Filip George
Ajunul Sfintei Cuvioase Parascheva, sărbătorită în fiecare an pe 14 octombrie, este pentru mulți români mai mult decât o simplă zi din calendar. În numeroase familii, seara de 13 octombrie a rămas asociată cu rugăciunea, liniștea, pomenirea celor plecați dintre noi și pregătirea pentru una dintre cele mai iubite sărbători ale toamnei.
Ce să nu arunci din casă în Ajunul Sfintei Parascheva. Credința populară pe care o respectau bunicile
În jurul acestei zile s-au păstrat însă, din generație în generație, și numeroase credințe populare.
Bunicile aveau propriile reguli.
Unele spuneau că în Ajun trebuie să termini treburile mai devreme. Altele pregăteau de cu seară ceea ce urma să fie împărțit a doua zi. În anumite familii se aprindea candela și se păstra liniștea în casă.
Exista și o credință interesantă legată de lucrurile care nu ar trebui scoase sau aruncate din gospodărie în seara de 13 octombrie.
Potrivit tradiției populare, oamenii evitau să arunce pâinea și alimentele care mai puteau fi consumate, dar și să golească gospodăria de lucruri considerate simboluri ale hranei și ale rodului casei.
Explicația era una simbolică: în preajma unei sărbători importante, hrana nu trebuia risipită, ci împărțită cu cei care aveau nevoie.
De aici s-au născut, în timp, și interpretări potrivit cărora omul care aruncă mâncarea „își aruncă sporul din casă”.
Această ultimă formulare aparține însă folclorului și superstiției populare. Nu este o învățătură a Bisericii și nu trebuie înțeleasă ca o amenințare că cineva va avea ghinion dacă duce gunoiul sau aruncă un aliment stricat în seara de 13 octombrie.
În spatele obiceiului se află însă un mesaj care rămâne actual: înaintea unei mari sărbători, ceea ce este bun nu se risipește. Se împarte.
De ce bunicile nu aruncau pâinea în Ajunul Sfintei Parascheva
Pâinea a avut întotdeauna un loc aparte în gospodăria tradițională românească.
Pentru generațiile care au cunoscut lipsurile, războaiele, seceta sau anii în care fiecare bucată de hrană conta, aruncarea pâinii era privită aproape ca un sacrilegiu.
Bunicile noastre nu aruncau ușor nici măcar pâinea întărită.
O uscau.
O foloseau în alte preparate.
O dădeau animalelor.
Iar dacă aveau mai multă hrană decât le trebuia, preferau să o împartă.
În apropierea sărbătorilor religioase, această grijă devenea și mai vizibilă.
Ajunul Sfintei Parascheva nu făcea excepție.
În unele familii exista credința că pâinea rămasă pe masă în seara de 13 octombrie nu trebuie aruncată.
Dacă era bună, putea fi păstrată pentru ziua următoare.
Dacă familia avea mai mult decât îi trebuia, o parte putea fi pregătită pentru a fi oferită unui om sărac.
Din această practică simplă s-au dezvoltat ulterior numeroase superstiții.
Se spunea că acela care aruncă pâinea înaintea unei sărbători își alungă belșugul.
În alte variante ale credinței populare, nu era bine să golești complet masa sau cămara.
Oamenii lăsau simbolic în casă pâine, făină sau alte alimente de bază, considerându-le semne ale continuității și bunăstării gospodăriei.
Trebuie însă făcută diferența între simbol și credință religioasă.
Biserica nu spune că o familie va pierde bani sau va avea ghinion dacă aruncă ceva în seara de 13 octombrie.
Nici nu există o listă oficială de obiecte pe care un creștin ar trebui obligatoriu să le păstreze în casă de Sfânta Parascheva.
Valoarea reală a tradiției poate fi găsită în altă parte.
În respectul pentru hrană.
În evitarea risipei.
Și mai ales în milostenie.
Dacă ai în casă alimente bune pe care știi că nu le vei consuma, gestul cu adevărat valoros este să le oferi cuiva care are nevoie, respectând evident condițiile de siguranță și igienă.
Un vecin în vârstă.
O familie aflată într-o perioadă dificilă.
Un om singur.
Ajutorul concret valorează mai mult decât teama că „îți pleacă norocul din casă”.
Ce se spunea că nu este bine să scoți din gospodărie după apus
În satul tradițional, apusul avea o semnificație aparte.
Ziua de muncă se încheia, familia se aduna în casă, iar înaintea marilor sărbători oamenii încercau să termine treburile din timp.
Din acest mod de viață au apărut numeroase reguli populare.
Unele s-au păstrat până astăzi sub forma superstițiilor.
În anumite zone, oamenii evitau ca înaintea unei sărbători să dea din casă lucruri asociate cu hrana și bunăstarea gospodăriei.
Făină.
Grâu.
Mălai.
Sare.
Ulei.
Pâine.
Nu pentru că aceste produse ar avea puteri speciale, ci pentru că reprezentau, într-o gospodărie tradițională, resurse esențiale.
De aici apare o contradicție aparentă.
Dacă nu era bine să „dai sporul din casă”, cum rămâne cu pomana?
Diferența era făcută de intenție.
În mentalitatea populară, una era să risipești sau să dai nepăsător ceea ce susținea gospodăria și alta era să pregătești din proprie voință hrană pentru un om nevoiaș ori pentru pomenirea celor adormiți.
Milostenia nu era considerată o pierdere.
Dimpotrivă.
Era una dintre faptele bune legate de sărbătorile religioase.
Astfel, o bucată de pâine aruncată fără rost putea fi privită drept risipă, în timp ce aceeași bucată de pâine oferită unui om flămând avea cu totul altă semnificație.
În unele familii se evita și măturatul târziu, urmat de scoaterea gunoiului din casă.
Folclorul a dat acestui gest interpretări precum „să nu mături norocul” sau „să nu arunci sporul”.
Acestea sunt superstiții populare.
Nu există un motiv religios pentru care gunoiul menajer nu ar putea fi scos din casă în Ajunul Sfintei Parascheva.
Dacă trebuie dus gunoiul, poate fi dus.
Dacă există alimente alterate, acestea trebuie aruncate.
Păstrarea mâncării stricate doar din teama unei superstiții nu are niciun sens și poate deveni chiar o problemă de igienă.
Frumusețea obiceiurilor vechi nu trebuie confundată cu obligația.
Putem păstra mesajul bun fără să transformăm tradiția în teamă.
Iar mesajul este simplu: nu risipi ceea ce altcuiva i-ar putea fi de folos.
Ce poți face în schimb în seara de 13 octombrie
În loc să ne întrebăm obsesiv ce obiect nu avem voie să aruncăm, Ajunul Sfintei Parascheva poate fi un prilej bun să privim în jur.
Ce avem în plus?
Cui îi lipsește?
Poate există în bloc un vecin în vârstă despre care știm că locuiește singur.
Poate există în familie cineva care trece printr-o perioadă grea.
Poate știm o mamă care își crește singură copiii.
O sacoșă cu alimente de bază oferită discret poate avea o valoare enormă.
Nu trebuie să fie ceva scump.
Pâine.
Ulei.
Făină.
Fructe.
Alimente neperisabile.
Important este ca gestul să fie făcut cu respect, nu pentru a demonstra altora cât suntem de generoși.
În tradiția creștină, milostenia nu este spectacol.
Seara de 13 octombrie poate fi și momentul în care familia pregătește ceea ce dorește să împartă a doua zi.
Unii oameni aleg să ofere hrană în memoria celor dragi care au murit.
Alții ajută pur și simplu o persoană aflată în nevoie.
Nu există însă o „rețetă magică” a pomenii care să garanteze sănătate, bani sau împlinirea unei dorințe.
Pomana este un act de milostenie și pomenire, nu un schimb prin care omul oferă ceva pentru a primi obligatoriu altceva.
Această diferență este importantă mai ales într-o perioadă în care numeroase superstiții sunt prezentate pe internet ca și cum ar fi reguli religioase.
Ce nu trebuie confundat cu învățătura Bisericii
În jurul Sfintei Parascheva circulă în fiecare an zeci de afirmații.
Că nu ai voie să speli.
Că nu trebuie să coși.
Că nu trebuie să împrumuți bani.
Că trebuie să păstrezi anumite obiecte în buzunar.
Că trebuie să pui anumite lucruri sub pernă.
Că nu trebuie să scoți gunoiul.
Că un anumit aliment aduce noroc dacă rămâne pe masă peste noapte.
Multe asemenea afirmații provin din folclor și din superstiții, nu din practica liturgică a Bisericii.
Creștinismul nu transformă sărbătoarea Sfintei Parascheva într-o listă de gesturi magice.
Nu obiectul păstrat pe masă aduce protecție.
Nu faptul că ai lăsat făina în cămară îți garantează prosperitatea.
Și nici scoaterea gunoiului nu poate decide cum va arăta anul unei familii.
Sensul religios al sărbătorii este cu totul altul.
Rugăciunea.
Participarea la slujbă, pentru cei care pot și doresc.
Milostenia.
Împăcarea.
Grija față de oamenii vulnerabili.
Pomenirea celor adormiți.
Încercarea de a fi mai bun cu oamenii din jur.
De aceea, dacă vrem să păstrăm ceva din obiceiul bunicilor, poate cea mai frumoasă interpretare este aceasta:
În seara de 13 octombrie, nu arunca ceea ce poate deveni hrană pentru altcineva.
Nu din frică.
Nu pentru că vei pierde norocul.
Ci pentru că risipa și generozitatea sunt două alegeri opuse.
Un alt lucru pe care bunicile îl păstrau: liniștea casei
Există însă ceva mai important decât pâinea, sarea sau făina.
Atmosfera din casă.
Înaintea marilor sărbători, în multe familii exista obiceiul ca certurile să fie lăsate deoparte.
Nu întotdeauna reușeau.
Oamenii erau oameni și acum o sută de ani.
Se supărau, se certau, aveau orgolii.
Dar ideea împăcării înaintea unei sărbători a rămas una dintre cele mai frumoase.
Poate acesta este lucrul pe care merită să nu-l „aruncăm” din casă în Ajunul Sfintei Parascheva: pacea dintre cei care locuiesc sub același acoperiș.
Uneori este mai ușor să păstrezi o bucată de pâine pe masă decât să spui:
„Iartă-mă.”
Sau:
„Hai să nu mai fim certați.”
Dar tocmai asemenea gesturi dau unei sărbători un sens real.
Seara de 13 octombrie poate fi un moment potrivit să suni un părinte pe care nu l-ai mai sunat de ceva vreme.
Să întrebi un bunic dacă are nevoie de ceva.
Să te împaci cu fratele sau sora cu care te-ai certat.
Să îi spui copilului tău că îl iubești.
Să aprinzi o lumânare și să te gândești la cineva care nu mai este.
Să pregătești ceva de oferit unui om care are mai puțin decât tine.
Sunt lucruri simple.
Dar probabil mult mai apropiate de sensul unei sărbători decât orice teamă legată de gunoi, mătură sau obiecte scoase din casă.
Ce poți păstra pe masă în Ajunul Sfintei Parascheva
Dacă cineva dorește să urmeze simbolic vechiul obicei, poate păstra pâinea pe masă sau poate pregăti din timp alimentele pe care intenționează să le împartă.
Nu este obligatoriu.
Nu este o condiție pentru noroc.
Nu este o poruncă religioasă.
Este doar un gest care poate aminti de respectul pe care generațiile trecute îl aveau față de hrană.
În casele bunicilor, pâinea nu era un simplu produs cumpărat în grabă de la magazin.
În spatele ei erau luni de muncă.
Pământul trebuia pregătit.
Grâul semănat.
Recolta strânsă.
Boabele măcinate.
Aluatul frământat.
Cuptorul încălzit.
Poate tocmai de aceea o bucată de pâine ajunsă la gunoi părea atât de greu de acceptat.
Astăzi viața este diferită.
Dar lecția nu și-a pierdut valoarea.
Ajunul Sfintei Parascheva poate fi o ocazie să ne amintim că avem adesea mai mult decât credem.
Iar ceea ce pentru noi pare puțin poate însemna enorm pentru altcineva.
Așadar, dacă auzi că „nu trebuie să arunci nimic din casă” în seara de 13 octombrie, nu trebuie să te sperii.
Poți duce gunoiul.
Poți arunca alimentele stricate.
Poți face ordine.
Nu există o pedeapsă religioasă pentru asemenea gesturi.
Dar dacă găsești în cămară o pungă de făină bună pe care știi că nu o vei folosi, dacă ai cumpărat prea multe fructe sau dacă ai pâine proaspătă în plus, există o alternativă mai frumoasă decât risipa.
Oferă.
Poate tocmai aceasta este partea din vechea credință populară care merită păstrată.
Nu ideea că, dacă arunci ceva, „îți arunci norocul”.
Ci ideea că înaintea unei mari sărbători omul ar trebui să se uite nu numai la ceea ce îi lipsește, ci și la ceea ce poate dărui.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită pe 14 octombrie, iar pentru credincioși sărbătoarea rămâne una a rugăciunii și a evlaviei.
Tradițiile populare pot da culoare acestei zile și ne pot conecta cu lumea bunicilor.
Dar ele trebuie privite pentru ceea ce sunt.
Tradiții.
Nu reguli magice.
Dacă vrem să păstrăm un singur obicei în Ajun, acesta poate fi unul foarte simplu: să nu risipim ceea ce poate face bine altcuiva.
Iar înainte de culcare, poate merită să ne întrebăm nu ce obiect trebuie să rămână în casă pentru a avea noroc, ci dacă există cineva căruia îi putem face ziua de mâine puțin mai ușoară.
