Roxana
Mierea poate fi consumată în Postul Crăciunului, potrivit rânduielii Bisericii Ortodoxe Române. Întrebarea revine însă în fiecare an, pe măsură ce se apropie data de 15 noiembrie, când începe postul de 40 de zile dinaintea Nașterii Domnului.
Confuzia are o explicație simplă. Mierea este produsă de albine, iar mulți credincioși cred că orice aliment care vine de la o vietate este interzis în post.
Lucrurile nu stau însă chiar așa.
De ce este mierea considerată aliment de post
Rânduiala postului ortodox exclude din alimentație carnea, laptele și produsele lactate, precum și ouăle. Acestea sunt așa-numitele alimente „de dulce”.
Mierea nu face parte din niciuna dintre aceste categorii. Nu este carne, nu este lapte și nu presupune sacrificarea vreunei vietăți. Albinele o produc din nectarul florilor, iar omul doar o recoltează din stup.
De aceea, în practica Bisericii, mierea este privită ca un aliment de post, alături de fructe, legume, cereale, nuci sau semințe. Preoții le explică frecvent credincioșilor că o lingură de miere în ceai sau o prăjitură de post îndulcită cu miere nu strică postul.
Ce scrie Biblia despre miere
Mierea apare de multe ori în Sfânta Scriptură, aproape întotdeauna ca simbol al belșugului și al binecuvântării.
În Vechiul Testament, Țara Făgăduinței este descrisă ca „țara în care curge lapte și miere”, o expresie care a ajuns să însemne, în limbajul de zi cu zi, un loc al bunăstării.
În Psalmi, cuvintele lui Dumnezeu sunt asemănate cu mierea, fiind descrise ca fiind mai dulci decât mierea și decât fagurele.
Cel mai des invocat exemplu, atunci când vine vorba despre post, este însă cel al Sfântului Ioan Botezătorul. Evanghelia după Matei spune că acesta trăia în pustie, purta o haină din păr de cămilă, iar hrana lui erau lăcustele și mierea sălbatică.
Viața lui Ioan Botezătorul este considerată una dintre cele mai aspre forme de nevoință din istoria creștină. Faptul că mierea făcea parte din hrana lui este, pentru mulți teologi, un argument că ea nu contrazice spiritul postului.
Când e bine să eviți totuși mierea în Postul Crăciunului
Chiar dacă mierea este permisă, postul nu înseamnă doar o listă de alimente interzise. Preoții amintesc adesea că rostul postului este cumpătarea.
Un borcan de miere mâncat cu lingura sau prăjituri de post pline de miere, consumate zilnic, pot transforma postul într-o simplă schimbare de meniu. Spiritul lui se pierde atunci când căutăm, de fapt, aceleași plăceri ale gustului, doar sub altă formă.
În zilele de post aspru, cum sunt, în unele rânduieli, miercurile și vinerile, credincioșii care țin un post mai strict pot alege să evite și dulciurile, inclusiv mierea. Este o alegere personală, care se discută de obicei cu duhovnicul.
Cum poți folosi mierea în mâncărurile de post
Pentru cei care țin Postul Crăciunului, mierea poate fi un aliat de bază în bucătărie. Iată câteva variante simple:
- În ceaiuri. O linguriță de miere în ceaiul cald, adăugată după ce băutura s-a răcit puțin, ca să nu-și piardă proprietățile.
- În prăjituri de post. Turta dulce, prăjitura cu mere sau biscuiții de casă pot fi îndulciți cu miere în loc de zahăr.
- Cu nuci. Nucile cu miere sunt un desert tradițional, ușor de pregătit și foarte hrănitor.
- În colivă și grâu fiert. În multe zone, grâul pentru pomeni se îndulcește cu miere.
- Peste fructe coapte. Merele sau dovleacul copt, cu puțină miere și scorțișoară, sunt un desert de post perfect pentru serile de iarnă.
Ce alte alimente sunt permise în Postul Crăciunului
Postul Crăciunului este considerat unul dintre posturile mai ușoare din calendarul ortodox. Pe lângă miere, credincioșii pot mânca legume, fructe, cereale, leguminoase, ciuperci, nuci și semințe, precum și ulei vegetal.
Peștele este permis în anumite zile, conform calendarului bisericesc: de regulă sâmbăta și duminica, precum și la unele sărbători, cum este Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie. În ultima parte a postului, de la 20 decembrie, dezlegările la pește încetează.
Așadar, mierea nu are de ce să lipsească din cămara celor care țin post. Important rămâne ca ea să fie consumată cu măsură, ca parte a unui post trăit nu doar în farfurie, ci și în suflet.
