Loredana Ionescu
Sărbătoarea Sfântului Dumitru, cunoscută și sub numele de Sfântul Dimitrie, este una dintre cele mai importante zile din calendarul ortodox românesc, fiind marcată în fiecare an pe 26 octombrie. În tradiția populară, această dată are o semnificație aparte, deoarece marchează sfârșitul toamnei și începutul iernii pastorale. De-a lungul timpului, ziua Sfântului Dumitru a devenit însoțită de numeroase superstiții, credințe și obiceiuri moștenite din generație în generație, care se păstrează încă vii în multe sate din România.
Ploaia de Sfântul Dumitru, semn al iernii ce urmează
Una dintre cele mai vechi și cunoscute superstiții legate de această sărbătoare spune că dacă plouă de Sfântul Dumitru, atunci iarna care urmează va fi una lungă, dar blândă. Se consideră că ploaia din această zi este un semn de milă cerească, aducând liniște și vreme mai caldă în lunile de iarnă. În schimb, dacă ziua este senină și friguroasă, tradiția populară spune că iarna va fi aspră și plină de viscole. Oamenii obișnuiau să privească cerul în dimineața de 26 octombrie pentru a-și da seama cum va fi vremea până la Crăciun.
În unele sate din Muntenia și Oltenia, bătrânii spun că dacă ploaia de Sfântul Dumitru este de scurtă durată, atunci iarna va veni repede, dar va trece tot la fel de repede. În schimb, dacă plouă toată ziua, atunci zăpada va întârzia, dar va ține până la Sărbătoarea Paștelui.
Sfântul Dumitru și începutul iernii pastorale
În credința populară, Sfântul Dumitru este considerat stăpânul iernii, cel care „ia vara de coadă și o trage după deal”, aducând frigul și zăpada. După această zi, păstorii își aduc turmele de oi înapoi în sate, semn că pășunatul la munte s-a încheiat. Animalele se adăpostesc, iar gospodarii încep pregătirile pentru sezonul rece.
În trecut, oamenii obișnuiau să aprindă focuri mari în curți sau pe dealuri, cunoscute sub numele de „focurile de Sfântul Dumitru”. Acestea aveau rolul de a alunga spiritele rele și de a aduce protecție asupra gospodăriei. Copiii și tinerii săreau peste foc, crezând că acest gest le aduce sănătate, putere și noroc pentru tot anul.
Tot în această zi, ciobanii obișnuiau să facă „tocmeala oilor”, adică înțelegerile pentru pășunatul din anul următor. În funcție de cum era vremea, se stabilea și momentul când vor coborî sau urca din nou animalele la munte, de Sfântul Gheorghe, la primăvară.
Tradiția culegerii plantelor magice
O altă tradiție străveche spune că plantele culese în ziua de Sfântul Dumitru au puteri deosebite. Femeile din sate obișnuiau să meargă dis-de-dimineață pe câmp pentru a aduna ierburi tămăduitoare precum pelinul, busuiocul, menta, iarba mare sau sunătoarea. Se credea că aceste plante, sfințite în biserică, dobândesc proprietăți vindecătoare mult mai puternice decât în alte zile.
Plantele erau apoi uscate și păstrate peste iarnă, fiind folosite pentru leacuri, ceaiuri și descântece. În unele regiuni, femeile puneau aceste ierburi sub pernă, crezând că le vor ajuta să aibă vise premonitorii sau să își vindece suferințele sufletești.
În Moldova, există o credință potrivit căreia dacă o femeie culege pelin în dimineața de Sfântul Dumitru și îl așază la poarta casei, aceasta va fi ferită de boli și de certuri în familie. Totodată, busuiocul sfințit în această zi se păstrează ca talisman pentru noroc și dragoste.
Obiceiuri de ghicit și vis premonitoriu
În unele zone din România, în noaptea de Sfântul Dumitru, fetele nemăritate obișnuiau să practice ritualuri de ghicit pentru a afla cu cine se vor mărita. Una dintre cele mai cunoscute superstiții spunea că dacă o fată își pune busuioc sub pernă și se roagă Sfântului, își va visa ursitul. Alte fete obișnuiau să privească într-un vas cu apă curată la miezul nopții, sperând că vor vedea chipul celui sortit.
Tot în această noapte, se credea că persoanele care se roagă sincer pot primi în vis semne despre viitorul lor sau despre evenimente importante care urmează să se întâmple. În unele sate din Ardeal, femeile își ungeau fruntea cu miere înainte de culcare, pentru a atrage visele bune și pentru a îndepărta energiile rele.
Unii bătrâni spuneau că dacă visezi o apă curată în noaptea de Sfântul Dumitru, înseamnă că urmează o perioadă de liniște și prosperitate. În schimb, dacă apa este tulbure, e semn de încercări și obstacole.
Ziua hotar între toamnă și iarnă
Sfântul Dumitru este considerat un hotar între anotimpuri. Se spune că după această zi, vara se închide complet, iar pământul începe să se odihnească. Țăranii obișnuiau să spună: „La Sfântul Dumitru se strânge căldura în pământ”, semn că frigul se apropie.
Tot în această zi se obișnuia să se facă pomeniri pentru cei trecuți la cele veșnice, dar și să se ofere daruri săracilor, pentru ca sufletele celor adormiți să primească lumină. Se coceau plăcinte cu dovleac, mere și nuci, care se împărțeau copiilor și vecinilor.
În unele zone, femeile puneau pe masă o pâine rotundă, un vas cu apă și o lumânare aprinsă, pentru ca Sfântul Dumitru să binecuvânteze casa și familia. O altă superstiție spunea că nu este bine să mături în această zi, pentru că alungi norocul din gospodărie.
Semnele vremii și ale norocului
Pe lângă ploaie, oamenii mai urmăreau și alte semne în ziua de Sfântul Dumitru pentru a afla cum va fi iarna. Dacă frunzele copacilor cădeau repede, se spunea că iarna va fi grea și lungă. Dacă rămâneau verzi, era semn de vreme blândă. Dacă dimineața se vedea brumă groasă, însemna că anul următor va fi bogat în recolte.
În unele sate, gospodarii obișnuiau să pună o coajă de ceapă la fereastră. Dacă aceasta se umezea până seara, era semn că iarna va fi ploioasă, iar dacă rămânea uscată, frigul va fi aspru și secetos.
Tot de Sfântul Dumitru, bătrânii obișnuiau să spună că dacă focul din vatră arde cu scântei, e semn că iarna va fi cu zăpadă mare. Dacă lemnele trosnesc tare, vor fi viscole.
Sfântul Dumitru – protector al oștenilor și al dreptății
Dincolo de tradițiile populare, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este cinstit ca protector al oștenilor, al credinței și al celor care luptă pentru dreptate. Viața sa, plină de curaj și credință, este un exemplu de tărie sufletească și iubire față de Dumnezeu.
În bisericile ortodoxe din toată țara se oficiază slujbe speciale, iar credincioșii vin cu flori, colaci și lumânări pentru a se ruga Sfântului să le aducă sănătate și pace. În popor se spune că cei care țin cu sfințenie ziua Sfântului Dumitru vor fi ocrotiți de primejdii și vor avea parte de un an roditor.
Credințe regionale și obiceiuri uitate
În zonele de munte, sărbătoarea este strâns legată de obiceiurile păstorești. Ciobanii, după ce aduceau turmele acasă, organizau petreceri și jocuri populare pentru a marca sfârșitul sezonului de pășunat. În Banat, gospodarii aprindeau câte o torță la fiecare colț al curții, pentru a alunga spiritele rele.
În Dobrogea, ziua Sfântului Dumitru este și începutul unui ciclu de sărbători dedicate Sfinților de toamnă, culminând cu Sfântul Andrei și sărbătorile de iarnă.
Pe alocuri, se credea că de Sfântul Dumitru porțile Raiului se deschid pentru o clipă, iar sufletele celor plecați pot privi spre cei vii. De aceea, oamenii aprindeau lumânări la morminte și împărțeau colivă pentru pomenirea celor adormiți.
Sfântul Dumitru și binecuvântarea gospodăriei
Tradiția populară mai spune că este bine ca în această zi să binecuvântezi casa și animalele. Se tămâiază grajdurile și curtea, se stropește cu apă sfințită și se rostește o rugăciune către Sfântul Dumitru pentru protecție și belșug.
Unii oameni pun o crenguță de măr în apă în ziua de 26 octombrie. Dacă aceasta înmugurește până la Crăciun, înseamnă că anul care urmează va fi roditor. De asemenea, femeile aprind o lumânare la icoana Sfântului pentru a aduce liniște în familie și în gospodărie.
Sursa foto: Arhivă
