Redactia
Nunța Prințesei Diana cu Prințul Charles a rămas în istorie. Rochia ei de mireasă e un reper, dar puțini știu aceste detalii despre ce s-a mai întâmplat în acea zi.
Ce a făcut Prințesa Diana în ziua când s-a căsătorit cu Prințul Charles. Puțină lume știe lucrul acesta
Prințesa Diana avea 19 ani când s-a căsătorit cu Prințul Charles, moștenitorul tronului Regatului Unit. Se întâmpla în iulie 1981 și a rămas în istorie ca fiind Nunta secolului XX. Au avut 3.500 de invitați și o audiență de 750 de milioane de oameni care i-au urmărit la TV.
În acea zi memorabilă, Lady Di nu a purtat una, ci două rochii de mireasă. Despre cea de-a doua prea puțini își mai amintesc, deși jurnaliștii străini spun că a fost chiar mai îndrăzneață decât rochiile de mireasă purtate de Kate Middleton și Meghan Markle, cele care aveau să devină soțiile copiilor Prințesei Diana.
Prima rochie de mireasă pe care Prințesa Diana a purtat-o a fost spectaculoasă, cu 10.000 de perle și o trenă de peste 7 metri.
Ulterior, ea și-a schimbat această rochie purtată în biserică cu o ținută mai colorată, de un roz pal, relativ strâmtă pe corp, plus o jachetă pe deasupra cu mâneci cu volane și cu guler alb, în momentul plecării în luna de miere cu cel care îi devenise soț. Ca accesorii, ea a optat pentru o pălărie roz și o geantă clutch.
Fotografiile de la acea vreme îi arată pe tinerii căsătoriți făcând semn cu mâna mulțimii, în timp ce părăseau gara Romsey, îndreptându-se spre Gibraltar, a relatat HelloMagazine.
Căsnicia Prințesei Diana cu Prințul Charles a durat 15 ani, dar a fost marcată de momente nefericite și scandaluri. Un an mai târziu după divorț, Prințesa Diana murea într-un accident de mașină, în Paris. S-au scris și relatat foarte multe despre viața și moartea ei și chiar și acum se mai întâmplă asta. Biografa regale Sarah Bradford a afirmat la un moment dat: „Singura vindecare pentru suferinţa ei (a Dianei) ar fi fost dragostea Prinţului de Wales pe care şi-a dorit-o cu atât de multă pasiune, dar care i-a fost mereu negată. El a fost cel care a refuzat-o; modul în care el a discreditat-o în mod constant a dus-o la disperare”.
