Loredana Ionescu
Gardurile din lemn adaugă un farmec aparte gospodăriilor rustice, fiind o alegere estetică și practică în zonele rurale sau la casele de vacanță. Cu toate acestea, lemnul este sensibil la umiditate, mucegai și, mai ales, la atacurile dăunătorilor precum cariile, gândacii de lemn sau termitele. Strămoșii noștri, lipsiți de soluții chimice moderne, au dezvoltat tehnici naturale eficiente pentru protecția gardurilor din lemn împotriva acestor pericole.
Uleiul ars, soluția populară împotriva dăunătorilor
Una dintre metodele cele mai frecvent folosite în trecut era aplicarea uleiului ars pe suprafața gardurilor. Deși astăzi este considerat o soluție controversată din punct de vedere ecologic, în mediul rural încă se practică, datorită eficienței dovedite. Uleiul ars de motor pătrunde adânc în lemn, oferind protecție împotriva apei și a insectelor.
În plus, mirosul său persistent descurajează gândacii și alte vietăți să se apropie. De regulă, uleiul era aplicat cu pensula în strat gros, o dată pe an sau o dată la doi ani, în funcție de gradul de expunere la ploaie și soare. Totodată, această metodă are și avantajul că previne apariția mucegaiului sau a ciupercilor lemnoase, care pot atrage alți dăunători.
Zmoala și gudronul, protecție tradițională cu efect de durată
În zonele montane și împădurite, unde riscul infestării cu insecte este crescut, gospodarii apelau frecvent la zmoală sau gudron vegetal. Aceste substanțe, obținute prin distilarea lemnului, erau aplicate la cald direct pe suprafața lemnului. Se formau astfel pelicule dure, care ofereau o protecție de lungă durată împotriva umezelii și insectelor.
Gudronul vegetal, spre deosebire de cel industrial, are un profil ecologic mai prietenos și este tot mai căutat în magazinele specializate în protecția lemnului cu produse naturale. Această metodă, aplicată corect, poate proteja gardurile din lemn chiar și câțiva ani fără a fi nevoie de reaplicări frecvente.
Varul stins, un aliat folosit în întreaga gospodărie
Varul era folosit în mod obișnuit la întreținerea casei, a pomilor și a grajdurilor, dar și pentru protecția gardurilor din lemn. Acesta era aplicat sub formă de pastă, fie singur, fie în amestec cu sare gemă sau uleiuri esențiale. Având un pH ridicat, varul creează un mediu alcalin care nu este prielnic insectelor și previne apariția mucegaiului.
În plus, datorită culorii albe, suprafața varuită reflectă razele solare, ceea ce reduce supraincălzirea lemnului și apariția crăpăturilor. Aplicarea varului se făcea primăvara și toamna, de obicei o dată sau de două ori pe an. Este o metodă simplă, economică și foarte eficientă, cu rezultate bune mai ales în zonele cu temperaturi ridicate.
Cenușa, protecție naturală împotriva furnicilor și altor insecte
Un alt remediu frecvent utilizat era cenușa, un produs secundar obținut în orice gospodărie care folosește lemn sau cărbune pentru foc. Cenușa este bogată în săruri minerale și are proprietăți alcaline care resping dăunătorii. Aceasta era aplicată în două moduri:
-
Presărată în strat gros la baza gardului, pentru a ține la distanță furnicile și insectele cățărătoare.
-
Amestecată cu apă și transformată într-o pastă aplicată direct pe suprafața lemnului.
Această metodă este complet ecologică și sustenabilă, oferind o protecție rezonabilă fără costuri suplimentare. Este ideală pentru gospodăriile care evită utilizarea produselor chimice și preferă metodele naturale, testate de generațiile trecute.
Plantele aromatice, barieră naturală în fața insectelor
Nu în ultimul rând, o metodă simplă și eficientă transmisă din moși-strămoși constă în plantarea în apropierea gardurilor a unor plante cu efect repelent. Plantele aromatice precum lavanda, busuiocul, menta sau rozmarinul degajă mirosuri puternice care țin departe gândacii și alte insecte.
Această metodă este nu doar naturală, ci și decorativă. Plantele aromatice aduc un plus de culoare și parfum curții, contribuind la un mediu sănătos și plăcut. În plus, aceste plante pot fi folosite și în bucătărie sau în scopuri medicinale, fiind extrem de versatile.
Alte practici tradiționale pentru întreținerea gardului din lemn
Pe lângă metodele menționate mai sus, în unele zone ale țării se practicau și alte forme de protecție a lemnului:
-
Fierberea lemnului în apă cu sare sau pelin – folosită mai ales la stâlpii de gard, pentru a preveni putrezirea la bază.
-
Umezirea periodică cu lapte de var – o practică simplă pentru întreținerea suprafețelor expuse direct la soare.
-
Îngroparea bazei stâlpilor în pietriș sau nisip amestecat cu sare – pentru a preveni stagnarea apei și a respinge larvele de insecte.
Aceste practici erau adaptate în funcție de resursele locale și de experiența transmisă din generație în generație. Chiar și astăzi, multe gospodării din zonele rurale le folosesc cu succes, preferând metodele naturale în locul produselor chimice de pe piață.
De ce merită păstrate metodele tradiționale
Chiar dacă în prezent există numeroase soluții comerciale pentru protecția lemnului, multe dintre ele conțin substanțe toxice care pot afecta mediul sau sănătatea. În schimb, metodele tradiționale oferă o alternativă viabilă și ecologică, fiind accesibile, sigure și eficient testate de-a lungul timpului.
Aplicarea acestor soluții presupune, într-adevăr, o muncă mai manuală și o întreținere periodică, însă avantajele sunt clare: lemnul rămâne sănătos, dăunătorii sunt ținuți la distanță, iar aspectul natural al gardului este păstrat.
Într-o perioadă în care sustenabilitatea devine o preocupare majoră, redescoperirea acestor metode simple și naturale poate reprezenta un pas valoros către o gospodărie curată, durabilă și armonioasă. Gardurile din lemn pot fi protejate eficient fără chimicale, exact așa cum făceau strămoșii noștri – cu răbdare, ingeniozitate și respect pentru natură.
Sursa foto: Arhivă
