Mirela Loșniță
Sfânta Maria Mare, sărbătorită pe 15 august, este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin ortodox, dar și una dintre sărbătorile în jurul cărora s-au păstrat numeroase tradiții și superstiții populare. Dincolo de participarea la slujbă, rugăciune și pomenirea celor dragi, în multe zone ale țării oamenii respectau și o serie de obiceiuri despre care se spunea că pot influența norocul, sporul casei sau liniștea familiei.
Una dintre cele mai cunoscute credințe spune că, de Sfânta Maria, nu este bine să dai anumite lucruri cu împrumut. Bătrânii considerau că, odată cu obiectul sau produsul dat din casă, putea pleca și sporul familiei.
Este important de precizat că aceste credințe țin de tradiția populară și nu reprezintă reguli religioase impuse de Biserică. Ele s-au transmis însă din generație în generație și încă sunt respectate în unele familii.
Nu se împrumută bani de Sfânta Maria
Banii se află în centrul uneia dintre cele mai răspândite superstiții legate de 15 august.
În unele comunități se spunea că nu este bine să dai bani cu împrumut în ziua de Sfânta Maria, deoarece odată cu ei ai putea „da din casă” și norocul financiar.
Ideea pornește dintr-o credință mai veche potrivit căreia marile sărbători trebuie întâmpinate cu liniște, fără datorii noi și fără tranzacții care creează obligații între oameni.
Cei care respectau această tradiție încercau să rezolve eventualele împrumuturi înainte de sărbătoare.
Nu era vorba neapărat despre valoarea sumei.
Chiar și un împrumut mic putea fi evitat.
În schimb, milostenia avea o cu totul altă semnificație. A oferi unui om aflat în nevoie mâncare sau ajutor nu era considerat același lucru cu a da ceva cu împrumut.
Diferența era intenția.
Una era să ajuți fără să aștepți ceva înapoi și alta era să scoți bani din casă cu obligația de a-i recupera ulterior.
Sarea era considerată prea importantă pentru a fi dată din casă
O altă superstiție veche se referă la sare.
În gospodăria tradițională, sarea nu era doar un condiment.
Era asociată cu belșugul, protecția și stabilitatea casei.
Tocmai de aceea, în anumite zone, oamenii evitau să împrumute sare de marile sărbători.
Se spunea că dacă dai sarea din casă de Sfânta Maria, riști să dai și „gustul” sau armonia familiei.
Această credință poate părea ciudată astăzi, însă trebuie privită în contextul în care sarea era un produs mult mai valoros decât este în prezent.
Era folosită pentru conservarea alimentelor, pentru pregătirea cărnii și pentru proviziile de iarnă.
Prin urmare, faptul că era asociată cu prosperitatea gospodăriei nu este deloc întâmplător.
Nu era bine să dai foc din casă
În vechile sate românești exista și superstiția potrivit căreia focul nu trebuie dat cu împrumut în anumite zile de sărbătoare.
Înainte de existența chibriturilor sau a brichetelor moderne, vecinii își puteau cere jar aprins pentru a porni focul în sobă.
De Sfânta Maria, însă, unele familii evitau acest lucru.
Focul era simbolul vieții casei.
Era cel care încălzea locuința, gătea hrana și aduna familia în jurul lui.
Din acest motiv, exista credința că jarul dat altcuiva ar putea lua cu el norocul gospodăriei.
În unele zone, oamenii aveau grijă să pregătească focul din timp tocmai pentru a nu fi nevoiți să ceară sau să ofere jar în ziua sărbătorii.
Pâinea nu se dădea cu împrumut
Și pâinea avea o semnificație aparte.
În cultura tradițională românească, pâinea era considerată simbol al hranei, al muncii și al belșugului.
De aceea, bătrânii făceau diferența între a dărui pâine și a o împrumuta.
Dacă un om sărac venea la poartă, era bine să primească mâncare.
Gestul era considerat milostenie.
În schimb, dacă un vecin cerea o pâine „până mâine”, anumite familii preferau să i-o ofere pur și simplu, fără să o mai ceară înapoi.
Astfel, nu se considera că fusese făcut un împrumut.
Superstiția spunea că hrana de bază a casei nu trebuie dată cu obligație înapoi într-o zi atât de importantă.
De ce se făcea diferența între împrumut și pomană
Acesta este unul dintre cele mai interesante aspecte ale tradiției.
De Sfânta Maria, oamenii nu erau încurajați să fie zgârciți.
Dimpotrivă.
În multe comunități se ofereau fructe, pâine, mâncare sau alte produse celor nevoiași.
Superstiția privea strict ideea de împrumut.
A da ceva și a aștepta să primești același lucru înapoi crea o datorie.
Iar în mentalitatea tradițională, ziua de sărbătoare trebuia să fie lipsită de asemenea obligații.
Dacă cineva avea nevoie de ajutor, era preferabil să primească acel lucru în dar.
Astfel, binele făcut rămânea bine, fără datorie și fără socoteli.
Nici obiectele din gospodărie nu erau date ușor
În unele sate exista obiceiul ca de Sfânta Maria să nu fie împrumutate nici anumite unelte sau obiecte casnice.
Foarfeci.
Ace.
Mături.
Vase.
Unelte agricole.
Explicațiile diferă foarte mult de la o regiune la alta.
De exemplu, despre obiectele ascuțite se spunea uneori că pot „tăia” norocul sau pacea dintre oameni.
Mătura era asociată cu curățenia și energia casei, iar scoaterea ei din gospodărie într-o zi importantă era privită cu suspiciune.
Evident, aceste interpretări aparțin folclorului și nu au legătură cu practica religioasă.
Totuși, ele arată cât de atent era construit universul simbolic al gospodăriei tradiționale.
Ce făceau oamenii dacă cineva cerea ceva
Bătrânii aveau adesea o soluție simplă.
Dacă un vecin avea nevoie urgentă de pâine, sare sau alt produs, îl ajutau.
Doar că nu spuneau că este împrumut.
Îi ofereau acel lucru.
În unele familii exista chiar expresia: „Ia-l cu Dumnezeu înainte”.
În acest fel, gestul nu mai era privit ca o pierdere, ci ca o faptă bună.
Era o modalitate prin care credința populară și solidaritatea dintre vecini puteau exista în același timp.
Nimeni nu trebuia lăsat fără mâncare doar pentru că era zi de sărbătoare.
Superstiția are legătură cu ideea de spor al casei
Foarte multe tradiții românești gravitează în jurul unei idei simple: sporul casei.
Prin spor se înțelegea mai mult decât banii.
Însemna hrană suficientă.
Sănătate.
Animale sănătoase.
Recolte bune.
Pace între membrii familiei.
Și capacitatea gospodăriei de a trece cu bine peste iarnă.
În acest context, produsele esențiale din casă căpătau o semnificație simbolică.
Sarea, pâinea, focul și banii reprezentau stabilitatea familiei.
De aceea, scoaterea lor din gospodărie în anumite zile era interpretată ca un posibil semn rău.
Ce alte obiceiuri se respectau de Sfânta Maria
Ziua de 15 august era asociată și cu multe alte tradiții.
În unele regiuni, oamenii duceau la biserică fructe de sezon pentru a fi binecuvântate.
În altele, femeile pregăteau pachete pentru pomenirea celor trecuți la cele veșnice.
Se făceau rugăciuni pentru sănătatea familiei și se evitau certurile.
Bătrânii spuneau că nu este bine să intri în ceartă cu cineva într-o zi de sărbătoare.
Unele familii încercau să aibă casa curată înainte de 15 august, tocmai pentru a nu desfășura treburi grele în ziua praznicului.
Toate aceste obiceiuri aveau același scop simbolic: familia să întâmpine sărbătoarea în pace.
Tradițiile diferă foarte mult de la o zonă la alta
Nu există o singură variantă a acestor superstiții.
Într-un sat putea exista credința că nu se împrumută sare.
În altă parte, oamenii puneau accent mai ales pe bani.
În alte comunități, restricțiile erau legate de foc sau de anumite obiecte din gospodărie.
Tocmai această diversitate face folclorul românesc atât de interesant.
Obiceiurile au fost transmise mai ales oral.
Bunicii le spuneau copiilor.
Copiii le transmiteau mai departe.
Uneori, explicația inițială se pierdea, dar regula rămânea.
Așa se face că și astăzi există oameni care spun simplu: „De Sfânta Maria nu dau bani din casă”, chiar dacă nu mai știu exact de unde vine obiceiul.
Ce trebuie reținut despre această superstiție
Cea mai cunoscută credință spune că banii, sarea, pâinea și uneori focul sau anumite obiecte ale gospodăriei nu ar trebui date cu împrumut de Sfânta Maria.
Nu pentru că ar exista o interdicție religioasă, ci pentru că tradiția populară le asociază cu sporul și stabilitatea casei.
În același timp, ajutorarea celor nevoiași nu era privită negativ.
Din contră, milostenia era considerată un gest potrivit pentru o zi de mare sărbătoare.
Poate tocmai aici se află partea cea mai frumoasă a vechii credințe: oamenii încercau să păstreze sporul casei, dar fără să închidă ușa celui care avea nevoie de ajutor.
Iar chiar dacă astăzi puțini mai respectă toate aceste obiceiuri, ele rămân o parte interesantă din felul în care generațiile de altădată înțelegeau sărbătoarea de Sfânta Maria, familia și norocul gospodăriei.
