicei important în cadrul parastasului este împărțirea pachetelor de pomană. Aceste pachete sunt adesea pregătite de familie înainte de slujba de pomenire și conțin diverse alimente, de obicei colaci, fructe, băuturi și alte delicii tradiționale. Scopul acestui obicei este de a ajuta sufletele celor decedați, dar și de a arăta milostenie față de cei aflați în nevoie.
Numărul pachetelor de pomană depinde de dimensiunea familiei și de tradițiile regionale, dar, de obicei, se pregătesc un număr de pachete care este egal cu numărul participanților la slujbă. Totodată, pachetele se împart și celor care nu pot ajunge la parastas, dar care sunt considerați membrii comunității sau ai familiei. Aceste pachete sunt văzute ca un simbol al generozității și al iubirii pentru aproapele nostru, iar gestul de a le oferi celor nevoiași sau celor care nu au participat la slujbă este un mod de a aduce binecuvântări și de a păstra vie memoria celor decedați.
În tradițiile vechi, pachetele de pomană nu se împart doar pentru a ajuta pe cineva din punct de vedere material, ci și pentru a păstra un echilibru spiritual. Se consideră că atunci când dai pomană pentru cei care au plecat, îți aduci aminte de aceștia și astfel ajuti la odihna lor veșnică. În plus, darul făcut altora este văzut ca o formă de purificare a sufletului și de întărire a legăturii cu Dumnezeu.
Importanța tradițiilor și semnificația lor spirituală
Tradițiile care însoțesc parastasul, inclusiv pregătirea colacilor și împărțirea pachetelor de pomană, sunt mult mai mult decât simple gesturi culturale sau sociale. Ele au o adâncă semnificație spirituală, contribuind la legătura dintre lumea celor vii și cea a celor morți. Colacii și pachetele de pomană sunt simboluri ale comuniunii, iubirii și respectului pentru cei care au plecat dintre noi, dar și modalități de a întări relațiile dintre membrii comunității religioase.
Fiecare familie și fiecare regiune poate adăuga propriile sale obiceiuri, dar esența acestora rămâne aceeași: prin parastas, prin colaci și pachete, oamenii aduc o fărâmă de alinare și speranță celor plecați și își reafirmă credința în puterea rugăciunii și în ajutorul divin. Astfel, indiferent de locul sau modul în care sunt respectate aceste tradiții, ele reprezintă o formă de comuniune spirituală care nu doar că păstrează vie memoria celor care nu mai sunt, dar contribuie și la întărirea legăturii între cei vii.
