Ana Sasu
Celia a trecut prin clipe grele în timpul căsniciei, mai ales după ce a devenit mămică pentru prima data. Era la un pas de divorț, iar motivele sunt de neimaginat.
Viața de familie
Celia a povestit într-un interviu acordat celor de la Viva despre momentele dificile prin care a trecut cu partenerul de viașă, cum erau la doar un pas de divorț, dar ș ice au făcut pentru a consolida relația:
„S-a schimbat relația dintre voi de când sunteți părinții a doi copii? Știu că unii bărbați sunt geloși că soția petrece 110% din timp cu cei mici. La voi cum este?
Soțul este mega familist și își adoră copilașii, ne înțelegem unul pe celălalt pentru că suntem unul în asentimentul celuilalt… (zâmbește)”
Celia a fost la un pas de divorț
Aceasta a dat detalii exacte despre cum era să-și piardă echilibrul în familie:
„Acum câțiva ani, spuneai că ați întâmpinat probleme în căsnicie. Ce s-a întâmplat atunci? Cum ați reușit să treceți peste? Ce sfaturi ai da cuplurilor aflate la început de drum?
Așa este. Hmm, aici e cam mult de povestit! După cum am spus, acum câțiva ani am trecut printr-o perioadă în care starea mea a fost activată mai mult pe negativ decât pe pozitiv. Mă încărcam cu partea goală a paharului și nu mai prea vedeam partea plină. Corpul meu a fost suprasolicitat, Angelo a fost un bebeluș atipic, care dormea exagerat de greu și puțin.”
Destăinuri emoționante
Cântăreața s-a simțit epuzată și a povestit exact care a fost factorul care i-a provocat stări de neliniște:
„Au fost vreo doi ani de oboseală acumulată, doi ani în care nu am reușit deloc să am 4-5 ore legate de somn pe noapte. Lui Angelo i-am dat lapte și de câte trei ori pe noapte, până la 2 ani și jumătate, pentru că, dacă nu îi dădeam, se trezea de tot și nu mai reușeam să îl culc cu orele. Chiar și azi îmi spune că urăște somnul, că nu înțelege de ce a fost inventat somnul. (râde) Când aude: „Hai, că e ora de culcare!, își pune mâna în cap. (râde)
Are o energie inepuizabilă și clar nu și-o ia din somn. Epuizarea acumulată în primii doi ani a culminat cu pierderea unei sarcini în luna a treia. Aceasta se întâmpla în același interval în care soțul meu și-a pierdut tatăl… El avea nevoie de susținere, eu – de asemenea, și era să ne pierdem unul pe celălalt. Din orgolii, din epuizare, din tristețe, din stările aduse de mini-depresia în care mă aflam… Ambii exageram și ambii credeam că nu mai este suficientă iubire în celălalt, când, de fapt, eram amândoi răniți și încă ne iubeam enorm.
Celia: „Schimbarea a început cu mine, și apoi s-a schimbat și soțul’
Tot rugăciunea ne-a salvat și atunci, a fost o mare cumpănă în relația noastră. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ghidat și am avut puterea să pun familia pe primul loc, chiar și atunci când nu mai aveam siguranța că sunt iubită, apreciată și când am decis să las armele jos și să îl înconjor cu iubire, să caut tot ce era pozitiv, bun în relația noastră.
Aveam enorm de multe motive cu care să mă încarc pozitiv zi de zi… Schimbarea a început cu mine, și apoi s-a schimbat și soțul. Am realizat că răceala lui era oglinda mea. Primeam ceea ce ofeream, am început să las supărările și să mă autocontrolez, să las eu de la mine, să nu mai accept nemulțumirea, să ofer iubire și să am răbdare ca lucrurile sa revină la normal. Cu Dumnezeu și cu iubire, toate se așază… Unde e cu adevărat iubire, nu se sfârșește! Iar noi chiar ne-am luat din iubire! A durat ceva timp să ne revenim la normal. După, am realizat și noi că am fost la un pas să ne pierdem și cât de trist ar fi fost să se ajungă la asta. Da, lui Dumnezeu I-am cerut îndrumare în acea perioadă și toate s-au rezolvat!
Celia: „Am învățat să caut să mă bucur de tot ceea ce am’
Tu ce n-ai mai face din ce ai făcut în căsnicia ta și a dus la amplificarea neînțelegerilor? Ce lecții ai avut de învățat?
Am învățat să caut să mă bucur de tot ceea ce am, înainte să mă întristez de tot ceea ce îmi lipsește. Dacă ceva m-a deranjat la soțul meu, seara, înainte să mă pun la somn, mă gândeam la tot ce mi-a adus el bun în viață și doar pe aia încercam să pun accentul, cu asta să mă încarc, să îmi amintesc momentele bune și să zâmbesc. Cât timp am motive să zâmbesc, înseamnă că nu am voie să mă culc supărată! Aceasta mi-este lecția învățată!
Celia: „Nu accept supărarea din nimicuri’
De la ce mai apar certuri la voi în casă, în prezent?
Mai apar din nimicuri, pentru că suntem oameni, suntem diferiți, vedem uneori lucrurile diferit și ținem fiecare la viziunea lui… (râde), însă nu țin mult. Nu accept supărarea din nimicuri și, imediat ce trec nervii, revenim la stări pozitive, avem de unde ne încărca pozitiv, de ce să acceptăm să stăm supărați din nimicuri?”
