Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită în fiecare an pe 14 octombrie, una dintre cele mai cunoscute sărbători ale toamnei pentru credincioșii ortodocși din România. În jurul acestei zile s-au păstrat, de-a lungul generațiilor, numeroase obiceiuri și credințe populare. Unele sunt legate de pomană, altele de vreme, gospodărie sau sporul casei.
Ce să nu arunci din casă de Sfânta Parascheva. Superstiția veche despre sporul familiei
Printre superstițiile transmise din bătrâni există și una potrivit căreia anumite lucruri nu ar trebui aruncate din gospodărie în ziua de Sfânta Parascheva. Pâinea și alimentele sunt în centrul acestei credințe populare, deoarece hrana era considerată în satul tradițional un simbol al belșugului și al muncii familiei.
De aici s-a născut ideea că risipirea hranei într-o zi mare ar însemna, simbolic, risipirea sporului casei. Nu este însă o învățătură a Bisericii și nici nu trebuie interpretată ca o regulă care ar putea determina norocul sau situația financiară a unei familii.
Dincolo de superstiție, obiceiul ascunde însă o lecție care rămâne actuală: să nu risipești ceea ce ai, iar dacă îți prisosește ceva bun, să împarți cu cineva care are nevoie.
De ce se spune că nu trebuie să arunci pâinea pe 14 octombrie
Pâinea ocupă un loc aparte în tradiția românească.
În gospodăriile de odinioară, ea nu era privită ca un aliment oarecare. În spatele unei pâini se aflau luni de muncă: semănatul, îngrijirea grâului, secerișul, măcinatul și pregătirea aluatului.
De aceea, risipirea pâinii era privită cu dezaprobare.
În numeroase familii, inclusiv astăzi, oamenii mai în vârstă spun că pâinea nu trebuie aruncată pur și simplu la gunoi.
În jurul sărbătorilor importante, această idee a primit și interpretări populare.
Așa s-a ajuns la credința că de Sfânta Parascheva nu este bine să arunci pâine din casă, pentru că odată cu ea s-ar pierde simbolic „sporul”.
În limbajul tradițional, sporul nu însemna numai bani.
Însemna să ai suficientă hrană.
Să existe sănătate pentru a putea munci.
Să fie pace între membrii familiei.
Să existe animale sănătoase și o recoltă bună.
Să poți trece iarna fără lipsuri.
Din acest motiv, gesturile legate de hrană aveau o încărcătură mult mai mare decât au astăzi.
Superstiția spunea, în diferite variante, că pâinea bună nu trebuie aruncată în ziua de 14 octombrie.
Dacă rămâne mai multă decât poate consuma familia, interpretarea populară favoriza împărțirea ei, nu risipirea.
De aici poate fi desprinsă și partea folositoare a tradiției.
Dacă avem hrană bună în exces, este mai firesc să încercăm să o folosim sau să o oferim cuiva, în condiții sigure, decât să o aruncăm.
Dar trebuie făcută o distincție esențială.
Nu există un mecanism prin care aruncarea unei bucăți de pâine în data de 14 octombrie să determine pierderea banilor sau a norocului.
Aceasta este o credință populară.
Nu o promisiune și nici o amenințare religioasă.
Ce se mai spune că nu trebuie risipit de Sfânta Parascheva
Credința populară nu se oprește întotdeauna la pâine.
În unele interpretări moderne ale tradiției apare ideea că, în general, hrana bună nu ar trebui risipită în această zi.
Fructele, legumele, făina și alte produse care pot fi încă folosite ar trebui păstrate sau împărțite.
Logica veche este simplă.
Dacă ai primit suficient cât să îți rămână, nu transforma belșugul în risipă.
În gospodăria tradițională, nimic nu era aruncat cu ușurință.
Resturile aveau întrebuințări.
Pâinea veche putea fi refolosită.
Alimentele erau conservate.
Fructele erau transformate în compot, magiun sau alte preparate.
Oamenii trăiau într-un sistem în care resursele erau mult mai greu de obținut.
Din acest motiv, ideea de „spor” era strâns legată de chibzuință.
Poate că tocmai aici se află explicația practică a multor superstiții.
O familie care nu risipea avea, evident, șanse mai mari să treacă mai ușor prin perioadele dificile.
În timp, observația practică s-a transformat în formulări precum „nu arunca, pentru că îți arunci norocul”.
Astăzi putem privi lucrurile diferit.
Nu trebuie să ne temem că o acțiune banală va declanșa ghinionul.
Dar putem păstra ideea de respect pentru hrană.
Mai ales într-o zi în care milostenia și grija față de cei aflați în nevoie pot avea o semnificație aparte pentru credincioși.
Dacă există produse alimentare bune, sigure pentru consum și aflate în termen, ele pot fi oferite unei persoane care are nevoie.
Dacă alimentele sunt alterate, situația este complet diferită.
Ele nu trebuie oferite altora doar pentru a respecta o superstiție.
Sănătatea și siguranța sunt mai importante decât orice credință populară.
Superstiția despre gunoi și „sporul casei”
În jurul zilelor de sărbătoare circulă și o altă idee: că nu ar fi bine să scoți gunoiul din casă, deoarece odată cu el ai putea „scoate sporul”.
Această credință nu este specifică exclusiv Sfintei Parascheva.
Variante asemănătoare apar în folclor în legătură cu Anul Nou, Crăciunul și alte zile considerate importante.
Mecanismul simbolic este ușor de înțeles.
Casa reprezenta centrul familiei.
Tot ceea ce intra sau ieșea din gospodărie putea primi, în imaginarul popular, o semnificație.
A aduce ceva în casă putea simboliza câștigul.
A scoate ceva putea fi asociat pierderii.
De aici până la ideea că scoaterea gunoiului „alungă sporul” nu a mai fost decât un pas.
Nu există însă un motiv religios pentru care gunoiul să nu poată fi dus în ziua de Sfânta Parascheva.
Dacă trebuie aruncat, poate fi aruncat.
Oamenii nu trebuie să păstreze resturi sau lucruri insalubre în locuință de teama ghinionului.
Este important acest lucru, deoarece superstițiile nu ar trebui transformate în obligații care provoacă anxietate.
Nu pierzi binecuvântarea casei pentru că ai dus gunoiul.
Nu atragi sărăcia pentru că ai făcut curățenie.
Și nu există o regulă bisericească potrivit căreia prosperitatea unei familii ar depinde de asemenea gesturi.
Tradiția poate fi cunoscută ca parte a folclorului.
Dar nu trebuie confundată cu credința.
Ce poți face cu pâinea și alimentele care îți rămân
Dincolo de superstiții, ziua de Sfânta Parascheva poate deveni un bun prilej pentru un gest simplu.
În loc să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care „nu avem voie” să le facem, putem privi spre lucrurile bune pe care le putem face.
Dacă ai alimente bune în plus, le poți folosi responsabil.
Dacă ai posibilitatea să ajuți pe cineva, poți oferi hrană.
Milostenia nu trebuie să fie spectaculoasă.
Nu este nevoie de sume mari.
Pentru o persoană aflată într-o situație dificilă, o pungă cu alimente poate conta.
O pâine.
Ulei.
Făină.
Fructe.
Produse neperisabile.
Important este ca alimentele oferite să fie în stare bună și potrivite pentru consum.
Gestul nu trebuie făcut din frică.
Nu dai pentru că altfel „îți pleacă norocul”.
Dacă este făcut în spirit creștin, ajutorul oferit celuilalt are la bază mila, generozitatea și dragostea față de aproapele.
Aceasta este diferența dintre credință și superstiție.
Superstiția spune: „Fă acest lucru ca să nu pățești ceva rău.”
Credința pune accentul pe relația cu Dumnezeu și pe binele făcut fără calcule magice.
De Sfânta Parascheva, această diferență merită amintită.
Mai ales pentru că internetul este plin de liste cu lucruri care „aduc ghinion”, „alungă banii” sau „atrag necazurile”.
Multe asemenea afirmații nu au legătură cu învățătura creștină.
Sunt tradiții populare, reinterpretări sau pur și simplu superstiții răspândite din generație în generație.
Ele pot fi interesante din punct de vedere cultural.
Dar nu trebuie prezentate drept porunci religioase.
Ce înseamnă, de fapt, sporul familiei
Poate cea mai interesantă parte a acestei superstiții este chiar cuvântul „spor”.
Astăzi, atunci când auzim că cineva „are spor”, ne gândim adesea la bani.
Pentru oamenii de altădată, sensul era mai larg.
O gospodărie cu spor era una în care munca dădea rezultate.
O familie sănătoasă avea spor.
O casă în care oamenii se înțelegeau avea spor.
O recoltă suficientă pentru iarnă însemna spor.
Animalele sănătoase reprezentau spor.
Copiii care creșteau bine erau considerați o binecuvântare.
Prin urmare, expresia „nu arunca sporul casei” avea o forță simbolică enormă.
Nu vorbea despre o bancnotă imaginară care pleacă odată cu gunoiul.
Vorbea despre respectul față de ceea ce familia reușise să obțină prin muncă.
Privită astfel, vechea superstiție poate primi astăzi o interpretare mult mai sănătoasă.
Nu risipi.
Nu arunca lucruri bune doar pentru că ai prea multe.
Nu considera hrana ceva lipsit de valoare.
Nu uita că ceea ce pentru tine este în plus poate fi important pentru altcineva.
Și, mai ales, nu măsura bogăția unei case exclusiv în bani.
O familie poate avea bunuri și totuși să nu aibă liniște.
Poate avea venituri mari, dar membrii ei să nu-și vorbească.
Poate avea o masă plină și să nu existe nimeni cu care să o împartă.
Din această perspectivă, „sporul” capătă un sens diferit.
Înseamnă echilibru.
Înseamnă recunoștință.
Înseamnă grijă pentru ceea ce ai.
Înseamnă și disponibilitatea de a împărți.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită pe 14 octombrie, iar pentru credincioși sărbătoarea este înainte de toate una religioasă.
Rugăciunea, participarea la slujbă, milostenia și apropierea de valorile creștine aparțin acestui plan.
În paralel, cultura populară românească a construit în jurul zilei numeroase obiceiuri și superstiții.
Printre ele se află și credința că pâinea și hrana bună nu trebuie aruncate, pentru a nu risipi simbolic sporul gospodăriei.
Nu trebuie să ne temem însă că încălcarea unei superstiții aduce automat ghinion.
Dacă ai dus gunoiul pe 14 octombrie, nu înseamnă că ai alungat bunăstarea familiei.
Dacă ai aruncat din greșeală o bucată de pâine, nu există motiv să crezi că vei pierde bani.
Mai util este mesajul ascuns în spatele vechiului obicei.
Prețuiește ceea ce ai.
Nu risipi.
Ajută atunci când poți.
Iar dacă masa ta este suficient de bogată încât să îți rămână, gândește-te dacă nu există cineva pentru care ceea ce îți prisosește ție ar putea însemna foarte mult.
Poate că acesta este „sporul” care merită păstrat în casă de Sfânta Parascheva: nu frica de a arunca un obiect, ci recunoștința pentru ceea ce ai și disponibilitatea de a împărți cu ceilalți.






















