Georgescu Dragos
În tradiția românească, începutul Postului Crăciunului nu este doar o zi cu încărcătură religioasă, ci și un moment simbolic în care oamenii își deschid sufletul către nou, către bine și către speranță. Postul Crăciunului este considerat, în toate zonele țării, una dintre cele mai luminoase perioade ale anului, iar prima lui zi este încărcată de obiceiuri vechi, păstrate din generație în generație.
Ce trebuie să ai în portofel în prima zi a Postului Crăciunului pentru a avea parte de împliniri și sănătate
În satele de altădată, bătrânii spuneau că felul în care omul începe postul îi influențează întreaga perioadă până la Nașterea Domnului. Se spunea că, dacă în prima zi ai gânduri curate, faci fapte bune și pășești cu liniște în suflet, tot postul îți va aduce pace și împliniri. Iar dacă ai în portofel anumite obiecte cu semnificație, acestea ar „chema” către tine sănătatea, bunăstarea și norocul pentru întreg anul ce va veni.
Astăzi, multe dintre aceste tradiții se mențin, adaptate vremurilor moderne, dar încărcate de aceeași simbolistică. Oamenii pun mare preț pe semnificațiile zilei, considerând-o un prilej de a atrage energie pozitivă. Astfel, în prima zi a Postului Crăciunului, există mai multe lucruri pe care românii credincioși aleg să le pună în portofel, fie ca simbol, fie ca gest cu valoare spirituală, pentru a avea parte de împliniri, sănătate și protecție divină.
Una dintre cele mai cunoscute tradiții este aceea de a pune în portofel bani noi, netezați, de preferință o bancnotă care nu a mai circulat. În mentalitatea populară, un ban nou reprezintă un început curat, o energie proaspătă și o șansă pentru stabilitate financiară. Bătrânii spuneau că „banul nou aduce ban nou”, iar prima zi a postului era momentul potrivit pentru a transforma această credință într-un gest concret. Se considera că, dacă păstrezi bancnota în portofel până la Crăciun, vei avea parte de belșug tot anul.
Pe lângă bancnote, un simbol extrem de puternic este moneda de argint. Argintul a fost dintotdeauna asociat cu puritatea, protecția și energia benefică. În multe zone din Moldova, femeile puneau în portofel o monedă veche de argint pe care o moșteneau din familie, considerând că astfel își „leagă norocul” de tradiția casei. Argintul are, în tradiția populară, rolul de a ține la distanță răul, de a curăța energia și de a proteja purtătorul. Se credea că, dacă ai o monedă de argint asupra ta în prima zi a postului, sănătatea îți va fi ocrotită pe tot parcursul iernii.
Un alt obiect despre care românii spun că aduce împlinire este iconița mică, sfințită. Mulți aleg să poarte în portofel o iconiță cu Maica Domnului, considerată protectoarea mamelor și a copiilor, dar și un simbol al compasiunii și vindecării. În Ardeal, în special, iconița era pusă între paginile portofelului în prima dimineață din post, cu credința că aceasta îi va feri de necazuri, le va îmbuna inima și îi va ajuta să treacă cu bine peste zilele mai grele. Gestul avea o profundă semnificație spirituală, pentru că oamenii considerau că Postul Crăciunului este, înainte de toate, o perioadă a iubirii și a liniștii sufletești.
Unii români pun în portofel și o crenguță foarte mică de busuioc sfințit. Busuiocul este o plantă sacră în tradiția românească, folosită în ritualuri, la slujbe și în momente importante din viața omului. Despre busuioc se crede că alungă răul, aduce noroc în casă și atrage vindecarea. În Banat, se spunea chiar că „busuiocul din prima zi a postului ține boala departe”. Oamenii obișnuiau să rupă un fir subțire din buchetul de busuioc sfințit la Bobotează și să îl poarte în portofel pe parcursul întregului post. Această practică este și astăzi respectată în multe familii.
În unele regiuni, oamenii pun în portofel și o rugăciune mică, scrisă pe o bucată de hârtie îndoită, despre care se spune că păstrează sufletul curat. Rugăciunea preferată este „Tatăl nostru”, însă sunt familii unde se păstrează o rugăciune anume, transmisă din generație în generație. Este un gest simbolic, menit să aducă liniște și să reamintească omului că Postul Crăciunului este, în primul rând, o perioadă a apropierii de Dumnezeu.
Un obiect mai puțin cunoscut, dar extrem de apreciat în tradiția veche, este firul roșu țesut manual. De obicei, era pus în portofel de către mame sau bunici, în prima zi a postului, pentru a feri de deochi și de gânduri rele. Firul roșu avea și rolul de a aduce împlinire în planul dorințelor personale. Femeile tinere îl purtau pentru a atrage iubirea sinceră, iar bărbații pentru noroc la muncă și protecție.
Primirea postului cu gând bun este un obicei esențial în multe zone ale țării. Se spune că nu trebuie să începi această zi cu ceartă, tristețe sau reproșuri, ci cu liniște și cu recunoștință. Purtarea în portofel a obiectelor considerate protectoare este doar o parte a tradiției. În casele românești se credea că, dacă în prima zi a postului îți pui în portofel ceva simbolic de valoare, iar în minte păstrezi o dorință puternică, însoțită de rugăciune, aceasta se va împlini până la Crăciun.
Unele familii păstrează obiceiul de a pune în portofel trei boabe de grâu sau trei boabe de porumb. Ele simbolizează germinarea, începutul și speranța. Acest gest vechi, păstrat cu grijă, era un mod prin care oamenii aduceau belșugul în casa lor. Se spunea că, dacă porți aceste boabe în portofel timp de 40 de zile, vei avea parte de oportunități noi, de reușite și de protecție divină în momentele grele.
În Oltenia, un alt obicei este acela de a pune în portofel o fotografie mică a unui membru drag al familiei, în primul rând un copil. Se considera că astfel persoana respectivă este protejată, iar familia rămâne unită pe tot parcursul postului și al sărbătorilor. Fotografia simbolizează dragostea, iar dragostea este considerată a fi cea mai importantă energie a perioadei care precede Nașterea Domnului.
În unele părți ale Bucovinei, oamenii puneau în portofel un mic semn de natură: o frunză uscată, un mic ghindă, o pietricică adusă dintr-un loc cu încărcătură sentimentală. Aceste obiecte aveau rolul de a menține legătura omului cu pământul, cu rădăcinile sale și cu simplitatea vieții. Era o formă de recunoștință față de natură, considerată creația divină care susține existența tuturor.
Gesturile simbolice din prima zi a Postului Crăciunului nu sunt făcute doar pentru atragerea prosperității materiale. În esență, ele vorbesc despre dorința profundă a omului de a începe o perioadă spirituală cu inima curată, cu credință și cu modestie. Portofelul devine, simbolic, un loc care adună nu bani sau obiecte, ci intenții bune și speranțe pentru suflet.
Pentru mulți oameni, aceste tradiții sunt o formă de întoarcere la liniște. Sunt un mod de a marca o tranziție, de a curăța energiile negative, de a lăsa în urmă grijile. Energia primei zile a postului este considerată sfântă, iar obiectele puse în portofel devin amulete personale ale credinței și bunăstării.
În final, ceea ce aleg românii să pună în portofel în această zi nu este doar o superstiție, ci și o expresie a nădejdii. Un ban nou, o iconiță, o monedă de argint, un fir de busuioc sau o rugăciune sunt semne ale unui început pe care îl vor bun. Pentru unii este un ritual, pentru alții un reflex al tradiției. Dar pentru toți este un mod de a onora o zi cu valoare spirituală, o zi care deschide drumul către una dintre cele mai luminoase sărbători ale anului.
